2ra-126/17 — partajul averii comune

Prima instanță: S. Teleucă 2ra–126/17

Instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Staci

Tatiana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Staci către Staci

Viorel privind partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016, prin care

a fost admis apelul lui Staci Viorel, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2014, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 01.08.2013, Staci Tatiana, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Staci Viorel, prin care a solicitat partajul proprietății comune,

dobândite în timpul căsătoriei.

În motivarea acțiunii, a indicat că căsătoria între ea și pârât a fost înregistrată la

06.10.1996, în urma căsătoriei s-a născut fiul, Staci Lilian – a. n. 07.09.1997.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05.11.2010, căsătoria

dintre ei a fost desfăcută, instanța stabilind domiciliul copilului minor cu mama sa,

Staci Tatiana.

În timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul, au dobândit o avere comună, care

este compusă din:

- casa de locuit individuală, cu suprafața de 94,9 m2, nr. cadastral

0111121.162.01, amplasată în mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr. 26,

dobândită, în timpul căsătoriei, în temeiul Certificatului primăriei Sîngera nr. 2054

din 19.05.2000, a Dispoziției nr. 260 din 12.09.2003 și a Procesului-verbal de

recepție nr. 74 din 12.09.2003. Reclamanta dispune de probe cu martori și alte

înscrisuri care dovedesc că cheltuielile pentru construcția casei de locuit au fost

suportate de ea și tatăl ei;

- mijloace bănești din conturile bancare curente, conturi de depozit, conturi de

card deschise pe numele pârâtului, Staci Viorel, la Băncile comerciale din mun.

Chișinău, în special BC „Moldindconbank” SA, administrate de pârât până la

desfacerea căsătoriei.

Nașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor indicate, cu data încheierii

căsătoriei - 06.10.1996 și cu data încetării ei - 05.11.2010, atestă incontestabil că

bunul imobil menționat, la fel, ca și mijloacele bănești indicate, a fost dobândit în

timpul căsătoriei dintre reclamantă și pârât și, astfel, asupra acestor bunuri se

instituie fără echivoc regimul proprietății comune în devălmășie (art.19 Codul

familiei).

Valoarea bunului imobil, a casei de locuit individuală, care constituie obiect

al prezentului litigiu, a fost evaluată de Agenția Imobiliară „SOCLU”, prin

Raportul de evaluare a obiectului casă de locuit nr. 3624/0313, la 22.03.2013, fiind

constatată valoarea de piață a casei de locuit supuse partajului, fără teren, în

mărime de 418000 de lei.

Orice bun dobândit de soț, în timpul căsătoriei, se prezumă proprietate

comună în devălmășie până la proba contrarie.

Potrivit art. 26 alin. (2) Codul familiei, ținând cont și de faptul că copilul

minor, Staci Lilian, a. n. 07.09.1997, se află la întreținerea și educația reclamantei,

instanța poate să se abată de la principiul părților egale ale soților, având în vedere

interesele copiilor minorii și poate să împartă bunul imobil nu în părți egale, ținând

cont de interesele copilului minor, în baza dreptului la întreținere de care dispune

conform alin. (3) al art. 57 Codul familiei.

Obligațiile de întreținere a copilului minor, pârâtul nu le execută cu bună

credință. Astfel, pensia alimentară este achitată neregulat, cu tendințe de eschivare

și perioade de reținere semnificative.

De la pronunțarea divorțului și până în prezent, reclamanta, pârâtul și copilul

minor, locuiesc în aceeași locuință comună, dobândită în timpul căsătoriei, plasată

în mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr. 26. Din cauză că, ea nu dispune de

altă locuință, iar salariul nu-i permite să procure alta, pentru sine și pentru copilul

minor sau să închirieze, este nevoită să suporte comportamentul agresiv al fostului

soț, acesta nedorind să părăsească locuința comună.

În continuare, reclamanta indică că a fost recunoscută de Judecătoria

Botanica, la 18.04.2012, prin încheierea nr. 2po-344/12, victimă a violenței

domestice, eliberându-i-se Ordonanță de protecție pe un termen de 90 de zile, care

a fost menținută prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2r-1389/12 din

03.07.2012.

La baza eliberării Ordonanței de protecție a victimelor violenței în familie, a

fost pus Raportul de expertiză medico-legală nr.5447 din 10.2011, prin care a fost

constată violența psihică și plângerile adresate de reclamantă CPs Botanica, în care

solicită să fie luate măsuri cu fostul soț, care recurge la violența fizică si verbală

față de reclamantă si fiul minor.

Conviețuirea împreună, în aceeași casă, a devenit imposibilă și deoarece este

imposibil de partajat imobilul în natură, reclamanta a solicitat partajul proprietății

dobândite în timpul căsătoriei, după cum urmează:

- 2/3 cotă-parte din bunul-imobil – casă individuală de locuit, cu suprafața de

94,9 m2, nr. cadastral 0111121.162.01, amplasată în mun. Chișinău, or. Sîngera,

str. Teilor, nr. 26 de determinat în proprietatea reclamantei Staci Tatiana;

- 1/3 cotă-parte din bunul imobil enunțat de determinat lui Staci Viorel;

- 1/2 din mijloacele bănești din conturile bancare curente, conturi de depozit,

conturi de card deschise pe numele pârâtului, Staci Viorel, la Băncile comerciale

din mun. Chișinău, în special BC „Moldindconbank” SA, în perioada anilor 1996-

2010, până la divorț;

- atribuirea bunului imobil, cotă-parte din casa de locuit a lui Staci Viorel în

proprietate reclamantei Staci Tatiana în schimbul unei sulte, în favoarea pârâtului

Staci Viorel, proporțional cotei-părți, care îi va reveni din imobil în urma

partajului.

Ulterior, reclamanta a depus cerere de concretizare a cerințelor prin care a

concretizat:

- atribuirea bunului imobil cu nr. cadastral 0111121.162.01, integral în

proprietatea reclamantei Staci Tatiana, excluzându-l pe coproprietarul Staci Viorel,

cu încasarea de la Staci Tatiana, în beneficiul pârâtului Staci Viorel, a sultei în

mărime procentuală, proporțional costului cotei-părți, care îi va reveni din imobil

în urma partajului;

- evacuarea lui Staci Viorel și a bunurilor sale din casa de locuit cu nr.

cadastral 0111121.162.01.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 24.12.2014, acțiunea a fost admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22.09.2016, a fost admis apelul lui

Staci Viorel, casată hotărârea Judecătoriei Botanica din 24.12.2014, cu pronunțarea

unei hotărâri noi, prin care cererea de chemare în judecată a Tatianei Staci a fost

admisă parțial.

Astfel, Tatianei Staci și lui Viorel Staci, li s-a atribuit câte ½ cotă parte

fiecăruia din bunul imobil – casă individuală de locuit, cu suprafața de 94,9 m2, nr.

cadastral 0111121.162.01, amplasată în mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr.

26.

La 17.11.2016, Staci Tatiana a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 22.09.2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 22.09.2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Botanica din 24.12.2014.

La 20.11.2017, Staci Viorel a depus referință la cererea de recurs a Tatianei

Staci, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22.09.2016.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul Tatianei Staci

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări

esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de

drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control

de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs a Tatianei Staci.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tatiana Staci.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas