2ra-100/17 — privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

2ra-100/17 — privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 100-17

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: Parfeni O.

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Vascan N., Fistican E., Negru V.

ÎNCHEIERE

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Elena Catîșev, Tamara

Catîșeva și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Elena

Catîșev, Tamara Catîșeva împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova

privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și

încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

admisă cererea de apel declarată de către Elena Catîșev și Tamara Catîșeva, fiind

modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2016 în

partea cuantumului prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, prin

majorarea acestora,

c o n s t a t ă :

La 19 noiembrie 2015, Elena Catîșev, Tamara Catîșeva a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea

prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au indicat că, la 18 octombrie 2002, a

decedat Alexandru Catîșev, tatăl reclamantei Catîșev Elena și fiul reclamantei

Catîșeva Tamara. La acel moment Catîșev Elena era minoră și avea vârsta de 16 ani,

iar Catîșeva Tamara avea vârsta de 73 de ani, iar având dreptul la moștenirea cotelor

obligatorii din averea succesorală a defunctului, ambele au pretins la acest drept,

însă din motive independente de voința lor (apariția unui contract de donație

Pagină 1 din 7

„dubios” a imobilului succesoral, proprietate unică a lui Alexandru Catîșev) au fost

în imposibilitatea realizării dreptului.

Astfel, se relatează că, pentru restabilirea dreptului, la 02 decembrie 2002,

mama reclamantei Catîșev Elena, Catîșev Maria, în calitatea de reprezentant legal

împreună cu Catîșeva Tamara (bunica) au depus o cerere în procuratură, iar ulterior

în interesul lor a intervenit procurorul. Acțiunea civilă intentată de către Procurorul

sectorului Botanica, în interesul reclamantelor împotriva pârâtei Zinaida Burdiuja

privind anularea testamentului și contractului de donație a fost înregistrată la

Judecătoria Botanica mun. Chișinău la data de 12 martie 2003, care a examinat

cauza civilă timp de 9 ani și 7 luni, pronunțând hotărârea la 12 octombrie 2012.

În cele de urmă, instanța de apel a examinat apelurile declarate de către

reclamante, procuror și pârâtă circa 2 ani și a pronunțat o decizie ilegală la 17

decembrie 2014, care a fost casată de către Curtea Supremă de Justiție la 20 mai

2015, fiind menținută hotărârea primei instanțe. Prin urmare, reclamantele au

conchis că acțiunea civilă menționată a fost judecată în total 12 ani, 2 luni și 8 zile.

În continuare, reclamantele susțin că Judecătoria Botanica, mun. Chișinău și

Curtea de Apel Chișinău au încălcat dreptul lor la judecarea în termen rezonabil a

cauzei civile, mai mult decât atât, instanțele au ignorat sarcinile procesuale ce le

revin, precum și demersurile înaintate în vederea obținerii unor probe incontestabile,

dobândirea cărora era posibilă doar prin intermediul instanței, pe calea dispunerii

expertizei, prin care s-ar fi demonstrat că Burdiuja Zinaida ar fi semnat în locul

tatălui său dubiosul contract de donație, fiind anulat în cele din urmă.

La fel, în opinia lor, instanțele nu s-au conformat legislației procesual civile,

iar inacțiunile judecătorilor au condus la tergiversarea examinării pricinii, după cum

urmează: încheierea instanței de fond din 08 iulie 2003 a ajuns la dispoziția

experților la 29 iulie 2003, adică peste 21 zile. Expertiza a fost finisată la 24

decembrie 2004. Cu privire la dispunerea expertizei medico-legale post-mortem în

comisie din 10 octombrie 2006, au menționat că dosarul a fost transmis la 22

decembrie 2006, iar raportul final a fost întocmit la 06 noiembrie 2010, în timp de 4

ani și o lună.

Un alt moment de tergiversare în viziunea reclamantelor constă în faptul că

încheierea primei instanțe din 10 martie 2011 cu privire la numirea expertizei, deși a

fost efectuată în timp de o lună, comparativ rapid, nu a atins scopul scontat,

deoarece expertul a solicitat instanței prezentarea mostrelor de înscrisuri executate

de pârâtă în grafie chirilică pentru a răspunde la întrebarea dacă semnătura de pe

contractul de donație din 27 septembrie 2002 și cererile din 24 septembrie 2002 și

27 septembrie 2002 depuse în OCT Chișinău au fost executate de una și aceiași

persoană. Cu toate acestea, instanța de judecată a ignorat propria încheiere, precum

și solicitarea expertului și a demersurilor participanților la proces.

