3r-321/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: R. Pulbere dosarul nr. 3r-321/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de Tacu Vasile, reprezentat de avocatul Cătărău

Veaceslav,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tacu Vasile împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Botanica

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care

a fost restituită cererea de apel depusă de Tacu Vasile,

constată:

La 24 aprilie 2016 Tacu Vasile a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală

Botanica cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că în urma controlului fiscal cu privire la

corectitudinea calculării, achitării impozitului pe venit și prezentării declarației

persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2011, efectuat

în baza deciziei de inițiere a controlului fiscal nr. 1/S4/11 din 19 ianuarie 2016, a fost

întocmit Actul de control nr. 3-544366 din 19 ianuarie 2016, în care autoritatea de

control a indicat prezumata diminuare a venitului impozabil cu 54 104,73 lei a

impozitului pe venit spre plată pentru perioada fiscală 2011 cu 9 738, 85 lei cu

neachitarea impozitului pe venit, în urma unui contract de schimb a locuinței de bază

ce-i aparține cu drept de proprietate.

Susține că nefiind de acord cu concluziile actului de control, și-a exprimat

dezacordul cu acesta prezentînd organului fiscal probele de rigoare însă, la data de 09

februarie 2016 Direcția Administrare Fiscală Botanica a declarat dezacordul

neîntemeiat, și prin citația nr. 081020 din 09 februarie 2016 a solicitat prezența

dînsului pentru examinarea cazului de încălcare fiscală.

Drept urmare, la 15 februarie 2016, șeful-adjunct al IFS mun. Chișinău, șef al

Direcției Administrare Fiscală Botanica, Căuș Viorica în baza Actului de control nr.

3-544366 din 19 ianuarie 2016 a adoptat decizia nr. 1/S4/11 din 15 februarie 2016

prin care l-a recunoscut vinovat de încălcarea prevederilor art. 8 alin.(2) lit. d), e) și

art. 87 alin. 1) Cod fiscal și pct. 83 al Regulamentului cu privire la determinarea

obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice, care nu practică

activitatea de întreprinzător, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.77/30 ianuarie

2008 prin diminuarea venitului impozabil cu 54 104,73 lei și a impozitului pe venit

spre plată pentru perioada fiscală 2011 cu 9 738,85 lei, cu neachitarea impozitului pe

venit, și l-a sancționat cu amendă în mărime de 2 921,65 lei cu dispunerea încasării

impozitului pe venit diminuat pentru anul 2011 cu 9 738,85 lei și majorării de

întârziere în mărime de 4 426,50 lei.

Menționează reclamantul că în temeiul art. 268 Cod fiscal a contestat decizia

asupra cazului de încălcare a legislației fiscale însă prin decizia nr. 54 din 31 martie

2016, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Consideră că atît decizia nr. 54 din 31 martie 2016 cît și decizia nr. 1/5/11 din

15 februarie 2016 sunt nefondate și rezultă din aprecierea subiectivă și incompletă a

legislației și a probelor puse la baza emiterii acestora și urmează a fi anulate.

În context cu referire la art. 26 alin. (1) al legii contenciosului administrativ,

art. 247 și art. 41 din Codul fiscal indică reclamantul că la examinarea cazului de

încălcare fiscală DAF Botanica și IFS mun. Chișinău, au invocat ca temei de

impunere fiscală lipsa vizei de reședință la adresa mun. Chișinău, str. Hașdeu A

nr.89, ap. 19, adică lipsa de facto a ștampilei în buletinul de identitate seria A

42105216, eliberat la data de 30 iulie 2002, și din acest motiv, locuința situată la

adresa nominalizată a fost considerată ca nefiind loc permanent de trai.

Consideră că IFS nu au luat ca bază valorică a locuinței prețul cadastral în

sumă de 254 929 lei, ci suma indicată în contractul de privatizare în cuantum de 79

925,55 lei și a concluzionat că schimbul de locuințe s-a soldat cu creștere de capital

supusă impunerii, reieșind din suma încasată de 188 135 lei, fapt ce nu corespunde

realității.

Or, prin prisma valorii estimative stabilite de organul cadastral, a avut loc

pierdere de capital, iar viza de reședință a fost retrasă în scopul efectuării schimbului

de locuințe, dînsul locuind de fapt și de drept în locuința din str. Hașdeu A nr. 89, ap.

19 mun. Chișinău, fapt ce se confirmă prin achitarea serviciilor comunale și

contractele cu prestatorii de servicii.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 269 alin.(2) Cod fiscal și

prevederile Codului de procedură civilă și Legii contenciosului administrativ.

Solicită anularea ca ilegală a deciziei DAF Botanica nr. 1/S4/11 din 15

februarie 2016 și deciziei IFS nr. 54 din 31 martie 2016.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22 iulie 2016, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 09 august 2016, Tacu Vasile a depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărîrii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii

atacate și emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Tacu Vasile, fiind acordat apelantului un termen de 10 zile

din momentul recepționării încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor și depunerea

apelului motivat și comunicat despre posibilitatea restituirii cererii de apel în cazul

neîndeplinirii indicațiilor instanței. Totodată a fost numită ședința instanței de apel

pentru data de 22 noiembrie 2016 ora 10.00.

La 14 noiembrie 2016, Tacu Vasile prin intermediul avocatului Cătărău

Veaceslav a depus apel motivat împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd

admiterea apelului casarea hotărîrii contestate și emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, a fost restituită

lui Tacu Vasile cererea de apel din motivul neînlăturării în termen a neajunsurilor

stabilite în încheierea instanței de apel din 26 septembrie 2016.

La 06 decembrie 2016, Tacu Vasile, reprezentat de avocatul Cătărău Veaceslav

a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel solicitînd admiterea recursului

și casarea încheierii.

În motivarea recursului a invocat că încheierea instanței de apel din 22

noiembrie 2016 este neîntemeiată, deoarece apelantul nu a recepționat încheierea

instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel, fapt ce denotă și din

materialele cauzei iar ca urmare, la caz nu poate fi vorba despre încălcarea de către

apelant a termenului de 10 zile din momentul recepționării încheierii prin care nu s-a

dat curs cererii de apel.

Mai indică recurentul că instanța de apel neîntemeiat a reținut și faptul că

încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost recepționată de avocatul

apelantului Tacu Vasile, Cătărău Veaceslav, deoarece pînă la data de 11 noiembrie

2016, avocatul Cătărău Veaceslav nu avea calitatea de reprezentat al lui Tacu Vasile,

întrucît prin contractul de asistență juridică nr.6/16 din 04 mai 2016, avocatul a avut

împuterniciri de reprezentanță doar în instanța ea fond.

La fel, menționează că cererea de apel a fost semnată nemijlocit de apelant,

respectiv încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel urma să fie comunicată

apelantului și nu avocatului căruia Tacu Vasile i-a acordat împuterniciri de

reprezentare în instanța de apel doar la 11 noiembrie 2016.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 06 decembrie 2016 împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 22 noiembrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului și temeiurile recursului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanței de apel și

restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

În speță se constată că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22

noiembrie 2016, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Tacu Vasile, pe motiv că nu

au fost înlăturate neajunsurile din cererea de apel, în termenul stabilit prin încheierea

Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2016.

Instanța de recurs conchide, însă, că încheierea instanței de apel din 22

noiembrie 2016 este una greșită, care nu poate fi menținută.

În susținerea opiniei date instanța de recurs reține că Tacu Vasile a depus

cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22 iulie

2016 decembrie 2015 fără a invoca motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază

apelul așa cum instituie art. 364 alin. (1) CPC.

Ca urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2016, nu

s-a dat curs cererii de apel depuse de Tacu Vasile, fiind acordat apelantului un termen

de 10 zile din momentul recepționării copiei încheierii pentru prezentarea apelului

motivat și preîntîmpinat apelantul despre posibilitatea restituirii cererii de apel în

cazul neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel. Totodată a fost numită

ședința instanței de apel pentru data de 22 noiembrie 2016 ora. 10.00.

Este cert și faptul că încheierea menționată a fost expediată în adresa

participanților la proces, incluziv apelantului Tacu Vasile și avocatului Veaceslav

Cătărău și la data de 28 octombrie 2016 a fost recepționată de avocatul Cătărău

Veaceslav, fapt ce se confirmă și prin avizul de recepție CN din 28 octombrie 2016

(f.d. 76).

De altfel, se constată și faptul că Tacu Vasile reprezentat de avocatul Cătărău

Veaceslav a executat indicațiile stabilite prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

26 septembrie 2016 și a prezentat instanței de apel la data de 14 noiembrie 2016,

cererea de apel motivată, cu toate acestea, însă, instanța de apel prin încheierea din 22

noiembrie 2016, a restituit apelantului Tacu Vasile cererea de apel, din motivul

neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel impuse prin încheierea din 26

septembrie 2016.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel în situația descrisă, nu a

apreciat importanță normelor procedurale prevăzute de legiuitor care indică expres

acțiunile ce urmau a fi îndeplinite de către instanța de judecată pentru o bună și

eficientă examinare a cauzei.

Astfel, analizînd circumstanțele din speță, instanța de recurs constată că cererea

de apel motivată, a fost prezentată de către apelantul Tacu Vasile, reprezentat de

avocatul Cătărău Veaceslav la data de 14 noiembrie 2016, fapt ce atestă că apelantul

a executat indicațiile instanței de apel pînă la ședință de judecată stabilită pentru

examinarea chestiunii primirii spre examinare a apelului, în așa mod și neajunsurile

fiind înlăturate pînă la ședința cînd cererea de apel a fost restituită.

Or, deși, prevederile art. 369 alin. (1) CPC, statuează că, în cazul în care

apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în

conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC, instanța de apel urmează să restituie cererea de

apel, însă la aplicarea prevederilor menționate urmează de a fi ținut cont că întru

evitarea unor situații confuze, la emiterea încheierii de a nu da curs cererii de apel,

termenul limită acordat de către instanță pentru înlăturarea neajunsurilor urmează să

coincidă cu data și ora ședinței de judecată în cadrul căreia să fie constatat dacă au

fost, sau nu, respectate toate condițiile pentru declararea apelului, fapt care însă, a

fost ignorat de către instanța de apel la adoptarea încheierii contestate.

Sub acest aspect și ținînd cont de faptul că neajunsurile actului procedural în

speță, indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, au fost

înlăturate pînă la prima ședință de judecată, instanța de recurs consideră că întru

evitarea încălcării dreptului recurentei la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, apelul urmează a fi examinat în fond.

În consecință, instanța de recurs notează, că dreptul de acces la un tribunal

constituie un element inerent al tuturor garanțiilor procedurale prevăzute în

Convenție (CEDO, hot. Campbell și Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982).

Drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar

nu iluzorie și teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către

persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție

(CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

În această ordine de idei, faptele relatate generează casarea încheierii recurate,

or menținerea acesteia, în condițiile enunțate, ar constitui o încălcare a drepturilor lui

Tacu Vasile de a dispune de drepturile sale procedurale în condițiile normelor în

vigoare, care sunt garantate și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, precum și îngrădirea accesului la justiție.

Pentru considerentele enunțate, Colegiul civil, comercial și contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a

casa integral încheierea instanței de apel și a restitui pricina în instanța de apel la

etapa punerii pe rol a cererii de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de Tacu Vasile, reprezentat de avocatul Cătărău

Veaceslav.

Se casează integral încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tacu Vasile împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Botanica

cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău la etapa punerii pe rol a cererii de apel.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas