3ra-39/17 — încasarea sumei restante pentru indemnizația unică, dobânda de întârziere, repararea prejudiciului moral și încasarea chelruielilor de judecată

Dosarul nr.3ra-39/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – I. Chirtoaca

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursurilor declarate de

către Grigore Cotovici și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne în pricina civilă la acțiunea lui Grigore Cotovici împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției, intervenient

accesoriu Direcția de Poliție, mun. Chișinău privind încasarea sumei restante

pentru indemnizația unică, dobînda de întârziere, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 25 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Grigore Cotovici la data de 04 aprilie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al

Poliției, intervenient accesoriu Direcția de Poliție mun. Chișinău, prin care a

solicitat încasarea din contul pârâților suma restantă pentru indemnizația unică în

sumă de 16 640,80 lei, plata suplimentară pentru fiecare zi de întârziere pentru

indemnizația neachitată în termen în mărime de 0,1%, ce constituie suma de 6

073,8 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei, cheltuielile de

judecată suportate pentru achitarea serviciilor avocatului în mărime de 3 500 lei (

f.d. 4-12).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în baza ordinului

Inspectoratului General al Poliție nr. 173ef din 27 martie 2013 a fost concediat cu

dreptul de a primi pensie pe linia MAI, cu achitarea indemnizației unice de la data

de 30 martie 2015.

Potrivit legislației în vigoare la data concedierii i s-a calculat indemnizația

unică în mărime de 92 449,00 lei, însă i s-a achitat suma de 75 808,18 lei.

Prin răspunsul nr. 1462 din 04 martie 2016 Inspectoratul General al Poliției l-

a informat, că începând cu data de 01 mai 2015 în conformitate cu prevederile

Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, indemnizațiile unice au fost excluse din sursele de venit neimpozabile,

prevăzute în art. 20, lit. g) Cod Fiscal.

1

Reclamantul menționează, că potrivit art. 20 lit. g) al Codului Fiscal până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, în venitul brut nu se includ indemnizațiile unice

stabilite conform legislației. Potrivit acestei norme, până la 01 mai 2015

indemnizația unică nu se supune impozitării.

Reclamantului indică, că a fost concediat la data de 31 martie 2015 în baza

ordinului nr. 173ef din 27 martie 2015 cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI,

cu achitarea indemnizației unice în conformitate cu art. 65 alin. 2 al Legii 320 din

27 decembrie 2012. Astfel, indemnizația unică urma să fie achitată în ziua

eliberării potrivit art. 143 Codul Muncii. Contrar prevederilor sus - citate

Inspectoratul General al Poliției a efectuat achitarea după data de 01 mai 2015,

adică după intrarea în vigoare a prevederilor, prin care indemnizația unică se

supune impozitării și ilegal a reținut ca impozit pe venit suma de 16 640,80 lei.

Consideră, că pârâtul trebuie să-i achite pentru fiecare zi de întârziere 0,1% din

suma neplătită în termen 16 640,80, pentru 365 zile, respectiv suma de 6 073,80

lei, cît și prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei pentru neachitarea totală și în

termen a indemnizației unice.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 03 iunie 2016 s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la Inspectoratul

General al Poliției în beneficiul lui Grigore Cotovici suma restantă pentru

indemnizația unică în cuantum de 16 640,80 lei, prejudiciul moral în mărime de 3

000 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 3 500 lei ( f.d. 84,87-91).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 06 iunie 2016

Inspectoratul General al Poliției al MAI a depus apel, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii cu pronunțarea unei hotărâri noi privind

respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată ( f.d 93,116-120).

La data de 06 iunie 2016 Grigore Cotovici a depus cerere de apel, prin care a

solicitat respingerea cererii de apel depusă de Inspectoratul General al Poliției,

admiterea cererii sale de apel, casarea hotărârii contestate în parte, cu pronunțarea

unei hotărâri noi privind admiterea acțiunii integrale ( f.d. 95-108).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 25 octombrie 2016 s-au

respins apelurile declarate de Grigore Cotovici și Inspectoratul General al Poliției,

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2016 ( f.d.

139, 140-144).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că Grigore Cotovici la

data de 30 martie 2015 a încetat relațiile de muncă cu Inspectoratul General al

Poliției în legătură cu împlinirea vechimii de muncă ce permite dreptul la pensie.

