2ra-1126/16 — declararea ulității contractului de credit, a contractului de participare la construcția bunului imobil, a contractului de ipotecă și obligarea restituirii sumei restante

2ra-1126/16 — declararea ulității contractului de credit, a contractului de participare la construcția bunului imobil, a contractului de ipotecă și obligarea restituirii sumei restante (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: I. Druță dosarul nr. 2ra-1126/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Voloșciuc Ion Ion

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

„Investprivatbank” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare împotriva lui Ion

Afanasie Voloșciuc și Ion Ion Voloșciuc cu privire la încasarea sumei.

la cererea reconvențională înaintată de Ion Ion Voloșciuc împotriva Băncii

Comerciale „Investprivatbank” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare, Societatea

cu Răspundere Limitată ,,Alincom”, intervenient accesoriu Ion Afanasie Voloșciuc, cu

privire la declararea nulității contractului de credit, a contractului de participare prin

cota-parte la construcția bunului imobil, a contractului de ipotecă și obligarea de a

rambursa suma restantă conform contractului de credit

și la cererea reconvențională înaintată de Ion Afanasie Voloșciuc împotriva

Băncii Comerciale „Investprivatbank” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare,

Societatea cu Răspundere Limitată „Alincom”, intervenient accesoriu Ion Ion

Voloșciuc cu privire la declararea nulității contractului de ipotecă

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, prin care a

fost admis apelul declarat de Banca Comercială „Investprivatbank” Societate pe

Acțiuni în proces de lichidare și emisă o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în

judecată înaintată de către Banca Comercială „Investprivatbank” Societate pe Acțiuni

în proces de lichidare a fost admisă, iar cererile reconvenționale înaintate de către Ion

Ion Voloșciuc și Ion Afanasie Voloșciuc au fost respinse

constată:

La 06 septembrie 2010, BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Afanasie Voloșciuc, intervenient

accesoriu Ion Ion Voloșciuc privind transmiterea silită în posesia creditorului a

bunurilor imobile ipotecate.

În motivarea acțiunii a indicat că în temeiul contractului de credit

nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008 și acordurilor adiționale la contract,

BC „Investprivatbank” SA a acordat lui Ion Ion Voloșciuc un credit în mărime de

1 735 000 lei, cu dobândă anuală de 18%, stabilindu-se că termenul-limită de

1

rambursare va fi la 15 februarie 2015.

În scopul garantării executării în termen a obligațiunilor contractuale,

BC „Investprivatbank” SA a încheiat cu Ion Afanasie Voloșciuc contractul de ipotecă

a bunurilor imobile din 20 februarie 2008, înregistrat cu nr. 1891 și autentificat de

notarul privat Evghenii Berghii, potrivit căruia debitorul gajist a ipotecat bunurile

imobile situate în or. Căușeni, bd. Mihai Eminescu, 24a și anume terenul cu suprafața

de 0,0153 ha, cu nr. cadastral 2701210.368 și construcția cu destinație comercială cu

suprafața totală la sol de 138 m2, cu nr. cadastral 2701210.368.01.

Menționează că debitorul nu își execută obligațiile contractuale, acumulând la

08 decembrie 2009 o datorie în mărime de 1 781 068,69 lei.

Susține că la 18 octombrie 2010, BC „Investprivatbank” SA în proces de

lichidare a expediat debitorului notificarea vizând exercitarea obligațiilor contractuale.

Indică că la 11 august 2010, la OCT Căușeni a fost înregistrat preavizul privind

intenția de exercitare a dreptului de gaj. Însă, solicitarea creditorului privind

transmiterea benevolă a obiectelor gajate în posesie cu scopul de realizare a rămas fără

răspuns.

Solicită transmiterea silită în posesia creditorului BC „Investprivatbank” SA în

proces de lichidare, pentru realizare din numele debitorului Ion Afanasie Voloșciuc a

bunurilor imobile ipotecate situate în or. Căușeni, bd. Mihai Eminescu, 24a și anume a

terenului cu suprafața de 0,0153 ha, cu nr. cadastral 2701210.368 și a construcției cu

destinație comercială cu suprafața totală la sol de 138 m2, cu nr. cadastral

2701210.368.01.

