3ra-86/17 — redactarea erorilor comise în factura de plată cu privire la suma restantă a plății agentului termic

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-86/17

Judecător: M. Muruianu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, I. Cimpoi, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Sirețeanu Anatolie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sirețeanu Anatolie

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 cu

privire la redactarea erorilor comise în factura de plată cu privire la suma restantă a

plății agentului termic,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Sirețeanu Anatolie și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 aprilie 2016,

c o n s t a t ă

La 27 ianuarie 2016, Sirețeanu Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14

(ÎMGFL nr. 14) privind redactarea erorilor produse în factura de plată cu privire la

suma restantă a plății agentului termic.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în luna octombrie 2015, a

recepționat ordinul de încasare a numerarului pentru energia termică nr.

1270014488, iar la data de 16 decembrie 2015 s-a adresat la ÎMGFL nr. 14, cu cerere

prealabilă prin care a solicitat corectarea erorii produse în ordinul sus indicat, cererea

a fost înregistrată cu nr. S-830/15 și, ca urmare la data de 06 ianuarie 2016, prin

intermediul oficiului poștal a primit scrisoarea datată cu 28 decembrie 2015,

recepționând răspunsul sub nr.830/15 din 16 decembrie 2015, prin care i s-a

comunicat, că cerințele sale nu pot fi admise pe motivul acumulării datoriei la plata

energiei termice.

Indică reclamantul că, cu cele nominalizate în răspunsul dat nu este de acord,

deoarece la data de 24 februarie 2015, prin hotărârea cu nr. 2-1663/15, emisă de

către Judecătorul Buiucani mun. Chișinău s-a dispus încasarea sume de 17 935, 34

lei, din contul său, în beneficiul ÎMGFL nr. 14, restanță pentru plata energiei termice

pentru perioada 01.09.2011 - 01.05.2014, cheltuieli de judecată în mărime de 538,06

lei, pentru taxa de stat, iar în total 18 473,40 lei, suma nominalizată fiind achitată

integral la data de 01.09.2015, fapt ce se confirmă prin bonul de plată nr. 0044 din

01.09.2015. Însă, în ordinul de încasare a numerarului nr. 127014488, pentru energia

termică, pentru luna septembrie 2015, figurează suma de 23 803,23 lei ca fiind

restantă la plata față de agentul termic.

Consideră reclamantul că, răspunsul expediat în adresa sa, de către ÎMGFL nr.

14 este un răspuns doar formal și nejustificat și solicită obligarea ÎMGFL nr. 14 să

redacteze erorile produse în factura de plată cu privire la suma restantă a plății

agentului termic.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016, a fost

respinsă din lipsa de temei cererea de chemare în judecată depusă de Sirețeanu

Anatolie împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.

14 cu privire la redactarea erorilor produse în factura de plată cu privire la suma

restantă a plății agentului termic.

La 05 mai 2016, Sirețeanu Anatolie a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 aprilie 2016, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea civilă să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de fond greșit a apreciat probele

prezentate și a ajuns eronat la concluzia expusă în hotărâre, deoarece conform

hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24.02.2015, a fost achitată în

folosul ÎMGFL nr.14, suma de 17 935,34 lei, restanță pentru plată la energia termică

pentru perioada 01.09.2011 - 01.05.2014, cheltuielile de judecată în mărime de

538,06 lei, în total 18473,40 lei, fapt confirmat prin copia bonurilor de plată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Sirețeanu Anatolie și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016.

Pentru a decide astfel, referitor la argumentul apelantului precum că, prin

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24.02.2015 de la Sirețeanu

Anatolie a fost încasată suma de 17 935,34 lei cu titlu de restanță pentru plata

energiei termice în beneficiul ÎMGFL nr.14, instanța de apel a reținut dă, această

suma a fost încasată pentru perioada 01.09.2011 - 01.05.2014 (f.d. 10), conform

cerințelor solicitate de reclamantul - intimat, iar potrivit informației centrului de

calcul ÎM „Infocom”, datoria în sumă de 17 935,34 lei, încasată prin hotărârea

judecătorească a fost achitată de locatar în luna septembrie 2015. După achitarea

acestei datorii, la apartamentul apelantului/reclamantului a rămas neachitată restanța

în mărime de 26 042,26 lei, înregistrată la 01.01.2016, formată din datoriile

acumulate pînă în septembrie 2011, precum și cele formate în perioada iunie 2014 -

decembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 29 noiembrie 2016, Sirețeanu

Anatolie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au dat apreciere corespunzătoare probelor

și argumentelor expuse de către Sirețeanu Anatolie și au constatat eronat situația de

fapt și de drept.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 28.09.2016 (f.d. 85), cît și faptul că la materialele cauzei nu sunt

careva probe privind recepționarea acesteia decît invocarea recurentului că a

recepționat decizia integrală a instanței de apel la 30.10.2016 (f.d. 88 recurs),

recursul se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sirețeanu Anatolie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Sirețeanu Anatolie ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Sirețeanu Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță