3ra-56/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Lazareva dosarul nr. 3ra-56/17

instanța de apel: G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Ceadîr-Lunga, primarul orașului

Ceadîr-Lunga și Ivan Pașalî cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 05 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarate de către Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat și

menținută hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 06 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 09 aprilie 2015, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Ceadîr-Lunga,

primarului or. Ceadîr-Lunga, Oxanei Cojocaru, Ivan Pașalî, Mihail Marinov și Petru

Cîvîrjic cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Consiliul orășenesc Ceadîr-Lunga

prin decizia nr. LIV/5.3 din 16 septembrie 2014 a transmis în proprietate, conform

pct.3.5 Oxanei Cojocar Vasile terenul de pământ situat în str. Sîrtmaci, 47, cu nr.

cadastral 9602221184, cu suprafața de 0,1288 ha, în temeiul certificatului de

moștenitor legal nr.1183 din data de 27 mai 2014, conform pct.3.8 a transmis lui Ivan

Pașalî terenul de pământ, situat pe str. Sîrtmaci, 82, nr. cadastral 9602221108, cu

suprafața de 0,2147 ha, în temeiul actului de recepție finală nr.988 din 18 iulie 2014,

conform pct.3.9 lui Mihail Marinov terenul de pământ, situat în str.9 ianuarie, 9 cu nr.

cadastral 9602213303, cu suprafața de 0,0903 ha, în temeiul contractului nr.988 din

26 mai 1987 și conform pct. 3.10 i-a transmis lui Piotr Cîvîrjic terenul de pământ, din

str. Sîrtmaci, 104, nr. cadastral 9602221119, cu suprafața de 0,2087 ha, în temeiul

certificatului de moștenitor legal nr. 941 din 29 aprilie 2014.

Menționează că, în conformitate cu art.68 al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, a efectuat un control sub aspectul legalității

deciziei și a constatat că actul contestat a fost adoptat cu încălcarea prevederilor

legislației în vigoare.

1

Indică că, prin notificarea nr.l304/OT5-36 din 16 februarie 2015 a solicitat

pârâtului anularea deciziei, însă în termenul stabilit nu a primit nici un răspuns.

Susține că, la adoptarea deciziei nominalizate, Consiliul orășenesc Ceadîr-

Lunga, ignorând prevederile Instrucțiunii cu privire la ținerea lucrărilor de secretariat

în organele administrației publice locale, care nu-i permite de a preda terenuri de

pământ gratuit în proprietate peste norma, și ignorând prevederile art.4 alin.(10) al

Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului care stipulează, că terenul de pe lângă casă atribuit în

folosință temporară și terenul cu care lotul de pământ de pe lângă casă depășește

norma prevăzută de legislație se vând la un preț normativ conform tarifului indicat la

poziția I din anexă la Lege sau se dau în arendă persoanelor în a cărei folosință se

află. În cazul în care, după parametri și amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile

de sine stătătoare, terenurile menționate se transmit în proprietate persoanelor în

drept, ori se înstrăinează în alt mod conform legislației.

Afirmă că, pârâtul a încălcat normele de drept indicate și a atribuit fără plată în

proprietate persoanelor sus indicate, peste norma prevăzută de lege, cauzând statului

un prejudiciu considerabil.

La fel, afirmă că, conform art. 22 alin.(1) al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006,

privind administrația publică locală, prevede că problemele de pe ordinea de zi a

ședinței consiliului local se examinează de către aceasta dacă sunt însoțite de avizul

sau raportul comisiei de specialitate a consiliului, or, în cazul dat nici procesul-verbal,

nici decizia Consiliului nu indică numărul și data avizului corespunzător.

La data de 11 decembrie 2015, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a

depus cerere privind renunțul la acțiune înaintată împotriva Oxanei Cojocar, lui

Mihail Marinov și lui Petru Cîvîrjic, și anume, anularea înregistrării dreptului de

proprietate pe terenurile de pământ, cu suprafața de 0,1288 ha, nr. cadastral

9602221184, cu suprafața de 0,0903 ha, nr. cadastral 9602213303 și cu suprafața de

0,2087 ha cu nr. cadastral 960222119 și încetarea procedurii în această parte.

Prin încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30 martie 2016 a fost admis

renunțul reclamantului la o parte din cerințele înaintate în acțiune și încetat procesul

în această parte.

Prin încheierea Judecătoriei Cedîr-Lunga din 06 aprilie 2016, au fost disjungate

într-o procedură separată și transmise spre examinare după competență în instanța de

drept comun cerințele reclamantului cu privire la, anularea (recunoașterea nulității) a

actului ce autentifică dreptul deținătorului de teren, eliberat întru executarea pct.3.8

din decizia Consiliului orășenesc Ceadîr-Lunga nr. LIV/5.3 din 16 septembrie 2014 și

anularea înregistrării dreptului de proprietate asupra terenului de pământ cu nr.

cadastral 9602221108 care aparține cu drept de proprietate lui Ivan Pașalî.

Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 06 aprilie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat că, conform extrasului din

registrul cadastral a deținătorilor de pământ din or. Ceadîr-Lunga, Dumitru Pașalî

Petru, tatăl lui Ivan Pașalî, i-a fost atribuit terenul cu suprafața de 0,18 ha, conform

adeverinței ce confirmă dreptul de proprietate asupra clădirii, domiciliul cu nr.84, str.

Sverdlov, or, Ceadîr-Lunga îi aparține cu drept de proprietate, iar conform planului

2

schematic al terenului de pământ deținea în folosință terenul cu suprafața de 1800

m.p.

Prima instanță, a stabilit că, la data de 11 iulie 2001 Consiliul or. Ceadîr-Lunga

prin decizia nr.5/12 „cu privire la transmiterea în proprietate privată a terenurilor de

pământ de pe lângă casă” a decis, aprobarea planului cadastral a terenurilor din or.

Ceadîr-Lunga, transmiterea deținătorilor caselor de locuit în proprietate privată a

terenurilor de pământ de pe lângă casă conform folosinței de fapt, înregistrarea pe

numele celor decedați, a terenurilor de pământ până la perfectarea drepturilor de către

moștenitorii lor, decizie care nu a fost contestat de către reclamant.

La fel, prima instanță a constatat că, conform certificatului de moștenitor legal

din data de 03 martie 2014, Ivan Pașalî după decesul tatălui său Dumitru Pașalî Petru,

a devenit moștenitor legal a casei de locuit cu suprafața de 155,24 m.p., anexele

gospodărești cu suprafața de 31,2 m.p. și 10,8 m.p. situate pe terenul de pământ cu

suprafața de 0,2147 ha, din or. Ceadîr-Lunga, str. Sîrtmaci (fosta Sverdlov), 82, iar la

data de 25 septembrie 2014, în baza deciziei Consiliului or. Ceadîr-Lunga nr. LIV/5.3

din 16 septembrie 2014, i-a fost eliberat titlul asupra terenului de pământ cu suprafața

de 0,2146 m.p. și înregistrat dreptul de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial

Ceadîr-Lunga la data de 18 martie 2014.

Astfel, prima instanță, a stabilit că nu sunt temeiuri de anulare a deciziei

Consiliului or. Ceadîr-Lunga cu privire la transmiterea în proprietate privată lui Ivan

Pașalî terenul de pământ aferent, situat pe str. Sîrtmaci, 82, nr. cadastral 9602221108

cu suprafața de 0,2147 ha, deoarece în chestiunea dată nu se soluționează atribuirea

unui nou teren aferent casei de locuit, dar perfectarea actelor de atribuire în

proprietate privată a terenurilor de pe lângă casă, înregistrate în registrul primăriei

încă la momentul înregistrării primare masive, și ținând cont de folosința de fapt a

suprafeței terenului de pământ aferent.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 05 octombrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 27 octombrie 2016, în termenul prevăzut de lege, Oficiul teritorial

Comrat al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței

de apel și restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare ilegale, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu

au fost elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept

material, iar erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Prin referința depusă la data de 19 decembrie 2016, Ivan Pașalî a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

3

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și

în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Oficiul teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor de

fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, având la bază

cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform

art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

4

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Oficiul

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul /semnătura/ Iulia Sîrcu

Judecătorii /semnătura/ Sveatoslav Moldovan

/semnătura/ Mariana Pitic

Copia corespunde originalului Mariana Pitic

5