2ri-8/17 — nulitatea actului juridic

2ri-8/17 — nulitatea actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ri-8/17

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Popova)

DECIZIE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău”, prin intermediul lichidatorului Vladimir Balan,

în pricina la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, în procedura falimentului

împotriva Societății pe Acțiuni „Audit-Concret” cu privire la declararea nulității

actului juridic,

împotriva hotărârii din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 29 ianuarie 2016, SA „Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău” în procedura falimentului, prin intermediul lichidatorului Vera Popaz, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Audit-Concret” solicitând

recunoașterea nulă a contractului de prestare a serviciilor de consultanță fiscală nr.

47-a (116/1) din 08 noiembrie 2012 încheiat între SA „Audit-Concret” și SA

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, recunoașterea nulă a actului

privind îndeplinirea lucrărilor din 31 decembrie 2012 încheiat între SA „Audit-

Concret” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în temeiul

contractului de prestare a serviciilor de consultanță fiscală nr. 47-a (116/1) din 08

noiembrie 2012, aducerea părților la poziția inițială anterior încheierii actelor

juridice, încasarea din contul SA „Audit-Concret” în beneficiul SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” a sumei de 443240 lei, încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că prin hotărârea din 17 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Chișinău a fost intentată procedura de insolvabilitate în privința SA

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”.

Menționează că, în cadrul exercitării atribuțiilor sale funcționale, lichidatorul

Vera Popaz a constatat că la data de 08 noiembrie 2012 debitorul SA „Combinatul

de Produse Cerealiere din Chișinău” și SA „Audit-Concret” au încheiat contractul

de prestare a serviciilor de consultanță fiscală nr. 47-a (116/1) pe perioada între 08

noiembrie 2012- 31 martie 2013 în valoare de 443240 lei, inclusiv TVA.

Precizează că, prin contractul dat SA „Audit-Concret” s-a obligat să presteze

servicii de consultanță fiscală referitor la calcularea și declararea TVA, cât și

prezentării declarației cu privire la TVA la organele fiscale pentru perioada anilor

2003- 2004, întocmirea în scris a concluziilor sau analizelor în domeniu, serviciile

care vor fi prestate în timp de cinci luni la plasarea cererii. Însă, după semnarea

contractului, la data de 31 decembrie 2012 părțile au încheiat actul privind

îndeplinirea lucrărilor în baza contractului din 08 noiembrie 2012, prin care s-a

stabilit că SA „Audit-Concret” a prestat servicii de consultanță fiscală în valoare de

443240 lei, inclusiv TVA, iar clientul SA „Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău” a primit servicii și pretenții nu are.

Susține că, actele juridice încheiate de SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău” și SA „Audit- Concret” sunt lovite de nulitate, deoarece contravin

normelor imperative.

Declară că, de fapt prestarea a careva servicii de consultanță fiscală de către

SA „Audit-Concret” nu a avut loc, ceea ce se confirmă prin actul Inspecției

Financiare din 19 decembrie 2014 și prin urmare constituie temei de declarare a

nulității actelor juridice.

Afirmă că, contractul de prestare a serviciilor de consultanță fiscală și actul

privind îndeplinirea lucrărilor din 31 decembrie 2012 au fost încheiate în scopul

diminuării masei patrimoniale a debitorului în detrimentul creditorilor. Contractul

de prestarea a serviciilor de consultanță fiscală a fost încheiat până la 31 martie 2013.

Precizează că, în perioada valabilității acestuia, la data de 28 decembrie 2012,

debitorul a încheiat contactul nr.01/12 cu SRL „Audit-Euroexpert” de prestare a

serviciilor de contabilitate, obiectul căruia fiind inclusiv întocmirea registrelor

contabile și a dărilor de seamă, întocmirea rapoartelor financiare și prezentarea

acestora la organele fiscale și de statistică și altele, ceea ce exclude necesitatea și

raționamentul încheierii contractului cu SA „Audit-Concret”.

Remarcă că, prin încheierea contractului din 08 noiembrie 2012, debitorul a

admis cheltuieli neargumentate din punct de vedere economic în sumă de 443240

lei, care puteau fi evitate prin adresarea societății către Inspectoratul Fiscal Principal

de Stat și clarificarea neclarităților apărute.

