2rac-40/17 — incasarea datoriei, penalitatii si dobinzii de intirziere

Prima instanță: V. Criucicova 2rac–40/17 Instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru Î N C H E I E R E 01 februarie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de „Vladifam-Com” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a „Vladifam-Com” SRL către SC „Fabrica de conserve din Călărași” SA privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de„Vladifam-Com” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei Călărași din 29 ianuarie 2016 de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă: La 19.05.2015, „Vladifam-Com” SRL, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Fabrica de conserve din Călărași” SA, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului, în beneficiul reclamantului, a datoriei în sumă de 9241360, 74 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 2156781 de lei, penalitatea de întârziere în sumă de 5055023 de lei, în total suma de 17453164, 74 de lei, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată ce se compun din plata taxei de stat în sumă de 50000 de lei.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 01.11.2008, Vladicescu Mihail, în baza contractului nr. 02/11/2008, a dat un împrumut SC „Fabrica de Conserve din Călărași” SA, în mărime de 9241360de lei, pe un termen de până la 31.10.2000, ulterior, părțile au modificat data restituirii împrumutului până la data de 31.12.2011. La 08.07.2011, a fost încheiat amendamentul nr. 3 la contractul de împrumut, potrivit căruia, părțile au modificat pct. 1.2 al Contractului, stabilind rambursarea împrumutului în tranșe conform graficului, până la 30.09.2013. La 30.05.2013, Mihail Vladicescu, în calitate de „Cedent”, prin contractul de cesiune a creanței, a cesionat către SRL „Vladifam-Com” în calitate de „Cesionar”, creanța în sumă de 9241360 de lei, creanță care derivă din contractul de împrumut nr. 02/11/2008 din 01.11.2008, cu toate amendamentele care sunt parte integrală a contractului.

La 30.09.2013, termenul împrumutului a ajuns la scadență, însă Fabrica de Conserve Călărași, nu și-a executat obligațiunea de a restitui datoria în sumă de 9241360 de lei. În scopul excluderii procedurii judiciare și soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 01.04.2015, SRL „Vladifam-Com”, a expediat în adresa pârâtului reclamația privind achitarea datoriei în suma nominalizată și a penalității de întârziere în sumă de 5055023 de lei. În termenul solicitat, pârâtul nu a achitat datoria. Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 29.01.2016, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29.06.2016, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către „Vladifam-Com” SRL către SC „Fabrica de conserve din Călărași” SA privind încasarea datoriei în suma de 9241360,74 de lei, penalității în suma 5055023 de lei și dobânzii de întârziere în suma de 2156781 de lei.

S-a încasat de la SC „Fabrica de conserve din Călărași” SA în beneficiul „Vladifam-Com” SRL datoria în suma de 9454009 /nouă milioane patru sute cincizeci și patru mii nouă/, 50 de lei. S-a încasat de la SC „Fabrica de conserve din Călărași” SA, în beneficiul „Vladifam-Com” SRL, taxa de stat achitată la depunerea cererii în mărime de 50 000/cinci zeci de mii/ de lei MDL. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 02.11.2016, „Vladifam-Com” SRL, a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29.06.2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29.06.2016 și a hotărârii Judecătoriei Călărași din 29.01.2016, cu emiterea unei noi hotărâri de confirmare a tranzacției de împăcare din 29.06.2016.

În motivarea recursului, a indicat că actele judecătorești contestate au fost adoptate cu interpretarea eronată a legii, cu încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cu aprecierea arbitrară a probelor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către „Vladifam-Com” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul SRL „Vladifam-Com” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a formulat doar critici ce se axează asupra fondului cauzei. Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Or, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul, declarat de „Vladifam-Com” SRL, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către „Vladifam-Com” SRL.

Încheierea este irevocabilă. Președintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Iurie Bejenaru Maria Ghervas