3ra-58/17 — repunerea in termen si accesul la informatie

Prima instanță: Iu. Potînga 3ra–58/17 Instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros Î N C H E I E R E 25 ianuarie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bezrodnîi Vladimir către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău privind repunerea în termen și accesul liber la informație, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, prin care a fost respins apelul Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2016, c o n s t a t ă: La 01.10.2015, Bezrodnîi Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău privind repunerea în termen și accesul liber la informație. În motivarea acțiunii a indicat că, conform art. 1 alin. (1) Cod fiscal, printre relațiile reglementate de acest cod se regăsește și statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale și al altor participanți la relațiile reglementate de legislația fiscală, iar potrivit art. 135 alin. (5) lit. k) Cod fiscal, organele cu atribuții de administrare fiscală sunt în drept să prezinte informațiile de care dispun referitor la un contribuabil concret: contribuabilului - informația cu de caracter personal despre acesta privind obligațiile fiscale și alte plăți la bugetul public național, a căror evidență este ținută de organul fiscal.

Ținând cont de cele indicate, la 01.07.2012, a adresat Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău o petiție prin care a solicitat să i se aducă la cunoștință documentele, care au stat la baza examinării petițiilor din 27.06.12 și 30.06.2014. Prin răspunsul din 14.07.2014, Inspectoratul Fiscal Stat i-a refuzat în satisfacerea cererii privind aducerea la cunoștință a materialelor solicitate și prezentarea copiilor de pe documente, fiind invocate prevederile art. 268 alin. (1) Cod fiscal. Presupune că refuzul pârâtului este neîntemeiat și ilegal din următoarele considerente. În conformitate cu normele procesuale și reieșind din logica raționamentului și utilității contestării unui act administrativ, este necesar în primul rând să dispui de acest act.

Prin urmare, din cauză că nu dispunea de actul administrativ, reclamantul susține că a fost lipsit de posibilitatea de a contesta acest act prin intermediul petițiilor adresate IFS mun. Chișinău. În același timp, consideră că Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, cu referire la art. 268 alin. (1) Cod fiscal, explicându-i prin răspunsul din 14.07.2014, modul și ordinea depunerii unei contestații asupra deciziei organului fiscal sau acțiunii funcționarului fiscal, intenționat nu i-a înmânat actul administrativ corespunzător. În susținerea argumentelor sale, reclamantul a invocat prevederile art. 267 alin. (1) și (3) Cod fiscal, potrivit cărora, decizia organului fiscal sau acțiunea funcționarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acțiunea ori de reprezentantul ei, în modul stabilit de Codul fiscal.

Obligația de a dovedi incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal se atribuie persoanei care o contestă. Din considerentele date, la 30.07.2014, s-a adresat către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău cu o cerere prealabilă privind asigurarea accesului la informație, la care, prin răspunsul din 12.08.2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău s-a limitat prin a face referire la răspunsul său din 14.07.2014, fără să fie satisfăcute careva cerințe din cererea prealabilă. Din cauza înrăutățirii stării de sănătate, fapt confirmat prin concluziile medicale, a omis întemeiat termenul de depunere a prezentei cereri din care considerente solicită repunerea în termen, precum și obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău să-l informeze cu toate documentele acumulate la materialele dosarului de examinare a petiției din 27.06.2012, să-i prezinte în copii certificate în modul stabilit de pe toate documentele ce confirmă rezultatele controlului fiscal, la care Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a făcut referire în răspunsurile sale nr. 01-06/6-65 din 20.04.2012, nr. 01-6/6-10/190 din 18.06.2012, nr. 01-05-08/568-2347 din 12.07.2012, nr. 01-05/08/122-1873 din 14.07.2014, nr. 05/08/150-2080 din 12.08.2014, petiția depusă la IFS mun. Chișinău din 27.06.2012 și copia cartelei de evidență-control a acestei petiții pe ambele părți sau evidenței ei în formă electronică. Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 27.04.2016, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.10.2016, a fost repusă în termen și admisă acțiunea lui Bezrodnîi Vladimir împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău privind repunerea în termen și accesul liber la informație. La 05.12.2016, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06.10.2016 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27.04.2016, solicitând admiterea recursului și casarea integrală a actelor judecătorești enunțate, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de Bezrodnîi Vladimir. În motivarea recursului, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău a indicat că atât prima instanță, cât și instanța de apel neîntemeiat nu au luat în considerație argumentele prezentate de IFS mun. Chișinău referitoare la tardivitatea depunerii acțiunii în instanța de judecată de către intimat, or acesta nu a prezentat probe pertinente și concludente, care să confirme temeinicia omiterii termenului de înaintare a acțiunii în instanța de judecată. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a formulat doar critici ce se axează asupra fondului cauzei. Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Or, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul, declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Iurie Bejenaru Maria Ghervas