Indică că, în rezultatul încheierii actului juridic SA „Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” a fost prejudiciată, deoarece suma încasată de 443240 lei

este proprietatea societății.

În drept s-au invocat prevederile art.220 alin.(1), 315, 316 Cod Civil, art.104 al

Legii insolvabilității.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău”, în procedura falimentului împotriva SA „Audit-Concret” cu privire

la declararea nulității actului juridic.

La data de 21 noiembrie 2016 și 28 noiembrie 2016 (înregistrat recursul

motivat), SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, în procedura

falimentului, prin intermediul lichidatorului Vladimir Balan, a declarat recurs

împotriva hotărârii din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău solicitând

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de

chemare în judecată.

2

În motivarea recursului s-a invocat că hotărârea contestată este ilegală și

nefondată, deoarece nu au fost elucidate pe deplin unele circumstanțe importante

pentru soluționarea obiectivă a litigiului, ca urmare, fiind aplicate eronat normele de

drept material la soluționarea litigiului dat.

Consideră că aprecierea probelor și înscrisurilor justificative nu s-a efectuat

corespunzător conținutului contractului nr. 47-a (116/1) din 08 noiembrie 2012,

încheiat între SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” și SA „Audit-

Concret” privind prestarea serviciilor de consultanță fiscală pe perioada 08

noiembrie 2012-31 martie 2013 în valoare de 443240 lei, fiind interpretate eronat

unele norme legale.

Susține că, în rezultatul analizei minuțioase a clauzelor contractului contestat,

în coraport cu serviciile prestate, se constată o discrepanță impunătoare între

serviciile prestate, perioada pentru care a fost încheiat și valoarea contractului,

aspecte care nu au fost elucidate pe deplin de către instanța de insolvabilitate.

Opinează că, prestația intimatului este defavorabilă SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” și care nu ar fi fost acceptată de nici un profesionist

în mod rezonabil, în situația în care dispunea de angajați - contabili care urmau să-

și exercite atribuțiile de funcție corespunzător, ceea ce a fost constatat și de către

Inspecția Financiară. Iar, din Actul privind rezultatele inspecției financiare tematice

a activității economico-financiare din 19 decembrie 2014 a SA “Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” pe perioada de 01 iunie 2012-31 octombrie 2014

rezultă ilegalitatea acestui contract. Conform concluziilor, în rezultatul controlului

financiar efectuat, prin încheierea contractului contestat, administrația SA

“Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” a admis cheltuieli neargumentate

din punct de vedere economic în sumă de 443240 lei, care puteau fi evitate prin

adresarea societății direct către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și clarificarea

problemelor apărute.

Din răspunsurile prezentate de către intimat care ar justifica prestarea a careva

servicii de consultanță fiscală, în opinia sa, se poate constata cu certitudine că

necesitatea oferirii serviciilor menționate și problema supusă pretinsei consultări

este una artificială. Or, art. 4 alin. (12), (13) a Legii nr.408 din 26 iulie 2001 cu

privire la punerea în aplicare a Titlului V a Codului Fiscal, prevăd expres, clar și fără

echivoc modalitatea calculării și declarării TVA pentru perioadele fiscale până la 01

ianuarie 2007, ceea ce se remarcă din răspunsul succint al Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat din 18 ianuarie 2013.

Consideră că, instanța de insolvabilitate nu a luat în calcul aceste argumente

privitor la conținutul prestației acordate, la acest compartiment neputând exista

careva probleme, din motiv că societatea dispunea de personal angajat în această

direcție. Astfel, se constată că nu există vreo problemă referitor la declararea TVA

pe perioada anilor 2003-2004 care ar necesita oferirea serviciilor de consultanță și

ar justifica achitarea sumei de 443240 lei.

În opinia recurentului, a fost apreciată eronat de către instanța de

insolvabilitate perioada pentru care a fost încheiat și data semnării actului privind

îndeplinirea lucrărilor. Prestația urma a fi efectuată în timp de 5 luni: 08 noiembrie

2012-31 martie 2013, însă, la data de 31 decembrie 2012, între părți este încheiat

actul privind îndeplinirea lucrărilor în baza contractului 47-a (116/1) din 08

noiembrie 2012, prin care se constată că au fost prestate toate serviciile de

3

consultanță, iar SA “Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” achită prețul

convenit în mărime de 443240 lei.

Relevă că, instanța nu a apreciat corespunzător caracterul fraudulos al

tranzacției contestate și prejudicierea creditorilor, ultima fiind evidentă din analiza

prestațiilor părților, or, prestația debitorului este disproporționată în raport cu

serviciile pretinse a fi prestate de către intimat, realizarea cărora nu și-a găsit

confirmare în perioada din data semnării contractului – 08 noiembrie 2012 și cea a

semnării actului de predare- primire a serviciilor – 31 decembrie 2012. Scrisoarea

intimatului din 21 februarie 2013 prin care se reproduce răspunsul din 18 februarie

2013 al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este datată ulterior datei de 31

decembrie 2012, când a avut loc predarea-primirea lucrărilor în baza contractului

contestat, acest moment fiind omis de către instanța de judecată. Astfel, la data de

31 decembrie 2012 societatea de fapt nu a primit și nici nu putea primi pretinsele

servicii. Această circumstanță denotă scopul de fapt al actului juridic contestat și,

anume, crearea aparenței prestării serviciilor de consultanță menționate, încheiate în

frauda intereselor creditorilor, fiind și unul din factorii care au afectat bunurile

societății, provocând insolvabilitatea acesteia.

Remarcă că, din partea intimatului nu a fost apreciat conținutul scrisorii din

21 februarie 2013, care reproduce întocmai conținutul răspunsului primit de la

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 18 februarie 2013, ceea ce denotă

inexistența serviciilor care se pretend a fi prestate.

Susține că, contractul și actul privind îndeplinirea lucrărilor au fost încheiate

cu scopul diminuării masei patrimoniale a debitorului în detrimentul intereselor

creditorilor, servind ca un mijloc prin care s-a încercat justificarea transferului

mijloacelor financiare în mărime de 443240 lei din patrimoniul debitorului SA

“Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în beneficiul SA “Audit-Concret”,

ceea ce a dus la încălcarea dreptului de proprietate a debitorului SA “Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” garantat de prevederile art. art. 315, 316 Cod Civil

și art. 1 Protocolului nr. 1 la CEDO.

Or, conform art. 207 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără cauză ori

fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect, iar conform art. 221

Cod civil actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice este nul.

Consideră că, conținutul normei precitate urmează a fi apreciat în coraport cu

faptul că, deși SA “Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” dispunea de un

prestator de consultanță fiscală în baza contractului contestat cu SA „Audit-

Concret”, în perioada de valabilitate a acestuia, la data de 28 decembrie 2012 a mai

încheiat un contract nr. 01/12 cu SRL “Audit-Euroexpert”, serviciile căruia erau

practic identice cu cele pretinse a fi executate de către intimat. Acest fapt nu a fost

elucidat de către instanța de insolvabilitate. Or, acest fapt exclude necesitatea și

raționamentul încheierii contractului contestat și confirmă încă odată că acesta a fost

încheiat doar în scop fraudulos, diminuând patrimoniul societății, provocând

insolvabilitatea acestuia și prejudiciind creditorii, contrar art. 315, 316 Cod Civil și

protocolului nr. 1 al CEDO.

Conform art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin

normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Opinează că, circumstanțele de fapt expuse supra se încadrează în art. 104 a

Legii insolvabilității.

4

Conform art.8 alin.(1) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat hotărârea la data de 08 noiembrie 2016, iar

recursul a fost declarat de către lichidatorul SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău”-Vladimir Balan la data de 21 noiembrie 2016, ceea ce denotă că este

în termen.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de SA

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, prin intermediul lichidatorului

Vladimir Balan și va casa hotărârea contestată, cu remiterea pricinii la rejudecare,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 429 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, pot fi atacate

cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel,

cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate. Recursul

împotriva deciziei se consideră declarat și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea

au fost emise după pronunțarea hotărîrii atacate cu recurs.