Pagină 2 din 7

În afară de această, reclamantele pretind că încheierile din 14 iulie 2011, 28

septembrie 2011 emise de instanța de fond pe marginea acțiunii au un caracter

formal și nu au avut nici un rezultat, deoarece nu au fost puse la dispoziția

expertului materialele solicitate, precum și mostrele de înscrisuri și semnături

executate în chirilică de către Zinaida Burdiuja. Totodată, încheierile din 11 martie

2013 și 18 decembrie 2013, pronunțate de către Curtea de Apel Chișinău (au ajuns

peste un an la experți) denotă ignorarea de către judecători a legislației în vigoare. În

motivare se menționează una în dispozitiv alta, iar dosarul cu materialele se

expediază unor experți, pe când copia raportului de expertiză se expediază altor

experți din cadrul altei instituții.

O altă critică adusă de reclamante se referă la faptul că deși întrebările

adresate de instanță își pierduse importanța și actualitatea pentru soluționarea

litigiului, instanța oricum a admis demersul avocatului pârâtei și a dispus expertiza

pretinsă. Cu toate că, deja a fost stabilit prin câteva expertize anterioare că Alexandr

Catîșev nu a semnat contractul de donație. Consideră că prin aceste acțiuni instanța

de apel a admis încălcarea dreptului lor la un proces echitabil. Prin dispunerea unor

expertize inutile s-a încălcat dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei.

Anume instanțele de judecată de fiecare dată au tergiversat soluționarea litigiului.

Respectiv, reclamantele au subliniat că din scrisorile de însoțire către Centrele

de expertiză și invers, solicitările experților, inclusiv din conținutul rapoartelor de

expertiză, medico-legale, grafoscopice se stabilește care au fost cauzele/motivele,

care au condiționat imposibilitatea efectuării obiective a expertizelor, ceea ce

implicit a dus la încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Reclamantele relatează că au achitat suma de 5 909 lei pentru efectuarea

expertizelor necesare pentru probarea nulității contractului de donație, care urmează

a fi încasată din contul pârâtului Ministerului Justiției pe motivul, întrucât din cauza

încălcărilor de lege admise de către instanțe au fost nevoite să suporte cheltuieli

legate și de achitarea unor expertize parțiale, incomplete, adresate cu unele și

aceleași întrebări și soldate cu răspunsuri de asemenea incomplete și parțiale.

De asemenea, reclamanta Catîșev Elena a precizat că mama sa, Catîșev Maria

a angajat avocați pentru apărarea drepturilor ei, fiind reprezentată în proces, iar

pentru serviciile cărora a achitat 10 000 lei. În acest sens, consideră că este

îndreptățită să încaseze această sumă în beneficiul său. Susține că suma de 3 402 lei

achitată în calitate de taxă de stat urmează a fi restituită din contul bugetului de stat,

deoarece aceste sume nu ar fi fost necesare achitării, în condiția în care instanțele ar

fi examinat obiectiv și în termen rezonabil cauza civilă.

În argumentarea suferințelor morale, reclamanta Catîșev Elena a invocat

afectarea la nivel psihic, în special, suportarea suferințelor care i-au fost cauzate în

perioada de stabilire, maturizare, circumstanțe care au dezarmat-o, descurajat-o, au

Pagină 3 din 7

făcut-o să piardă speranța că drepturile sale și dreptatea mai pot fi restabilite,

precum și încrederea în instanțele de judecată, în actul de justiție.

Solicită reclamantele Catîșev Elena și Catîșeva Tamara, constatarea încălcării

de către Judecătoria Botanica mun. Chișinău și de către Curtea de Apel Chișinău a

dreptului la judecarea în termen rezonabil și încasarea din contul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului material în cuantum de 19 311 lei și a

prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei pentru fiecare.

La fel, au cerut încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică în

mărime de 8 000 lei. (f. d. 221, volumul II)

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2016,

a fost admisă parțial acțiunea și a fost constatat încălcarea dreptului Elenei Catîșev

și Tamarei Catîșeva la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile nr. 2 – 1/2010.

