2ra-103/17 — demolarea si strămutarea gardului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- demolarea si strămutarea gardului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-103/17 — demolarea si strămutarea gardului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: Sv. Caitaz dosarul nr. 2ra-103/17
instanța de apel: V. Movilă, N. Veleva, Ev. Dvurecenschii
Î N C H E I E R E
25 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Vasile Argint,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Argint
împotriva Mariei Panea, intervenienți accesorii Primăria comunei Cîrpești și
Oficiul cadastral teritorial Cantemir cu privire la demolarea și strămutarea
gardului și anularea planurilor cadastrale,
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 15 septembrie 2015, prin care
a fost admis apelul declarat de către Vasile Argint, casată parțial hotărârea
Judecătoriei Cantemir din 29 februarie 2016 și dispusă în această parte scoaterea
cererii de pe rol, iar în rest hotărârea a fost menținută,
c o n s t a t ă:
La data de 18 noiembrie 2013, Vasile Argint a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Lucreției Andoni, intervenienți accesorii Primăria comunei
Cîrpești și OCT Cantemir cu privire la demolarea și strămutarea gardului și
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de
donație din 24 ianuarie 2005 a devenit proprietarul casei de locuit și al
construcțiilor auxiliare, situate în satul Cîrpești, r-nu1 Cantemir, cu suprafața
totală de 196,8 m2 și al terenului aferent cu suprafața de 0,30 ha, înregistrate la
OCT Cahul cu nr. cadastral 2124200081.
Menționează că, hotarele terenului aferent casei de locuit au fost verificate
și indicate în planul cadastral al terenului iar vecinii donatorului Natalia Tiron
nu au avut pretenții față de suprafața terenului și hotarele de delimitare.
Relevă că, conform planului cadastral întocmit de OCT Cahul la 24
ianuarie 2005, suprafața terenului a fost stabilită de 0,30 ha, astfel, conform
măsurărilor, terenul din partea străzii avea o lungime de 45,30 m., iar din partea
vecinei Lucreția Andoni avea o lungime de 41,60 m.
Susține că, pârâta în mod abuziv a demolat gardul, care delimita hotarele
terenurilor, 1-a strămutat în interiorul terenului reclamantului cu aproximativ
1,75 m., și a edificat un nou gard din piatră, deposedându-l, astfel, de o porțiune
de teren cu suprafața de 72 m2.
1
Afirmă că, abuzul pârâtei a fost constatat prin măsurările repetate a
terenului de către OCT Cantemir, care la data de 16 iulie 2013, a întocmit un
plan geometric, prin care se atestă micșorarea suprafeței terenului în comparație
cu măsurările efectuate în anul 2005 și, anume, de-a lungul hotarului învecinat
cu pârâta Lucreția Andoni, pe lungimea de 41,26 m. și lățimea de 1,74 m., în
total 72 m2.
Relevă că, pârâta a refuzat propunerile de soluționare a litigiului pe cale
amiabilă parvenite din partea sa, cât și din partea Primăriei com. Cîrpești.
Invocă că, prin acapararea porțiunii de teren de către pârâtă i s-a creat un
obstacol în realizarea dreptului de înstrăinare a imobilului, deoarece
cumpărătorii refuză să cumpere bunul imobil litigios.
Solicită obligarea Lucreției Andoni să demoleze gardul construit
samovolnic pe terenul ce-i aparține cu drept de proprietate privată și să strămute
gardul în limitele hotarelor conform liniei de demarcare stabilită la 24 ianuarie
2005, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Cantemir din 25 martie 2015 a
fost admisă înlocuirea în proces a pârâtei Lucreția Andoni cu succesorul în
drepturi, Maria Panea.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul și-a concretizat cerințele
împotriva pârâtei Maria Panea, succesorea în drepturi a pârâtei Lucreția Andoni,
solicitând suplimentar de a recunoaște nul planul geometric al bunului imobil cu
nr. cadastral 2124202.070, întocmit la cererea pârâtei Maria Panea de către OCT
Cantemir în ianuarie 2015, motivând că, planul geometric prezentat a fost
întocmit cu încălcarea Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și
actualizare a planurilor cadastrale și geometrice, aprobată prin ordinul Agenției
Relații Funciare și Cadastru nr. 140 din 06 august 2012 și, anume, fără
participarea vecinilor terenurilor adiacente terenului supus măsurărilor.
Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 29 februarie 2016 a fost respinsă
acțiunea inițială ca neîntemeiată.
Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, la data de 24
ianuarie 2005, reclamantul Vasile Argint a primit de la Natalia Tiron, în baza
contractului de donație, casa de locuit cu lotul de teren aferent cu suprafața de
0,30 ha, situată în sat. Cîrpești, r-nu1 Cantemir, nr. cadastral 2124200081, în
hotarele planului cadastral eliberat de OCT Cahul la data de 24 ianuarie 2005.
Totodată, prima instanță a reținut că, conform planului geometric întocmit
de OCT Cantemir la 16 iulie 2013, la cererea reclamantului, suprafața terenului
cu nr. cadastral 2124202063 constituie 0,3046 ha, adică cu 0,0046 ha mai mult
decât suprafața terenului aferent primită în dar de la Natalia Tiron în baza
contractului de donație, iar conform planului geometric al bunului imobil cu nr.
cadastral 2124202070, moștenit de Maria Panea și întocmit la 27 octombrie
2014 de OCT Cantemir, suprafața terenului respectiv constituie 0,416 ha și
coincide cu suprafața indicată în certificatul provizoriu al deținătorului de teren,
eliberat pe numele Lucreției Andoni, atribuit acesteia prin decizia Primăriei
com. Cîrpești nr. 3 din 04 aprilie 1994.
În aceste circumstanțe, prima instanță a concluzionat că, în situația în care
reclamantul Vasile Argint deține în posesie o suprafață de teren mai mare decât
suprafața indicată în actul de proprietate - 0,3046 ha în loc de 0,30 ha (adică cu
0,0046 mai mult), iar pârâta Maria Panea deține în posesie o suprafață egală cu
2
suprafața indicată în titlul de autentificare a deținătorului de teren, nu a fost
demonstrată acapararea nelegitimă de către pârâtă a unei porțiuni de teren, care
aparține reclamantului cu drept de proprietate privată.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 septembrie 2016 a fost admis
apelul declarat de către Vasile Argint, casată hotărârea primei instanțe în partea
pretențiilor lui Vasile Argint cu privire la anularea planurilor geometrice ale
terenului cu nr. cadastral 2124202070 din ianuarie 2015 și iulie 2015 și dispusă
în această parte scoaterea cererii de pe rol. În rest hotărârea primei instanțe a fost
menținută.
Instanța de apel, dispunând scoaterea de pe rol a pretențiilor cu privire la
anularea planurilor geometrice ale terenului cu nr. cadastral 2124202070 din
ianuarie 2015 și iulie 2015 și-a argumentat concluzia prin faptul că, cererea este
semnată și depusă de o persoană neîmputernicită, făcând trimitere la prevederile
art. 267 lit. c) CPC.
La 14 noiembrie 2016, Vasile Argint a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor
judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au
interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procedural și, anume, nu
au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să
fie aplicată, precum și nu au constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele
importante ale pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii.
Menționează că, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-au
pronunțat asupra cadrului legal existent la data formării bunului imobil de către
Natalia Tiron și, anume, Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 - XIII din
25 februarie 1998, precum și a ordinului Agenției Relații Funciare și Cadastru
nr. 107 din 27 mai 2003 despre aprobarea Instrucțiunii cu privire la modul de
elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice, care au fost
respectate integral de către Natalia Tiron, ulterior fiindu-i eliberat planul
geometric cu indicarea dimensiunii bunului imobil format și a vecinilor
adiacenți.