Conform art. 1 alin.(4) al legii insolvabilității nr. 149 din 19 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

5

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

Din materialele pricinii rezultă că la data de 08 noiembrie 2012 între SA

„Audit-Concret” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” a fost

încheiat contractul 47-a (116/1) de prestare a serviciilor de consultanță specială,

conform căruia s-a convenit prestarea de către SA „Audit-Concret” către SA

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” a serviciilor de consultanță fiscală

referitor la calcularea și declararea TVA (taxa pe valoare adăugată) și a prezentării

declarației cu privire la TVA la organele fiscale pentru perioada 2003-2004 în

rezultatul comercializării de către Bancă a bunurilor gajate pentru primirea

creditelor, inclusiv lucrul de oficiu […] (f.d.5). Contractul a fost încheiat pentru

perioada 08 noiembrie 2012-31 martie 2013 (pct.16 din contract (f.d.7).

Conform pct. 05 al aceluiași contract remunerarea pentru serviciile prestate s-

a convenit a fi efectuată în sumă fixa de 443240 lei, inclusiv TVA pentru perioada

08 noiembrie 2012-31 martie 2013 (f.d.5). iar, conform pct. 5-1 din contract

achitarea urma a fi efectuată în 2 etape, după cum urmează: 70% -în termen de 5 zile

lucrătoare de la data semnării contractului și 30% până la 31 ianuarie 2013(f.d.6).

La data de 31 decembrie 2012, între SA „Audit-Concret” și SA „Combinatul

de Produse Cerealiere din Chișinău” a fost semnat actul privind îndeplinirea

lucrărilor în baza contractului nr. 47-a din 08 noiembrie 2012(f.d.8).

Concomitent Colegiul remarcă că prin hotărârea din 17 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Chișinău în privința SA „Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău” a fost intentat procesul de insolvabilitate, iar prin încheierea din 05 martie

2015 a Curții de Apel Chișinău s-a dispus intrarea debitorului în procedura

falimentului.

Conform art. 104 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, pe tot

parcursul perioadei de observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii

falimentului și/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate

introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării următoarelor acte

juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: a) orice act juridic fictiv sau

fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de

insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor; b) transferurile cu titlu gratuit

din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenți înaintării cererii introductive,

cu excepția actelor de îndeplinire a unor obligații morale sau actelor pentru binele

public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporțională

patrimoniului său; c) tranzacțiile încheiate în ultimii 3 ani precedenți înaintării

cererii introductive, în care prestația debitorului este vădit mai mare decît cea

primită; d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei

datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni

precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creșterea sumei pe care

creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului; e) transferurile de

proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în

folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii

introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care nu ajunseră la scadență; f)

acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanții pentru o

6

creanță care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii

introductive sau pentru o creanță a unui acționar sau asociat al debitorului într-o

perioadă similară, dacă aceste creanțe nu au ajuns la scadență pînă la data intentării

procedurii de insolvabilitate; g) orice acte încheiate și garanții acordate de către

debitor după înaintarea cererii introductive.

Astfel, la data de 29 ianuarie 2016, lichidatorul SA „Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” în procedura falimentului -Vera Popaz, prin cererea de

chemare în judecată înaintată împotriva SA „Audit-Concret”, a solicitat

recunoașterea nulă a contractului de prestare a serviciilor de consultanță fiscală nr.

47-a (116/1) din 08 noiembrie 2012 încheiat între SA „Audit-Concret” și SA

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, recunoașterea nulă a actului

privind îndeplinirea lucrărilor din 31 decembrie 2012 încheiat între SA „Audit-

Concret” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” în temeiul

contractului de prestare a serviciilor de consultanță fiscală nr. 47-a (116/1) din 08

noiembrie 2012, aducerea părților la poziția inițială anterior încheierii actelor

juridice, încasarea din contul SA „Audit-Concret” în beneficiul SA „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău” a sumei de 443240 lei, încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d.3-4).

Colegiul relevă că lichidatorul debitorului în cererea de chemare în judecată

înaintată a invocat că contractul a fost încheiat în scopul diminuării masei

patrimoniale a debitorului în detrimentul intereselor creditorilor, este un contract

fraudulos, serviciile pretinse a fi prestate nu și-au găsit confirmare, discrepanța între

natura obligațiilor conform contractului și respectiv prețul disproporționat.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău”, în procedura falimentului împotriva SA „Audit-Concret” cu privire

la declararea nulității actului juridic (f.d.85-90).

Colegiul relevă că instanța de insolvabilitate respingând ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău” împotriva SA „Audit-Concret” cu privire la declararea nulității actului

juridică, a invocat că contractul întrunește condițiile de valabilitate a unui act juridic,

definite prin cauza, forma și prețul contractului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de insolvabilitatea a admis o examinare

superficială și arbitrară a pretențiilor înaintate, prin ce se impune casarea hotărârii

cu remiterea pricinii la rejudecare.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele

recurentului precum că nu au fost elucidate pe deplin de către instanța de

insolvabilitate aspectele ce țin de discrepanța impunătoare între serviciile prestate,

perioada pentru care a fost încheiat contractul și valoarea contractului.

În acest sens, Colegiul reliefă că instanța de insolvabilitate nu s-a expus asupra

temeiurilor și argumentelor invocate de SA „Combinatul de Produse Cerealiere din

Chișinău” în cererea de chemare în judecată înaintată, în condițiile când aceasta avea

obligația rezultând din prevederile art.art. 238, 239, 240 Cod de procedură civilă,

conform cărora completul de judecată deliberează toate problemele prevăzute de

lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și

caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și

7

admiterea acțiunii. Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată, apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În consecință, instanța de insolvabilitate contrar normelor de drept procesual

enunțate supra, a concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii prin prisma respectării

condițiilor de valabilitate ale clauzelor contractuale, în condițiile când reclamantul

nu a invocat aceste aspecte.

Ori, instanța de insolvabilitate urma a concluziona sub aspectul temeiniciei

acțiunii prin prisma argumentelor și temeiurilor invocate de reclamant.

De asemenea, Colegiul relevă că la examinarea pricinii, instanța de

insolvabilitatea nu a supus aprecierii argumentul reclamantului invocat în cererea de

chemare în judecată ce vizează aspectul fraudulos al contractului, deoarece din textul

hotărârii contestate nu se identifică careva ipoteze în acest sens care să infirme

caracterul fraudulos al contractului invocat.

La fel, în textul hotărârii contestate nu se identifică careva supoziții referitor

la caracterul disproporțional al prețului contractului invocat în raport cu serviciile

pretinse a fi prestate de către pârât, în condițiile când recurentul a invocat și faptul

că prin Actul privind rezultatele inspecției financiare tematice a activității

economico-financiare din 19 decembrie 2014 a SA “Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” pe perioada de 01 iunie 2012-31 octombrie 2014, s-a

constatat că prin încheierea contractului contestat au fost admise cheltuieli în sumă

de 443240 lei neargumentate din punct de vedere economic.

Or, instanța de judecată rezultând din obligația sa, urma de a da un răspuns

clar și expres argumentelor invocate în acest sens, în condițiile când, în opinia

reclamantului, acesta este un aspect care suplimentar confirmă nulitatea contractului

contestat.

Cu referire la circumstanțele enunțate supra, Colegiul notează că instanța de

insolvabilitate s-a limitat a generaliza că reclamantul nu a prezentat probe ce ar

confirma că serviciile nu au fost prestate în volumul invocat, iar în actul Inspecției

Financiare s-a indicat doar admiterea cheltuielilor neargumentate din punct de

vedere economic în sumă de 443240 lei și că constatările efectuate nu se încadrează

în temeiurile legale pentru declararea nulității contractului de prestare a serviciilor

de consultanță fiscală nr. 47-a (116/1) din 08 decembrie 2012 încheiat între SA

„Audit-Concret” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” și a actului

privind îndeplinirea lucrărilor din 31 decembrie 2012. Însă, o analiză a

circumstanțelor pricinii prin prisma argumentelor invocate, probelor prezentate, din

textul hotărârii contestate nu se distinge, în condițiile când instanța avea obligația de

a le supune aprecierii prin prisma argumentelor și probelor ambelor părți.

În atare circumstanțe, Colegiul constată că pricina a fost examinată superficial

și doar prin prisma poziției pârâtului care a invocat că contractul întrunește condițiile

de valabilitate și prețul este fix, în condițiile când reclamantul nici nu a invocat că

contractul nu ar corespunde formei și nu ar fi fost indicat prețul în conținutul

acestuia.

8

Mai mult, instanța de insolvabilitate constatând faptul că nu ar fi fost

prezentate de către reclamant probe ce ar confirma că serviciile nu au fost prestate

în volumul invocat, nu a elucidat circumstanțele ce țin de obiectul contractului în

raport cu serviciile pretinse a fi prestate de pârât.

În contextul dat, Colegiul precizează că rezultând din obiectul contractului

contestat (pct.01 din contract), încheiat între SA „Audit-Concret” și SA „Combinatul

de Produse Cerealiere din Chișinău”, s-a convenit prestarea serviciilor de

consultanță fiscală referitor la calcularea și declararea TVA (taxa pe valoare

adăugată) și a prezentării declarației cu privire la TVA la organele fiscale pentru

perioada 2003-2004 în rezultatul comercializării de către Bancă a bunurilor gajate

pentru primirea creditelor, inclusiv lucrul de oficiu […], însă contrapus cu conținutul

Registrului evidenței consultațiilor prestate SA „Combinatul de Produse Cerealiere

din Chișinău”, întocmit de SA „Audit-Concret” (f.d.56-60), Colegiul identifică că

din conținutul acestuia se profilează că doar pct. 20 din Registrul menționat ar fi fost

executat întru onorarea obligațiilor asumate conform contractului încheiat rezultând

din obiectul acestuia.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind relevant și argumentul

recurentului precum că răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat, datat cu 18 ianuarie

2013 (f.d.11), la adresarea SA „Audit-Concret” din 28 decembrie 2012 (f.d.10), a

fost prezentat SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” la data de 21

februarie 2013 (f.d.12), ulterior întocmirii actului de îndeplinire a lucrărilor-31

decembrie 2012.

Astfel, confirmarea prestării serviciilor de către SA „Audit-Concret” prin

actul de îndeplinire a lucrărilor din 31 decembrie 2012, asumate în baza contractului

încheiat la data de 08 noiembrie 2012, creează confuzii în însăși executarea „de

facto” a acestora, în condițiile când un raport în acest sens a fost prezentat

reclamantului prin scrisoarea din 21 februarie 2013, ulterior semnării actului de

îndeplinire a lucrărilor-31 decembrie 2012.

În atare circumstanțe, Colegiul constată o neelucidare a aspectelor importante

soluționării pricinii în raport cu obiectul contractului încheiat și volumul lucrărilor

prestate, or, în caz contrar instanța de insolvabilitate urma să analizeze onorarea

obligațiilor și prin prisma proporționalității realizării acestora de către pârât, ceea ce

la caz lipsește.

Concomitent, Colegiul relevă că instanța de insolvabilitate constatând că nu

sunt careva temeiuri legale pentru declararea nulității inclusiv și a actului privind

îndeplinirea lucrărilor din 31 decembrie 2012, a eludat a se expune asupra faptului

că din Registrul evidenței consultațiilor prestate SA „Combinatul de Produse

Cerealiere din Chișinău” de către SA „Audit-Concret” rezultă că acestea au fost

prestate până la data de 21 martie 2013 (f.d.56-60) și după întocmirea actului din 31

decembrie 2012, ceea ce pune la dubii caracterul veridic și valabilitatea atât a actului

întocmit, cât și a Registrului menționat.

Or, actul de primire a lucrărilor atestă îndeplinirea lucrărilor de către SA

„Audit-Concret” rezultate din obligațiile asumate conform contractului încheiat.

Chiar și în condițiile încheierii unui contract cu preț fix, argument invocat de pârât

și preluat de instanța de insolvabilitate, nu explică executarea cărorva prestații și

ulterior semnării actului de îndeplinire a lucrărilor, ceea ce denotă Registrul

evidenței consultațiilor, în condițiile când actul semnat ar confirma îndeplinirea

9

lucrărilor ce țin de prestarea serviciilor de consultație fiscală de către SA „Audit-

Concret”, care au fost estimate la 443240, 00 lei și nu ține de perioada achitării

acestora, ci de volumul lucrărilor executate.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că elucidarea aspectelor date

reprezintă o circumstanță importantă întru soluționarea corectă, completă și

obiectivă a litigiului dat, în condițiile când actul de îndeplinire a lucrărilor care ar

confirma onorarea obligațiilor asumate de către SA „Audit-Concret” este unul singur

întocmit în acest scop, urma a fi întocmit la finele perioadei pentru care a fost

încheiat contractul -31 martie 2013 (pct.16 din contract (f.d.7), argument invocat, în

esență, de recurent și necombătut de instanța de insolvabilitate. Or, însăși prestarea

și altor servicii conform Registrului evidenței consultațiilor ulterior semnării acestui

act, în lipsa altor acte semnate în acest sens, ce ar confirma executarea acestora,

necesită o verificare repetată și un răspuns cert întru evitarea confuziilor apărute la

examinarea litigiului dat, în condițiile când instanța de insolvabilitate nu s-a expus

asupra proporționalității serviciilor prestate vis-a-vis de prețul achitat.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele

recurentului referitor la discrepanța impunătoare în raport cu serviciile prestate,

perioada și valoarea acestora.

De asemenea, Colegiul reliefă că instanța de insolvabilitate constatând

valabilitatea contractului încheiat la data de 08 noiembrie 2012 între SA „Audit-

Concret” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”, inclusiv și

valabilitatea actului de îndeplinire a lucrărilor din 31 decembrie 2012 semnat între

părți, nu a supus aprecierii argumentul reclamantului privind semnarea unui alt

contract la data de 28 decembrie 2012 între SRL „Audit-Euroexpert” și SA

„Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău” (f.d.23-26), care, în esență, are

același obiect privind prestarea serviciilor de contabilitate, ca și contractul încheiat

între SA „Audit-Concret” și SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”,

or, serviciile de consultație fiscală este un aspect ce ține de contabilitatea societății.

În consecință, Colegiul menționează că la rejudecarea pricinii, instanța de

insolvabilitate urmează a verifica și a supune aprecierii aspectele menționate supra,

inclusiv și de a supune aprecierii și alte circumstanțe ale pricinii, în partea ce ține de

fondul cauzei, în măsura în care ele sunt confirmate prin probe relevante și pertinente

soluționării corecte a litigiului inclusiv și prin prisma argumentelor participanților la

proces.

Mai mult, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale

enunțate supra, Colegiul conchide că examinarea pricinii a avut loc în mod

incomplet, evaziv și fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate inclusiv și

de lichidatorul SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chișinău”.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs Spania,

1994).

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor

supuse examinării.

10

CtEDO, în cauza Suominen vs Finlanda, a reținut că „... o funcție a unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca atât, o

hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și posibilitatea de a

revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate

poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk vs Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CtEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune

„tribunalului” obligația de a proceda la o examinare efectivă a mijloacelor,

argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia

pertinența”.

CEDO nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi

concrete și efective (cauza Artico vs Italiei, hotărârea din 13 mai 1980, paragraful

33). Astfel, instanța de insolvabilitate nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea luată și de a argumenta respingerea cererii sale, dreptul

său la un proces echitabil fiind lezat. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat,

or dreptul în cauză include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar

de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a

fost îndeplinit de instanța de insolvabilitate.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul hotărârii contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de

insolvabilitate s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-

a considerat aplicabile speței, argumentele pârâtului pe care se întemeiază

concluziile sale, fără să se expună asupra argumentelor reclamantului.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care

judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

La rejudecarea pricinii, instanța de insolvabilitate urmează să verifice aspectele

menționate supra, să creeze condiții obiective pentru realizarea și exercitarea

drepturilor procedurale și în dependență de probele pertinente administrate,

rejudecînd pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide că lacunele indicate supra, nu pot fi înlăturate la judecarea

recursului, fapt pentru care recursul declarat de lichidatorul Vladimir Balan

împotriva hotărârii din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

admis, cu casarea hotărârii instanței de insolvabilitate și remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, cu respectarea principiilor ce guvernează

litigiul în cauză.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

11

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău”, prin intermediul lichidatorului Vladimir Balan.

Se casează hotărârea din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Combinatul de

Produse Cerealiere din Chișinău”, în procedura falimentului împotriva Societății pe

Acțiuni „Audit-Concret” cu privire la declararea nulității actului juridic, cu remiterea

pricinii la rejudecare în instanța de insolvabilitate-Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței: Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

12