2ra-126/17 — partajul averii comune

Prima instanță: S. Teleucă 2ra–126/17 Instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu Î N C H E I E R E 01 februarie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Staci Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Staci către Staci Viorel privind partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016, prin care a fost admis apelul lui Staci Viorel, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2014, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă: La 01.08.2013, Staci Tatiana, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Staci Viorel, prin care a solicitat partajul proprietății comune, dobândite în timpul căsătoriei. În motivarea acțiunii, a indicat că căsătoria între ea și pârât a fost înregistrată la 06.10.1996, în urma căsătoriei s-a născut fiul, Staci Lilian – a. n. 07.09.1997. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05.11.2010, căsătoria dintre ei a fost desfăcută, instanța stabilind domiciliul copilului minor cu mama sa, Staci Tatiana. În timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul, au dobândit o avere comună, care este compusă din: - casa de locuit individuală, cu suprafața de 94,9 m2, nr. cadastral 0111121.162.01, amplasată în mun.

Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr. 26, dobândită, în timpul căsătoriei, în temeiul Certificatului primăriei Sîngera nr. 2054 din 19.05.2000, a Dispoziției nr. 260 din 12.09.2003 și a Procesului-verbal de recepție nr. 74 din 12.09.2003. Reclamanta dispune de probe cu martori și alte înscrisuri care dovedesc că cheltuielile pentru construcția casei de locuit au fost suportate de ea și tatăl ei; - mijloace bănești din conturile bancare curente, conturi de depozit, conturi de card deschise pe numele pârâtului, Staci Viorel, la Băncile comerciale din mun. Chișinău, în special BC „Moldindconbank” SA, administrate de pârât până la desfacerea căsătoriei.

Nașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor indicate, cu data încheierii căsătoriei - 06.10.1996 și cu data încetării ei - 05.11.2010, atestă incontestabil că bunul imobil menționat, la fel, ca și mijloacele bănești indicate, a fost dobândit în timpul căsătoriei dintre reclamantă și pârât și, astfel, asupra acestor bunuri se instituie fără echivoc regimul proprietății comune în devălmășie (art.19 Codul familiei). Valoarea bunului imobil, a casei de locuit individuală, care constituie obiect al prezentului litigiu, a fost evaluată de Agenția Imobiliară „SOCLU”, prin Raportul de evaluare a obiectului casă de locuit nr. 3624/0313, la 22.03.2013, fiind constatată valoarea de piață a casei de locuit supuse partajului, fără teren, în mărime de 418000 de lei.

Orice bun dobândit de soț, în timpul căsătoriei, se prezumă proprietate comună în devălmășie până la proba contrarie. Potrivit art. 26 alin. (2) Codul familiei, ținând cont și de faptul că copilul minor, Staci Lilian, a. n. 07.09.1997, se află la întreținerea și educația reclamantei, instanța poate să se abată de la principiul părților egale ale soților, având în vedere interesele copiilor minorii și poate să împartă bunul imobil nu în părți egale, ținând cont de interesele copilului minor, în baza dreptului la întreținere de care dispune conform alin. (3) al art. 57 Codul familiei. Obligațiile de întreținere a copilului minor, pârâtul nu le execută cu bună credință. Astfel, pensia alimentară este achitată neregulat, cu tendințe de eschivare și perioade de reținere semnificative.

De la pronunțarea divorțului și până în prezent, reclamanta, pârâtul și copilul minor, locuiesc în aceeași locuință comună, dobândită în timpul căsătoriei, plasată în mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr. 26. Din cauză că, ea nu dispune de altă locuință, iar salariul nu-i permite să procure alta, pentru sine și pentru copilul minor sau să închirieze, este nevoită să suporte comportamentul agresiv al fostului soț, acesta nedorind să părăsească locuința comună. În continuare, reclamanta indică că a fost recunoscută de Judecătoria Botanica, la 18.04.2012, prin încheierea nr. 2po-344/12, victimă a violenței domestice, eliberându-i-se Ordonanță de protecție pe un termen de 90 de zile, care a fost menținută prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2r-1389/12 din 03.07.2012.

La baza eliberării Ordonanței de protecție a victimelor violenței în familie, a fost pus Raportul de expertiză medico-legală nr.5447 din 10.2011, prin care a fost constată violența psihică și plângerile adresate de reclamantă CPs Botanica, în care solicită să fie luate măsuri cu fostul soț, care recurge la violența fizică si verbală față de reclamantă si fiul minor. Conviețuirea împreună, în aceeași casă, a devenit imposibilă și deoarece este imposibil de partajat imobilul în natură, reclamanta a solicitat partajul proprietății dobândite în timpul căsătoriei, după cum urmează: - 2/3 cotă-parte din bunul-imobil – casă individuală de locuit, cu suprafața de 94,9 m2, nr. cadastral 0111121.162.01, amplasată în mun.

Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr. 26 de determinat în proprietatea reclamantei Staci Tatiana; - 1/3 cotă-parte din bunul imobil enunțat de determinat lui Staci Viorel; - 1/2 din mijloacele bănești din conturile bancare curente, conturi de depozit, conturi de card deschise pe numele pârâtului, Staci Viorel, la Băncile comerciale din mun. Chișinău, în special BC „Moldindconbank” SA, în perioada anilor 1996- 2010, până la divorț; - atribuirea bunului imobil, cotă-parte din casa de locuit a lui Staci Viorel în proprietate reclamantei Staci Tatiana în schimbul unei sulte, în favoarea pârâtului Staci Viorel, proporțional cotei-părți, care îi va reveni din imobil în urma partajului.

Ulterior, reclamanta a depus cerere de concretizare a cerințelor prin care a concretizat: - atribuirea bunului imobil cu nr. cadastral 0111121.162.01, integral în proprietatea reclamantei Staci Tatiana, excluzându-l pe coproprietarul Staci Viorel, cu încasarea de la Staci Tatiana, în beneficiul pârâtului Staci Viorel, a sultei în mărime procentuală, proporțional costului cotei-părți, care îi va reveni din imobil în urma partajului; - evacuarea lui Staci Viorel și a bunurilor sale din casa de locuit cu nr. cadastral 0111121.162.01. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 24.12.2014, acțiunea a fost admisă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22.09.2016, a fost admis apelul lui Staci Viorel, casată hotărârea Judecătoriei Botanica din 24.12.2014, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care cererea de chemare în judecată a Tatianei Staci a fost admisă parțial.

Astfel, Tatianei Staci și lui Viorel Staci, li s-a atribuit câte ½ cotă parte fiecăruia din bunul imobil – casă individuală de locuit, cu suprafața de 94,9 m2, nr. cadastral 0111121.162.01, amplasată în mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Teilor, nr. 26. La 17.11.2016, Staci Tatiana a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22.09.2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22.09.2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Botanica din 24.12.2014. La 20.11.2017, Staci Viorel a depus referință la cererea de recurs a Tatianei Staci, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22.09.2016.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul Tatianei Staci neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a Tatianei Staci. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tatiana Staci.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Iurie Bejenaru Maria Ghervas