Ulterior, BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare și-a concretizat

cerințele, solicitând încasarea din contul lui Ion Ion Voloșciuc, inclusiv și din contul

bunurilor ipotecate de către Ion Afanasie Voloșciuc a datoriei în mărime de

3 568 017,78 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

La 29 martie 2012, Ion Ion Voloșciuc s-a adresat cu cerere reconvențională

împotriva BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare și SRL „Alincom”,

intervenient accesoriu Ion Afanasie Voloșciuc cu privire la declararea nulității

contractului de credit, a contractului de participare prin cotă-parte la construcția

bunului imobil, a contractului de ipotecă și obligarea de a rambursa suma restantă

conform contractului de credit.

În motivarea cererii reconvenționale, Ion Ion Voloșciuc a indicat că potrivit

contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, a contractat de la BC

„Investprivatbank” SA creditul în sumă de 1 735 000 lei, drept rezultat al încheierii

contractului nr. 186 de participare prin cotă-parte la construcția bunului imobil din

complexul locativ „Alpina Village”. Potrivit contractului nr. 186, executorii lucrărilor

de construire sunt BC „Investprivatbank” SA și SRL „Alincom”.

Indică că mijloacele bănești obținute din contractarea creditului au fost

transferate la contul SRL „Alincom”, care nu și-a onorat obligațiunile contractuale,

însă, a gajat BC „Investprivatbank” SA întregul complex locativ „Alpina Village”,

inclusiv și imobilul în construcția căruia a investit mijloace financiare și Ion Ion

Voloșciuc. Ulterior, complexul locativ nominalizat a fost transmis în ipotecă

BC „Victoriabank” SA.

Consideră că contractul nr. 186 de participare prin cotă-parte la construcția

bunului din complexul locativ ,,Alpina Village” urmează a fi anulat în temeiul

prevederilor art. 217, 219 Codul civil, iar contractul de credit nr. 27- PF(CB)-08 din

15 februarie 2008 urmează a fi anulat din considerentul că a fost contractat drept

2

rezultat al încheierii contractului de participare prin cotă-parte la construcția bunului

imobil, urmând ca SRL „Alincom” să restituie băncii mijloacele bănești contractate.

Totodată, susține că băncii urmează a-i fi efectuate plăți în sumă de 1795602 lei

și nu în suma arătată de aceasta în cererea de concretizare a cerințelor, deoarece

întregul credit a fost transferat la contul SRL „Alincom” și anume această

întreprindere este ținută să ramburseze creditul nominalizat.

Solicită declararea nulității absolute a contractului de credit nr.27-PF(CB)-08

din 15 februarie 2008, a contractului nr. 186 de participare prin cotă-parte la

construcția bunului imobil din complexul locativ „Alpina Village” din 06 februarie

2008 și a contractului de ipotecă nr. 1891 din 20 februarie 2008 încheiat între

BC „Investprivatbank” SA și Ion Afanasie Voloșciuc, obligarea SRL „Alincom” de a

rambursa integral BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, suma restantă

conform contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008 în mărime de

1 795 602 lei.

În cadrul examinării pricinii, Ion Afanasie Voloșciuc a depus cerere

reconvențională împotriva BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare și

SRL „Alincom”, intervenient accesoriu Ion Ion Voloșciuc cu privire la declararea

nulității contractului de ipotecă, indicând că contractul de ipotecă litigios garantează

rambursarea creditului contractat de către Ion Ion Voloșciuc de la

BC „Investprivatbank” SA în conformitate cu contractul de credit nr. 27-PF(CB)-08

din 15 februarie 2008. Însă, în condițiile în care în litigiu a fost înaintată acțiunea

reconvențională de către Ion Ion Voloșciuc prin care se solicită desființarea atât a

contractului de credit, cât și a contractului de participare prin cotă-parte la construcția

bunului imobil din complexul locativ „Alpina Village”, urmează a fi desființat și

contractul de ipotecă.