Angajatorul prin ordinul nr. 173ef din 27 martie 2015 a dispus achitarea

indemnizației unice prevăzute de art. 64 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu

privire la activitatea Poliției și Statutul Polițistului, fiindu-i stabilită în mărime de

92 449 lei. La momentul stabilirii indemnizației unice, potrivit art. 20 lit. g) Cod

Fiscal în redacția Legii din 30 martie 2015 indemnizația unică constituia o sursă de

venit neimpozabilă. Prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative indemnizația unică a fost supusă impozitării

începînd cu data de 01 mai 2015.

2

Faptul că angajatorul nu a achitat indemnizația unică la data concedierii lui

Grigore Cotovici, însă a achita-o după survenirea modificărilor în legislația fiscală,

nu constituie temei de a o supune impozitării, ori potrivit art. 143 Codul Muncii

indemnizația unică urmează să fie achitată la data eliberării din serviciu, la data de

31 martie 2015.

Curtea a constatat că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 330 alin 2)

Codul Munci, în caz de reținere din vina angajatorului a salariului sau a altor plăți

privind achitarea suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma

neplătită în termen, fiindcă nu s-a demonstrat vina angajatorului, Inspectoratul

General al Poliției este finanțat de la bugetul de stat, iar indemnizația unică este o

sursă financiară suplimentară, care nu poate fi prevăzură la începutul anului

bugetar, astfel Inspectoratul general al poliției s-a aflat în imposibilitatea

identificării surselor financiare suplimentare pentru achitarea indemnizației unice.

Instanța de apel a mai constatat, că în urma reținerii achitării indemnizației

unice lui Grigore Cotovici i s-a încălcat dreptul recunoscut de lege, încălcare ce

rezultă din interpretarea eronată a normelor, iar suma dispusă spre încasare în

mărime de 3 000 lei cu titlul de prejudiciul moral are un efect compensator și

echitabil dreptului încălcat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 23 noiembrie 2016

Grigori Cotovici a depus recurs, prin care a solicitat casarea în parte a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei decizii noi prin

care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată ( f.d. 150-160

În motivarea recursului Grigore Cotovici a indicat, că instanțele de judecată

au aplicat eronat normele de drept material, nu au examinat integral și nu au luat în

considerație toate probele anexate la dosar.

Invocînd ilegalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău, la data de 29 decembrie

2016 Inspectoratul General al Poliției a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, emiterea

unei hotărâri noi privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată ( f.d. 165-170).

În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției a indicat, că atît

hotărârea primei instanțe cît și decizia instanței de apel sunt emise cu aplicarea

eronată a normelor de drept material. Instanțele de judecată au elucidat și dat

apreciere numai argumentelor expuse de către Grigore Cotovici, însă nu au fost

luate în considerație argumentele sale, precum că pretinsa vină a angajatorului este

neîntemeiată, faptul achitării indemnizației de concediere cu întârziere s-a produs

datorită legii bugetare anuale, care nu a fost adoptată înainte de expirarea anului

bugetar 2014, iar angajatorul a activat cu bugetul provizoriu din anul precedent, în

care nu erau prevăzute aceste cheltuieli.

La data de 09 ianuarie 2017 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință la

cererea de recurs depusă de Grigore Cotovici ( f.d. 172-178).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 25 octombrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de

07 noiembrie 2016, confirmarea despre recepționarea acesteia lipsește.

3

În aceste circumstanțe recursurile depuse la data de 23 noiembrie 2016 și 29

decembrie 2016 se consideră a fi depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu

materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursurile declarate de către

Grigore Cotovici și Inspectoratul General al Poliției sunt inadmisibile din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, Colegiul atestă, că

recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursurile în cauză conține obiecții de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele de

judecată primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recursuri nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în

recursurile declarate de către Grigore Cotovici și Inspectoratul General al Poliției

asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Grigore Cotovici și Inspectoratul General

al Poliției inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Grigore Cotovici și

Inspectoratul General al Poliției împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25

octombrie 2016 în pricina civilă la acțiunea lui Grigore Cotovici împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției, intervenient

accesoriu Direcția de Poliție, mun. Chișinău privind încasarea sumei restante

pentru indemnizația unică, plăților suplimentare de întârziere, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

5