2ra-112/17 — încasarea sumei

Judecătoria Ciocana Dosarul nr.2ra-112/17

Mun. Chișinău

Judecător: I. Mînăscurtă

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Fauri”, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Savcenco Marina împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Fauri” privind încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 29 iunie 2015, Savcenco Marina s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere împotriva SRL „Fauri” privind încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 21 iunie 2009 între SRL

„Fauri” în calitate de antreprenor și Savcenco Marina în calitate de investitor, a fost

încheiat Contractul nr. 113/2 de investire a capitalului în construcția imobilului din

mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 141/1.

Menționează reclamanta că, în temeiul raportului juridic născut, părțile s-au

ales cu drepturi și obligații corelative, astfel SRL „Fauri” s-a angajat să

construiască, să dea în exploatare și să transmită în proprietatea Marinei Savcenco,

un apartament cu suprafața de proiect de 101,67 m.p., contra sumei de 1100 Euro

pentru un metru pătrat. Obligația de plată a reclamantei, în calitate de investitor, a

fost executată integral în șapte plăți succesive, astfel suma totală achitată a constituit

111 837 euro.

Concretizează reclamanta că la 04 septembrie 2014, a fost semnat Actul de

primire-predare nr. 8, din care rezultă că, SRL „Fauri” și-a onorat obligația de

transmitere în proprietatea investitorului Marina Savcenco, a apartamentului nr. 8,

situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 141/1, cu nr. cadastral

0100.052.006.202.008. Actul de primire-predare vizat, reflectă suprafața totală de

94,6 m.p., care corespund măsurărilor efectuate de organul cadastral la etapa dării

în exploatare a imobilului.

Consideră reclamanta că obligația de transmitere în proprietate a

apartamentului nr. 8, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 141/1,

prin Actul de primire-predare nr. 8, este executată necorespunzător, or plata făcută

de investitor, este aferentă suprafeței de 101,67 m.p. și nu celei de 94,6 m.p., iar

suma de 7777 euro achitată pentru suprafața de 7,07 m.p., diferența valorilor de

suprafață constituie prejudiciu material, pe care îl solicită a fi încasat de la

1

societatea pârâtă.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015,

cererea de chemare în judecată a fost admisă.

S-a încasat de la SRL „Fauri” în beneficiul reclamantei Savcenco Marina,

suma de 7 777 euro în lei moldovenești conform cursului stabilit de către Banca

Națională a Republicii Moldova la data executării hotărârii judecătorești, precum și

cheltuielile de judecată în mărime de 4 551, 83 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile legii.

Invocând ilegalitatea hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24

decembrie 2015, la 18 ianuarie 2016 avocatul Igor Bîzgu acționând în interesele

SRL „Fauri” a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 s-a respins

apelul declarat de către reprezentantul SRL „Fauri”, avocatul Igor Bîzgu și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 28 septembrie 2016, SRL

„Fauri” a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Savcenco Marina să fie respinsă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de28

septembrie 2016 a fost recepționată de către avocatul recurentului la 01noiembrie

Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la

data de 18 noiembrie 2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 29 decembrie 2016, Savcenco Marina a prezentat referință, prin care

solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către SRL „Fauri”.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

2

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către SRL „Fauri” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Fauri” ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Fauri” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea

4