2ra-104/17 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-104/17 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-104/17

Prima instanță: Judecătoria Leova (jud. S. Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. T. Dimitriadi, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurie

Ostafi,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Silvia Granici

împotriva Iurie Ostafi cu privire la încasarea prejudiciului material, prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La data de 02 martie 2016, Silvia Granici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Iurie Ostafi solicitând încasarea prejudiciului material în

mărime de 1522, 40 lei cu titlu de cheltuieli pentru transport, încasarea prejudiciului

material în mărime de 7300 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică,

încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 15 iulie 2013, ora

21:50-22:00, aflându-se la volanul automobilului de model „BMW” s-a parcat în

fața marketului „Universcom”, amplasat pe str.Independenței, or. Leova. În

automobil era mama sa Maria Briciag și copiii săi minori. După ce s-a parcat, în

spate s-a oprit un microbuz de culoare albastră, condus de Iurie Ostafi și a început

să claxoneze, apoi a trecut pe lângă ea și s-a parcat.

Menționează că, pârâtul s-a coborât din microbuz și a început să o insulte, să

o înjure. Iurie Ostafi a continuat să o înjure, să o insulte și în market, la care, ea a

spus că va chema poliția.

La data de 17 iulie 2013 a depus cerere la Inspectoratul de Poliție Leova și la

Procuratura rl Leova.

Conform ordonanței din 09 august 2013 al Procuraturii Leova, Iurie Ostafi a

fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de art.69 alin.(1) Cod

contravențional și i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 30

unități convenționale, echivalentul a 600 lei.

Pîrîtul a contestat ordonanța Procuraturii Leova și conform hotărârii din 03

decembrie 2014 a Judecătoriei Leova, devenită irevocabilă la data de 19 decembrie

2014, s-a constatat că Iurie Ostafi a săvârșit contravenția și acțiunile lui corect au

fost încadrate în baza art.69 alin.(l) Cod contravențional, dar a fost încetat procesul

contravențional din motiv expirării termenului de prescripție.

1

Susține reclamanta că, în rezultatul acțiunilor nelegitime ale lui Iurie Ostafi, a

suportat cheltuieli de transport, pentru deplasările sale și a avocatului său din or.

Cahul în or. Leova de 11 ori (07 octombrie 2013, 24 decembrie 2013, 24 februarie

2014, 13 martie 2014, 13 iunie 2014, 03 iulie 2014, 01 octombrie 2014, 21 octombrie

2014, 17 noiembrie 2014, 26 noiembrie 2014, 03 decembrie 2014) pentru a participa

la examinarea cauzei, iar costul pentru deplasare a unei persoane Cahul-Leova într-

o direcție costă 34,60 lei. Suma totală a prejudiciului material ce ține de cheltuielile

de transport constituie 1522,40 lei.

Menționează că, în rezultatul acțiunilor nelegitime ale lui Iurie Ostafi a fost

nevoită să încheie contract de asistență juridică cu un avocat, apelând la serviciile

avocatului Andrei Boghian. În acest sens, pentru asistența juridică acordată, a

suportat cheltuieli în mărime a câte 600 lei pentru fiecare ședință la Judecătoria

Leova și 700 lei la Curtea de Apel Cahul, în total suportând cheltuieli în sumă de

7300 lei.

Declară că, în rezultatul acțiunilor nelegitime ale lui Iurie Ostafi a suportat

prejudiciul moral pe care îl estimează la suma de 50000 lei, exprimat prin suferințe

psihice, emoții negative, a fost înjosită în public, în fața mamei sale și copiilor săi.

A fost înjosită în fața societății, prietenelor, rudelor. Ca rezultat al comportamentului

pârâtului au fost speriați și stresați copii săi minori prezenți la incident, deoarece

pârâtul se adresa față de ea cu cuvinte necenzurate. Astfel, a fost umilită, lezată

demnitatea atât a sa, cât și a copiilor săi. A avut nopți nedormite, retrăieli, ceea ce

continuă și până în prezent.

Prin hotărârea din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Leova s-a admis parțial cererea

de chemare în judecată depusă de Silvia Granici și s-a încasat de la Iurie Ostafi în

beneficiul Silviei Granici prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuielile de

asistență juridică suportate în cadrul examinării cauzei contravenționale în mărime

de 7300 lei și cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul examinării

prezentei cauze civile în mărime de 3000 lei; în rest acțiunea a fost respinsă; s-a

încasat de la Iurie Ostafi taxa de stat în mărime de 100 lei în beneficiul statului.

Prin decizia din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul

depus de Iurie Ostafi; s-a admis apelul depus de Silvia Granici; s-a casat parțial

hotărârea din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Leova în partea respingerii pretenției ce

ține de încasarea prejudiciului material (cheltuieli de transport) și s-a emis o hotărâre

nouă în acest sens, prin care s-a încasat de la Iurie Ostafi în beneficiul Silviei Granici

prejudiciul material în mărime de 1522, 40 lei; în rest hotărârea din 22 iunie 2016 a

Judecătoriei Leova s-a menținut.

La data de 11 noiembrie 2016, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.130),

Iurie Ostafi a declarat recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2016 a Curții de

Apel Cahul, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii din 22 iunie

2016 a Judecătoriei Leova și pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie dispusă

scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului s-a invocat că deciziile instanțelor ierarhic inferioare

sunt ilegale, ca fiind emise în urma interpretării eronate a normelor de drept material

de către instanța de apel și neaplicării normelor de drept material incidente speței de

către prima instanță, impunându-se casarea acestora, cu dispunerea scoaterii de pe

rol a cererii depuse de reclamantă.

2

Indică că, instanța de apel a interpretat eronat legea, deoarece cu toate că

instanța de apel a reținut că Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23

aprilie 2010 prevede calea prealabilă în procedura de examinare a cauzelor cu privire

la defăimare și în cauzele cu privire la apărarea vieții private și de familie, însă

această normă nu este aplicabilă speței date, deoarece legea nu prevede procedura

de repararea a prejudiciului cauzat prin injurie, pentru care nu este prevăzut expres

necesitatea adresării cu o cerere prealabilă.

În acest sens indică recurentul că prevederile art. art. 2, 14 alin.(1), art. 15

alin.(1), (2), 17 alin.(1) al Legii privind libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie

2010, definesc noțiunile de „injurie” și „scuze” și stabilesc termenul de prescripție

pentru adresarea cererii prealabile în caz de defăimare a persoanei.

Remarcă că, reclamanta Silvia Granici menționează că pe data de 15 iulie 2013

a fost înjurată. Astfel, în termen de 20 de zile, din momentul adresării pretinsei

injurii, reclamanta nu s-a adresat cu o cerere prealabilă pentru exprimarea scuzelor

și repararea prejudiciului cauzat, în condițiile art. 15 al Legii privind libertatea de

exprimare. Or, această lege instituie o procedură specială privind cazurile de

reparare a prejudiciului cauzat prin injurie, inclusiv și condiția respectării procedurii

prealabile obligatorii conform acestei legi. Având în vedere nerespectarea procedurii

prealabile, în opinia sa, prima instanță a pus greșit pe rol pricina civilă vizată, contrar

art. 170 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă. Conform hotărârii explicative a

Plenului Curții Supreme de Justiție, instanțele au fost atenționate că admiterea

acțiunii cu privire la defăimare poate fi numai în cazul cînd vor fi întrunite condițiile

din art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea privind libertatea de exprimare și că procedura în

acțiunile cu privire la defăimare, cu privire la apărarea vieții private și de familie în

care este cunoscut pîrîtul, cuprinde două faze: procedura prealabilă și procedura

contencioasă în fața instanței de judecată competente. Faza prealabilă este

obligatorie. Nerespectarea procedurii prealabile constituie temei de restituire a

cererii de chemare în judecată în conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. a) Cod de

procedură civilă, iar dacă cererea a fost primită, instanța în temeiul art. 267 lit. a)

Cod de procedură civilă, scoate cererea de pe rol.

Consideră că, prima instanță a ignorat în totalitate prevederile Legii nr. 64 din

23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare, care urmau a fi aplicate speței în

mod imperios.

Opinează că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile Legii nr. 64 din

23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare, prevederi aplicabile inclusiv și în

cazurile vizând injuria.

Precizează că, dacă prima instanță ar fi aplicat normele citate supra, care erau

obligatorii în speță, ar fi dus la restituirea cererii de chemare în judecată ori la

scoaterea acesteia de pe rol și/sau la scoaterea de pe rol a cererii depuse de

reclamantă, la examinarea pricinii civile în apel în cazul în care instanța de apel ar fi

interpretat corect normele de drept material vizate, or, ignorarea acestor rigori a dus

practic la soluționarea greșită a pricinii civile vizate în primă instanță și în apel.

Invocă că, hotărârile instanțelor ierarhic inferioare instituie o ingerință ilegală

în dreptul său de proprietate. În contextul prevederilor art. 1 § 1 al Protocolului

adițional 1 la CEDO, art. 127 al Constituției al Republicii Moldova, art. 316 Cod

civil, are dreptul la ocrotirea contra unei ingerințe ilegale în dreptul său de

3

proprietate, or, având în vedere conținutul deciziei și hotărârii atacate, practic este

privat de banii pe care instanța de judecată i-а încasat greșit de la el- recurentul în

beneficiul reclamantei.

Consideră că, era de competența instanței de apel, dar și a primei instanțe de

a asigura respectarea dreptului său de proprietate (cauza SRL “Dacia” contra

Moldovei, hotărârea din 18 martie 2008, §53-66; cauza Luntre și alții contra

Moldovei, hotărârea din 15 iunie 2004, §37-42; cauza Avramenko contra Moldovei,

hotărârea din 6 februarie 2007, § 47, 48).

Relevă că, CtEDO în cauza Brumărescu vs România a reținut în mod clar că:

“O privare de proprietate se poate justifica numai atunci cînd a fost demonstrat că

ea a intervenit din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.”

În speță, indică că contrar “așteptării legitime” de care dispune ca proprietar

al banilor încasasați de prima instanță, instanța de judecată a admis greșit acțiunea

reclamantei, iar instanța de apel a tolerat aceste ilegalități, ignorând faptic rigorile

art. 1 § 1 al Protocolului adițional 1 al CEDO.

Declară că, erorile menționate impun casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu dispunerea scoaterii de pe rol a cererii depuse de

reclamantă.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost adoptată la 22 septembrie 2016, iar Iurie

Ostafi a declarat recurs la data de 11 noiembrie 2016, conform sigiliului oficiului

poștal (f.d.130), ceea ce denotă că recursul este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Iurie Ostafi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurie Ostafi, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

4

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Iurie Ostafi.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iurie Ostafi împotriva deciziei

din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5