3ra-1878/16 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-100/17

prima instanță – (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) Al. Negru

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulhac, An. Pahopol

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Misiuc Vasile,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Misiuc Vasile

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului administrativ,

obligarea pîrîtului la stabilirea pensiei ca funcționar public, recalcularea pensiei și

încasarea diferenței de pensie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016 prin care s-a

admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a casat hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 martie 2016 Misiuc Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care a solicitat anularea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale din 05 februarie 2016, nr. M-24/16

prin care s-a dispus refuzul lui Misiuc Vasile în stabilirea pensiei de funcționar public,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i stabili lui Misiuc Vasile pensia

de funcționar public începînd cu 12 ianuarie 2015, dispunerea obligării Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i stabili lui Misiuc Vasile pensia de funcționar

public începînd cu 12 ianuarie 2015, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să recalculeze lui Misiuc Vasile cuantumul pensiei de funcționar public care urma să-i

fie achitată începînd cu data de 12 ianuarie 2015, încasarea din contul Casei Naționale

de Asigurări Sociale în contul lui Misiuc Vasile a diferenței dintre pensia penru limita

de vîrstă și pensia de funcționar public începînd cu 12 ianuarie 2015.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, Casa Națională de

Asigurări Medicale i-a refuzat în stabilirea pensiei de funcționar public, motivînd că

nu întrunește condițiile de pensionare și anume de 62 de ani și condiția stagiului de

cutezare de 15 ani.

1

În același răspuns, Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că, stagiul

total de cotizare pentru stabilirea pensiei de funcționar public nu poate fi inclus în

perioada 2005-2008 cînd au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale – taxă fixă,

iar începînd cu 2009-2014 s-a asigurat în bază de contract individual încheiat cu Casa

Națională de Asigurări Sociale, plătind contribuția de asigurări sociale de stat în

mărimea prevăzută anual în Legea bugetului de asigurări sociale de stat.

De asemenea, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că perioadele

respective se includ doar în stagiul de cotizare și doar la stabilirea pensiei minime

pentru limită de vîrstă.

Totodată a menționat că, în anul 2010-2011 s-a adresat Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i fie achitată pensia de funcționar public anticipat, însă i s-a

refuzat din motiv că nu împlinise vîrsta de 62 de ani.

La 20 septembrie 2012, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a comunicat că

odată cu atingerea vîrstei de pensionare de 62 de ani, confirmînd stagiul de cotizare în

serviciul public de 15 ani și un stagiu total de cotizare de 32 ani, va avea dreptul de

opțiune dintre pensia de funcționar public și pensia pentru limita de vîrstă în condiții

generale.

A mai indicat faptul că, dreptul să benificieze de pensia în calitate de funcționar

public odată cu atingerea vîrstei de 62 de ani, a fost confirmat și de către Ministerul

Muncii Protecției Sociale și Familiei, care la 18 mai 2011 a constatat că în serviciul

public se vor include perioadele de activitate de la 08 iulie 1980 pînă la 09 noiembrie

1996, în total 16 ani și 2 luni.

La momentul adresării cu cerere cu privire la stabilirea pensiei către Casa

Națională de Asigurări Sociale avea stagiul general de 34 de ani și 9 luni, inclusiv 16

ani și șase luni de activitate în funcția publică, respectiv refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale este ilegal și neîntemeiat (f.d. 3,4).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 iunie 2016 s-a

admis în parte acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată declarată de

Misiuc Vasile către Casa Naționale de Asigurări Sociale, s-a anulat ca fiind contrar

legii răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-24/16 din 05 februarie

2016 cu privire la refuzul în stabilirea pensiei pentru funcționar public, s-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale ca în termen de 30 de zile de la data devenirii

definitive a prezentei hotărîri, să-i acorde lui Misiuc Vasile dreptul la pensia de

funcționar public, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale ca în termen de 30

de zile de la data devenirii definitive a prezentei hotărâri, să recalculeze și să-i achite

lui Misiuc Vasile dreptul la pensie de funcționar public, începînd cu 12 ianuarie 2015

și pînă la momentul stabilirii pensiei de funcționar public, luînd în calcul inclusiv

pentru limita de vîrstă, achitată lui Misiuc Vasile în perioada de referință. În rest

acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 62).

Nefiind deacord cu hotărârea primei instanțe, la 14 iunie 2016 Casa Naționale

de Asigurări Sociale a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea intimatului să fie

respinsă ca neîntemeiată (f.d. 66).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat integral hotărârea

Judecătoriei Buiucani din 10 iunie 2016 și a emis o hotărîre nouă prin care s-a respins

2

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Vasile Misiuc împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului, obligarea pîrîtului la stabilirea

pensiei ca funcționar public cu recalcularea acesteia, încasarea diferenței de pensie

(f.d. 92).

La 09 decembrie 2016 Misiuc Vasile a depus cerere de recurs prin care a

solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, la momentul adresării cu cerere către

Casa Națională de Asigurări Sociale recurentul avea stagiul general de 34 ani și 9 luni

inclusiv 16 ani și 6 luni de activitate în funcția publică.

Astfel, a relevat că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 1 din Legea

nr. 156 din 14 ictombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care

prevede că stagiul de cotizare constituie o însumare a perioadelor de activitate în care

s-a plătit contribuția la fondul de pensii.

Anume din aceste prevederi rezultă că stagiul general al recurentului constituie

perioada de 34 de ani și 9 luni, deoarece perioada 2005-2014 cînd Misiuc Vasile a

achitat contribuțiile de asigurări sociale sub forma de taxă fixă, face parte din stagiul

general de cotizare.

Activitățile care se includ în stagiul de cotizare sunt prevăzute de art. 5, art. 42,

art. 50 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, astfel, aceste norme nu

prevăd că în perioada stagiului de cotizare nu s-ar include perioadele de achitare a

contribuțiilor sub formă de taxă fixă.

De asemenea, a mai menționat că, instanța de apel nu a ținut cont de

circumstanțele importante la judecarea pricinii, potrivit Hotărârii Judecătoriei Fălești

din 13 septembrie 2013 reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale, Taran

Alexandru a recunoscut incontenstabil faptul că în perioada 08 august 1980 - 09

ianuarie 1996, Misiuc Vasile a activat în serviciul public. Mai mult prin decizia din 20

martie 2014 Curtea de Apel Bălți a constatat că, stagiul de cotizare a recurentului

constituie 28 ani și 10 luni, această decizie fiind irevocabilă.

Suplimentar a relevat că, art. 17 din Legea nr. 489 în sistentul public sunt

contribuabili după caz și persoanele care au încheiat contracte de asigurare, respectiv

recurentul îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de a

pensie ca funcționar public, iar instanța de apel eronat a constatat legislația sub acest

aspect (f.d.100-106).

La 18 ianuarie 2017 Casa Națională de Asigurări Socale a depus referință prin

care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 01 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 30977-4 copia deciziei a fost expediată la 14 decembrie

2016 (f.d. 99), iar la meterialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către

părți.

Cererea de recurs a fost depusă la 09 decembrie 2016, respectiv, recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

4

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Misiuc Vasile nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Misiuc Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5