Afirmă că, conform dosarului cadastral deținut de OCT Cantemir, în
timpul măsurărilor la formarea bunului imobil cu nr. cadastral 2124200081 la
fața locului au fost prezenți proprietara bunului imobil Natalia Tiron, specialiștii
OCT Cahul, vecinii adiacenți Lucreția Andoni, Radu Ilie, Mocanu M. și
reprezentantul Primăriei Cîrpești ca inginer cadastral, fapt confirmat și prin actul
de constatare pe teren la stabilirea hotarelor fixe și semnăturile acestora aplicate
pe act, inclusiv semnătura Lucreției Andoni.
Astfel, consideră că, instanțele de judecată eronat nu au luat în
considerație la soluționarea litigiului, actul de constatare de teren la stabilirea
hotarelor fixe din 14 decembrie 2004, prin care au fost stabilite limitele
hotarului, dimensiunile la fața locului, lungimea terenului la drum de 45,30 m.,
măsurări care au fost puse la baza formării bunului imobil cu nr. cadastral
2124200081.
3
Califică ca irelevante și considerentele instanțelor ierarhic inferioare cu
privire la lipsa bornelor de hotar sau neindicarea în act a distanțelor dintre
anumite puncte ale hotarului și obiecte fixe (construcții, plante multianuale),
deoarece măsurările dimensionale a terenului nu indică anume punctele „zero”
de măsurare, sau punctele de instalare a bornelor de la care sau efectuat
măsurările, mai mult ca atât, actul de constatare pe teren la stabilirea hotarelor
fixe din 14 decembrie 2004 nu a fost contestat, iar recurentul a utilizat terenul
nr. cadastral 2124200081 cu dimensiunile stabilite de OCT Cahul până în anul
2013, când intimata a instalat gardul din plăci de beton cu fundație capitală.
În acest context, consideră că, urmează a fi apreciate critic declarațiile
intimatei și a reprezentantului acesteia, avocatul, Victor Baran, precum că, la
data întocmirii actului de constatare pe teren la stabilirea hotarelor fixe din 14
decembrie 2004, nu au fost prezenți vecinii adiacenți, la fel, și declarațiile
reprezentantului Primăriei Cîrpești, Ion Buzu, care afirma că, în anul 2012 a
depistat o semnătură în act, care lipsea inițial - semnătura inginerului cadastral,
care nu activa în Primărie și nu era inginer cadastral, însă în prima instanță,
acesta a declarat că, semnătura respectivă îi este cunoscută și îi aparține
inginerului cadastral al Primăriei, declarații care nu au fost probate, însă a fost
pusă la îndoială legalitatea întocmirii actului respectiv.
Consideră ilegală încheierea instanței de apel din 15 septembrie 2016,
prin care a fost respins demersul cu privire la numirea expertizei tehnice de
stabilire a hotarelor fixe a terenurilor învecinate cu nr. cadastrale 2124200081 și
2124202070, ce le aparțin cu drept de proprietate recurentului și intimatei,
deoarece necesitatea efectuării expertizei a apărut după pronunțarea hotărârii
primei instanțe, când hotarele fixe a terenului stabilite la formarea bunului
imobil în anul 2005 au fost calificate ca hotare provizorii, hotare generale,
contrar actului de stabilire a hotarelor fixe din 14 decembrie 2004. Astfel,
consideră că, instanța de apel a creat un obstacol procedural, lipsindu-l de
posibilitatea de a prezenta o probă pertinentă cu privire la reconfirmarea
hotarelor fixe a terenului pe care îl deține în proprietate privată și i-a îngrădit
dreptul la un proces echitabil.
