3ra-89/17 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.3ra-89/17

Mun. Chișinău

Judecător: L. Holevițcaia

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei- Gaz”, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-Gaz”

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 29 august 2014, SRL „Orhei-Gaz” s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, privind contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în rezultatul controlului fiscal

tematic efectuat la SRL „Orhei-Gaz” a fost întocmit actul de control nr. 5-668280 din

13.06.2014 privind corectitudinea calculării, plenitudinea achitării TVA în buget și

restituirea din buget a TVA aferentă investițiilor (cheltuielilor) capitale efectuate în

perioadele fiscale septembrie 2011- aprilie 2014.

Concretizează societatea reclamantă că, conform cererii f. nr. din 02.06.2014

depusă și declarațiilor privind TVA, în temeiul art.1011 din Codul fiscal și

Regulamentul privind restituirea TVA, aprobat prin HG nr.93 din 01.02.2013, suma

TVA solicitată spre restituire din buget constituie 1 424 800 lei aferentă investițiilor

(cheltuielilor) capitale pentru perioada fiscală septembrie 2011- aprilie 2014, însă, în

rezultatul controlului fiscal a fost acceptată spre restituire numai suma totală de 420 000

lei.

Notează că actul de control nr. 5-668280 din 13.06.2014 a fost semnat de către

contabilul SRL „Orhei-Gaz” la 16.06.2014, iar în caz de dezacord contribuabilul este

obligat să prezinte în scris, în termen de 15 zile calendaristice, argumentarea

dezacordului, anexând documentele de rigoare.

Menționează SRL „Orhei-Gaz” că în cazul dat a fost lipsită de dreptul de ași

exprima dezacordul cu actul de control în termenul acordat de lege - 15 zile, deoarece

1

la 25.06.2014 de către IFPS în baza actului de control nr. 5-668280 din 13.06.2014 a

fost emisă decizia nr.103 din 25.06.2014 privind restituirea TVA.

Consideră societatea reclamantă că, organul fiscal i-a încălcat flagrant drepturile

prin emiterea deciziei nr.203 din 25.06.2014 privind restituirea TVA, prin care s-a

dispus restituirea parțială din buget a TVA numai în sumă de 420 000 lei cu încălcarea

procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală.

Remarcă societatea reclamanta faptul că, restituirea TVA a fost solicitată aferentă

materialelor și serviciilor utilizate pentru efectuarea investițiilor capitale la șase obiecte

și anume: gazificarea caselor de locuit din sat. Isacova, sat. Ivancea, sat. Malaesti, sat.

Piatra, sat. Jora r-nul Orhei, construcția blocului administrativ sanitar a filialei „Orhei-

Gaz” din or. Orhei.

Susține societatea reclamanta că, în perioada 01.09.201 1-31.12.2011 SRL

„Orhei-Gaz” a efectuat investiții (cheltuieli) capitale la construcția gazoductului și

construcția blocului administrativ în sumă totală de 10153473 lei, lucrările de

construcție fiind achiziționate de la următorii subantreprenori: SRL „Gazificatorul”, cod

fiscal 1002606001433, SRL „Rețele-Gaz”, cod fiscal 1006606006034, SRL „Nobil

Construcție”, cod fiscal 1011600007839 și SRL „Tromtehgaz”, cod fiscal

totalmente de la SRL „Moldovatransgaz”.

Totodată, a mai indicat reclamanta că, în actul de control, cât și în decizia

contestată se indică faptul că, contribuabilul pentru confirmarea volumului procurărilor

utilizate la efectuarea investițiilor, a prezentat toate documente justificative de utilizare

a valorilor materiale și serviciilor la efectuarea investițiilor (acte de casare a

materialelor, acte de îndeplinire a lucrărilor), precum și documentele primare de

proveniență a materialelor și serviciilor utilizate în valoare totală de 10 153 473 lei cu

suma TVA achitată prin contul de decontare, ce constituie 2 524 609 lei. Însă din

decizia nr.203 din 25.06.2014 privind restituirea TVA reiese contrariul și anume că,

suma TVA pasibilă restituirii pentru perioada fiscala aprilie 2014 constituie cu 420000

mai puțin decât suma solicitată de SRL „Orhei-Gaz” din cauza neachitării cu furnizorii

pe bunurile participante la investiții capitale, cât și din motivul micșorării în rezultatul

controlului a sumelor aferente trecerii în cont.