În același timp, a fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Elenei Catîșeva și Tamarei

Catîșeva prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei, pentru fiecare, cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil și cheltuieli pentru asistență

juridică în cuantum de 1 000 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. (f. d. 9, 16 – 31, volumul III)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, a fost

respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și admisă

cererea de apel declarată de către Elena Catîșev și Tamara Catîșeva, fiind modificată

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2016 în partea

cuantumului prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

Astfel, a fost majorată suma încasată cu titlu de prejudiciului moral de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul Elenei Catîșeva și Tamarei Catîșeva de la 25 000 lei până la 50 000 lei,

pentru fiecare reclamantă și suma pentru cheltuielile de asistență juridică de la 1 000

lei până la 3 000 lei. La fel, a fost încasat în folosul reclamantelor cheltuielile de

transport în mărime de 95 euro.

În rest, a fost menținută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01

aprilie 2016. (f. d. 92 – 114, volumul III)

La 03 octombrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei

integrale din 07 septembrie 2016 în adresa participanților la proces pentru

cunoștință. (f. d. 115, volumul III)

La 07 noiembrie 2016, Catîșev Elena și Catîșeva Tamara au declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, solicitând

casarea deciziei instanței de apel din 07 septembrie 2016 și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Pagină 4 din 7

La 06 decembrie 2016, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel din 07 septembrie 2016, solicitând

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 și pronunțarea unei

noi decizii, prin care să fie respinsă acțiunea.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de Catîșev Elena și Catîșeva Tamara la 07 noiembrie 2016 este depus în

termen.

Cu privire la recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova la 06 decembrie 2016, completul de judecată relevă că reprezentantul

acestuia, împuternicit prin procura nr. 81 din 20 mai 2016, Pantea Daniel a indicat

că a luat cunoștință cu decizia contestată la 01 octombrie 2016, ce se confirmă din

inscripția corespunzătoare din dosar. (f. d. 135, volumul III, fila 3 din recurs)

În pofida acestui fapt, materialele cauzei nu atestă o asemenea circumstanță,

iar, potrivit calendarului pentru anul 2016, ziua invocată de ultimul este o zi de

sâmbătă. Mai mult ca atât, scrisoarea Curții de Apel Chișinău nr. 8535 a fost

expediată în adresa ministerului abia la 03 octombrie 2016, ceea ce combate poziția

recurentului privind data când i-a fost comunicată decizia integral.

În prezența unor dubii rezonabile și în lipsa unor înscrisuri pertinente și

concludente, precum și pentru a nu restricționa accesul liber la justiție, Colegiul

consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova este

depus în termen.

În motivarea recursului, Catîșev Elena și Catîșeva Tamara afirmă că

aprecierea instanței de apel privind cuantumul prejudiciului moral în mărime de

50 000 lei, pentru fiecare și a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 000 lei nu este

proporțională suferințelor și așteptărilor lor, invocând prevederile art. 432 alin. (2)

lit. c) din Codul de procedură civilă. În această parte, recurentele susțin că cerințele

sale urmează a fi admise integral.

Totodată, consideră că pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor pentru

transport în mărime de 950,89 euro este una întemeiată, fiind prezentate probe în

motivarea acestei poziții.

În argumentarea ilegalității deciziei contestate, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a indicat că motivarea instanței de apel în partea ce ține de

încasarea prejudiciului moral este una nejustificată, întrucât prin prisma Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011, urma să mențină un echilibru între interesele individuale ale

persoanei și interesele generale ale întregii societății. Astfel, sugerează că acordarea

sumei de 50 000 lei pentru fiecare intimat constituie o sumă excesivă și destul de

exagerată în raport cu sumele acordate de către Curtea Europeană în spețe similare.

Pagină 5 din 7

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 07 decembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Elenei

Catîșev, Tamarei Catîșeva și Ministerului Justiției al Republicii Moldova cererile de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

primirii scrisorii. (f. d. 132 și 140, volumul III)

La 06 ianuarie 2017, Elena Catîșev și Tamara Catîșeva a depus referință, prin

care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Până la data examinării pricinii, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu

a depus referință, prin care să-și expună opinia cu referire la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor coroborat cu argumentele

invocate în recursuri și constatând existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție decide în mod unanim că recursul este inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că recurenții Elena Catîșev, Tamara Catîșeva și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova în cererea de recurs nu a invocat nici unul

din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

Pagină 6 din 7

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ...

art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Elena Catîșev, Tamara Catîșeva și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Elena Catîșev, Tamara Catîșeva și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 7 din 7