Susține că, efectuarea expertizei era necesară și pentru constatarea
suprafețelor exacte a terenurilor învecinate cu nr. cadastrale 2124200081 și
2124202070, deoarece în rezultatul măsurărilor efectuate la 16 iulie 2013
suprafața terenului nr. cadastrale 2124200081 a fost stabilit de 0,3046 ha, pe
când în anul 2004 suprafața terenului a fost stabilit de 0.3000 ha, iar măsurările
efectuate în ianuarie 2015 de către Măria Panea pentru stabilirea suprafeței
terenului cu nr. cadastral 2124202070, au fost efectuate cu încălcarea
prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, și ale pct.
34, 35, 36, 39 din ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru din 06 august
2012 despre aprobarea Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și
actualizare a planurilor cadastrale și geometrice.
De asemenea, consideră ilegală decizia instanței de apel, prin care a fost
casată parțial hotărârea primei instanțe în partea pretenției recurentului cu privire
la anularea planurilor geometrice ale terenurilor cu nr. cadastral 2124202070 din
ianuarie 2015 și din iulie 2015 și scoaterea de pe rol a cererii pe motiv că aceasta
a fost semnată și depusă de o persoană neîmputernicită, mai mult ca atât, prin
4
cererea de concretizare a pretențiilor a solicitat recunoașterea nulă numai a
planului geometric al bunului imobil cu nr. cadastral 2124202070, întocmit la
cererea intimatei, Maria Panea de către OCT Cantemir în ianuarie 2015.
Consideră că, instanța de apel greșit a concluzionat asupra
împuternicirilor avocatului Ananie Cășuneanu și ilegal a aplicat prevederile art.
267 lit. c) CPC, deoarece avocatul Ananie Cășuneanu îi reprezenta interesele în
baza mandatului nr. 000086 din 10 decembrie 2013 care a fost prezentat
instanței de judecată, dispune de licență pentru exercitarea profesiei de avocat, și
a fost semnat contractul de asistență juridică și reprezentare în instanță,
acționând în interesele sale în baza procurii nr. 5233 din 05 iulie 2013, anexată
la materialele cauzei.
Mai invocă că, instanța de apel a ignorat faptul că, recurentul a fost
prezent în ședințele de judecată și a susținut cererea de majorare a pretențiilor, și
a aplicat ilegal și eronat norma procedurală, precum și prevederile art. 75 alin.
(1) CPC.
Califică ca eronată concluzia instanței de apel cu privire la împuternicirile
avocatului Anaie Cășuneanu, făcând trimitere la licența eliberată în condițiile
art. 12 și 22 din Legea cu privire la avocatură, deoarece formă juridică de
acorare a asistenței juridice de către avocat este prevăzută în articolul 13 din
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, numind-o activitate de muncă
individuală, exercitată sub patenta de întreprinzător. Licența avocatului este o
patentă de avocat de drept civil - de drept privat, iar licențele eliberate de
Ministerul Justiției al RM sunt licențe de drept public, și au aceiași valoare
juridică, fiind reglementate de diferite acte normative. Licența de drept public
este prevăzută de Legea cu privire la avocatură și se eliberează de Ministerul
Justiției al RM, iar licența de drept privat este prevăzută de Legea privind
protecția mărcilor și de eliberează de titularul mărcii. Astfel, consideră eronată
aprecierea licenței ca - acord, care este de drept privat, prin prisma Legii cu
privire la avocatură și invers, aprecierea licenței ca -permis, care este de drept
public, prin prisma Legii privind protecția mărcilor.
Susține că, a respectat procedura prealabilă la soluționarea pretenției
privind contestarea planului geometric întocmit în ianuarie 2015 de către
intimata Maria Panea, la fel consideră că, prima instanță corect a conexat
pretențiile în cauză și li-a soluționat într-o singură procedură.
Prin referința depusă la data de 30 decembrie 2016 Maria Panea a solicitat
declararea recursului ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei ilegale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din
materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării
deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a
recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele
motive.
5
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe
la judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i
s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea
de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Vasile Argint
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
6
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței
CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16
aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Vasile Argint, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul lui Vasile Argint ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și
(2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Vasile Argint se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
7