Menționează reclamanta că, în partea constatatoare a deciziei contestate nu sunt

indicate clar, circumstanțele care au stat în baza micșorării sumei TVA aferentă

restituirii, nu este descrisă încălcarea fiscal, lipsește referirea la normele legale

încălcate. Astfel, în actul de control nr.5-668280 din 13.06.2014 privind corectitudinea

calculării, plenitudinea achitării TVA în buget și restituirea din buget a TVA aferentă

investițiilor(cheltuielilor) capitale efectuate în perioadele fiscale septembrie 2011-

aprilie 2014 este indicat că, subiectul impozabil este în drept să treacă în cont suma T.

V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului pe valorile materiale, serviciile

procurate pe teritoriul țării numai în cazul în care factura fiscală este înregistrată în

Registrul general electronic al facturilor fiscale.

Mai indică SRL„Orhei-Gaz” că nu a informat organul fiscal, conform modului

2

stabilit de ordinul IFPS nr.1388 din 20.08.2013 Privind modul de prezentare a

informației despre facturile fiscale posibile înregistrării în RGEFF, care n-au fost

înregistrate sau înregistrate cu depășirea termenului stabilit, despre primirea facturii

fiscale neînregistrate în modul corespunzător în RGEFF în termenii stabiliți de Codul

Fiscal, încălcarea descrisă a generat majorarea TVA aferentă trecerii în cont pentru

perioada fiscală octombrie 2013 cu suma nominalizată.

Specifică reclamanta că, factura fiscală seria FB nr.3965102 din 31.10.2013

eliberată de către SA „Moldovagaz” este înregistrată în evidența contabilă a

reclamantului și constituie drept temei pentru solicitarea restituirii din buget a sumei

TVA în mărime de 732 414 lei. Așadar, în loc de practicarea activității de întreprinzător,

reiese că SRL „Orhei-Gaz” este în mod neargumentat silită să preia funcțiile de

administrare fiscală a statului, antrenând astfel din cont propriu resurse financiare și

umane semnificative.

Consideră reclamanta că, nu poate purta răspundere pentru neexecutarea

obligațiilor fiscale de către o altă întreprindere, deoarece Codul Fiscal prevede, că

răspunderea pentru încălcarea fiscală o poartă doar contribuabilul care a comis

încălcarea, iar întreprinderea reclamantă nu a săvârșit careva încălcări.

Susține reclamanta că, din momentul achitării sumelor TVA furnizorului SRL

„Orhei-Gaz” nu are posibilitate legală de a urmări executarea obligațiilor fiscale de către

acesta. Organele fiscale sunt responsabile de asigurarea colectării deplină și în termen a

impozitelor și taxelor locale de la contribuabilii obligați a vărsa impozitele și taxele în

buget. Mai mult decât atât, factura fiscală la care a făcut referință pârâtul în actul de

control eliberată de către SA „Moldovagaz” a fost înregistrată în registrul electronic,

fapt indicat de către controlor în act, cu depășirea termenului.

Prin urmare, consideră societate reclamantă că pârâtul fără careva temeiuri legale,

refuză efectuarea procedurilor legale ce preced acțiunilor de restituire a sumelor

aferente facturii fiscale eliberate de către SA „Moldovagaz”, fapt care duce inevitabil la

reținerea restituirii a sumelor TVA aferentă investițiilor (cheltuielile) capitale ce îi

aparține cu drept de proprietate, care constituie de fapt o încălcare gravă a drepturilor

ocrotite de lege.

Solicită reclamanta SRL „Orhei-Gaz” obligarea Inspectoratului Fiscal Principal

de Stat să emită decizia privind restituirea taxei pe valoare adăugată în sumă de 732 414

lei aferentă facturii fiscale seria FB nr.3965102 din 31.10.2013 eliberată de către SA

„Moldovagaz”.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se încadrează în

prevederile legii.

La 17 decembrie 2015, SRL „Orhei-Gaz”, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 decembrie 2015, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă în sensul declarat.

3

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către SRL „Orhei-Gaz” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 09 decembrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și

procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Societatea cu Răspundere Limitată

„Orhei Gaz” a prezentat recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să se decidă obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat să

emită actul administrativ privind modificarea Deciziei nr. 203 din 25.06.2014 privind

restituirea taxei pe valoare adăugată, în vederea efectuării restituirii sumei TVA din

buget în mărime de 732 414 lei aferentă facturii fiscale seria FB nr.3965102 din

31.10.2013 eliberată de către SA”Moldovagaz”, ce a fost solicitată de SRL „Orhei-

Gaz”.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 21 septembrie a

fost expediată recurentului la 03 noiembrie 2016. Astfel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art.

425 CPC, consideră recursul depus la 16 decembrie 2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în

cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

4

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei Gaz” asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei Gaz” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5