2ra-254/17 — încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2rac-39/17

prima instanță – ( judecătoria Edineț) C. Prisăcari

instanța de apel –(Curtea de Apel Bălți) E.Ababii, N.Chircu, D.Pușca

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de avocatul

Odobescu Ghenadie în interesele Marianei Macarova și Teaburel Ana,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Mariana Macarova

împotriva Anei Teaburel privind încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016 prin s-a admis

apelul declarat de către Mariana Macarova, s-a casat hotărîrea judecătoriei Edineț din 12

august 2016 și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 05 iulie 2015 Macarova Mariana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Anei Teaburel solicitând încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000

lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 500 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a reiterat că, la 09 iunie 2015 aflându-

se în vizită la nepotul său în localitatea Zăbriceni r-nul Edineț, a venit Teaburel Ana

împreună cu trei angajați ai Direcției Asistență Socială, scopul vizitei fiind verificarea

condițiilor de trai a copilului minor.

Susține că în timpul vizitei între reclamantă și Teaburel Ana s-a iscat un conflict,

în urmă căruia, ultima i-a aplicat lovituri cu mâinile și picioarele în abdomen și în cap,

astfel cauzându-i-i dureri fizice și care conform raportului de constatare medico-legală

nr. 384, se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Indică reclamanta că durerea fizică și insultele aduse, au afectat-o, au dezonorat-o

ca persoană, fiindu-i lezată demnitatea, iar toate aceste acțiuni inadmisibile i-au creat o

stare de nervozitate, suferințe psihice și un prejudiciu sănătății sale.

Prin hotărîrea judecătoriei Edineț din 12 august 2016 cererea de chemare în

judecată înaintată de către Macarova Mariana, s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Edineț din 12 august 2016, Macarova

Mariana a depus apel nemotivat la 17 august 2016, ulterior la 07 septembrie 2016 a

1

depus apel motivat solicitând admiterea apelului și casarea hotărîrii instanței de

fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea reclamantului să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, s-a admis apelul declarat

de Macarova Mariana, s-a casat hotărârea judecătoriei Edineț din 12 august 2016 și s-a

emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată

de Macarova Mariana.

S-a încasat de la Teaburel Ana în beneficiul Marianei Macarova prejudiciu moral

în mărime de 500 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 500 lei. În rest acțiunea

Marianei Macarova privind încasarea sumei de 9500 lei de la Teaburel Ana, s-a respins

ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Teaburel Ana în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 175

lei.

La 28 noiembrie 2016 avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Marianei

Macarova a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016

solicitând casarea acesteia și a hotărîrii judecătoriei Edineț din 12 august 2016 în

partea în care acțiunea înaintată a fost respinsă și emiterea unei decizii de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare, le consideră neîntemiate și pasibile de anulare în partea în care

acțiunea a fost respinsă.

Relatează recurentul că soluția emisă de instanțele ierarhic inferioare relevă o

insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză, ceea ce a condus la reținerea

unei situații de fapt inexacte. În cadrul examinării cauzei în fond instanța urma să dea

apreciere și altor circumstanțe ale pricinii, în partea ce ține de fondul cauzei, în măsura

în care ele au fost confirmate prin probe pentru soluționarea corectă a litigiului.

Consideră incorectă aprecierea cuantumului despăgubirilor morale stabilite de

instanța de apel, mărimea sumei stabilite reprezintă mai mult defăimare decât

despăgubire echitabilă.

La 23 ianuarie 2017 Teaburel Ana a depus recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 25 octombrie 2016 solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016 și menținerea hotărîrii judecătoriei Edineț

din 12 august 2016.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel relevă o

insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză ce a condus la reținerea unei

situații de fapt inexacte. Concluziile precum că în timpul cerții dintre părți Macarova

Mariana s-ar fi ales cu vătămări corporale neînsemnate, sunt eronate și contravin

probelor cauzei.

Consideră recurentul că instanța de apel eronat a concluzionat prin prisma

prevederilor art.1422 din Codul civil că Marianei Macarova i-ar fi fost cauzat un

prejudiciu moral, dat fiind faptul că ultima nu a prezentat nici o probă pertinentă și

utilă care ar confirma care au fost acțiunile întreprinse de Teaburel Ana, care au

atentat la drepturile personale nepatrimoniale cauzându-i în acest sens un prejudiciu

moral. De asemenea susține recurentul că nu este de acord nici cu încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 500 lei, acestea fiind nejustificat

încasate.

Prin urmare, ambii recurenți și-au întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

2

prisma prevederilor art.432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată.

Cu referire la termenul de depunere a recursurilor, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a adoptat decizia la 25 octombrie 2016. Prin scrisoarea de

comunicare din 02 noiembrie 2016 a expediat copia deciziei părților la proces, însă la

materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei motivate de către

recurenți, astfel recursul depus de Macarova Mariana la 28 noiembrie 2016 și respectiv

de Teaburel Ana la 23 ianaurie 2017 sânt depuse în termen, conform prevederilor

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursurilor prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite

de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material și

de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea

recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei de casare a

deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și

temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă

motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în modul

corespunzător.

3

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar

sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în

art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanțele

judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererile

de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al

recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de către avocatul

Odobescu Ghenadie în interesele Marianei Macarova și Teaburel Ana nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Marianei

Macarova și Teaburel Ana, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4