Solicită declararea nulității contractului de ipotecă nr. 1891 din 20 februarie

2008 încheiat între BC „Investprivatbank” SA și Ion Afanasie Voloșciuc.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 aprilie 2013, a fost

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

BC „Investprivatbank” SA, admisă acțiunea reconvențională înaintată Ion Ion

Voloșciuc și declarat nul contractul de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008

încheiat între Ion Ion Voloșciuc și BC „Investprivatbank” SA, precum și contractul

nr. 186 de participare prin cotă-parte la construcția bunului imobil din complexul

locativ „Alpina Village” din 06 februarie 2008, încheiat între

BC „Investprivatbank” SA, SRL „Alincom” și Ion Ion Voloșciuc, obligată SRL

„Alincom” să ramburseze BC „Investprivatbank” SA, în proces de lichidare, suma

restantă conform contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008

încheiat între Ion Ion Voloșciuc și BC „Investprivatbank” SA în cuantum de 1 795 602

lei.

A fost admisă acțiunea reconvențională înaintată de Ion Afanasie Voloșciuc și

declarat nul contractul de ipotecă nr. 1891 din 20 februarie 2008 încheiat între

BC „Investprivatbank” SA și Ion Afanasie Voloșciuc, încasat de la

BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare în beneficiul lui Ion Ion Voloșciuc

cheltuielile de judecată în mărime de 5 300 lei și în beneficiul lui Ion Afanasie

Voloșciuc cheltuielile de judecată în mărime de 300 lei, iar în folosul statului taxa de

stat în mărime de 44 500 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, a fost admis apelul

declarat de BC ,,Investprivatbank” SA în proces de lichidare, casată hotărârea primei

3

instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă cererea de chemare în

judecată înaintată de BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare și a fost încasat

de la Ion Ion Voloșciuc în beneficiul BC „Investprivatbank” SA datoria în mărime de

3 568 017,78 lei, inclusiv din contul bunurilor ipotecate de Ion Afanasie Voloșciuc

terenul cu suprafața de 0,0153 ha, cu nr. cadastral 2701210.368 și construcția cu

destinație comercială cu suprafața totală la sol de 138 m.p.2, cu nr. cadastral

2701210.368.01, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională înaintată de

Ion Ion Voloșciuc și cererea reconvențională depusă de Ion Afanasie Voloșciuc

privind anularea actelor juridice.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014, a fost admis

recursul declarat de Ion Ion Voloșciuc, casată decizia instanței de apel și restituită

pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015 a fost respins apelul

depus de BC „Investprivatbank” SA și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 iulie 2015, a fost admis recursul

declarat de BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, casată decizia instanței

de apel și restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, a fost admis apelul

declarat de BC Investprivatbank” SA în proces de lichidare, casată hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 aprilie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Investprivatbank” SA în proces

de lichidare împotriva lui Ion Afanasie Voloșciuc și Ion Ion Voloșciuc a fost admisă,

transmis silit în posesia BC „Investprivatbank” SA a bunurilor gajate de către Ion

Afanasie Voloșciuc: teren cu suprafața de 0,0153 ha, numărul cadastral 2701210.368

și construcția cu destinație comercială cu suprafața totală la sol de 138 m2, cu numărul

cadastral 2701210.368 în vederea stingerii creditului contractat de Ion Ion Voloșciuc

în baza contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008.

Cererea reconvențională înaintată de Ion Ion Voloșciuc împotriva

BC „Investprivatbank” SA și SRL „Alincom”, intervenient accesoriu Ion Afanasie

Voloșciuc cu privire la declararea nulității actelor juridice și cererea reconvențională

înaintată de Ion Afanasie Voloșciuc împotriva BC „Investprivatbank” SA și

SRL „Alincom”, intervenient accesoriu Ion Ion Voloșciuc cu privire la declararea

actelor juridice au fost respinse ca nefondate.

La 11 martie 2016, Ion Ion Voloșciuc a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 16 decembrie 2015 cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel și-a depășit limitele

atribuțiilor stabilite prin lege, or, BC „Investprivatbank” SA și-a concretizat cerințele,

și anume a solicitat încasarea din contul lui, inclusiv și din contul bunurilor ipotecate

de către Ion Afanasie Voloșciuc a datoriei, însă instanța de apel a dispus transmiterea

silită în posesia BC „Investprivatbank” SA a bunurilor gajate de către Ion Afanasie

Voloșciuc.

Consideră că sunt nefondate si ilegale cerințele BC „Investprivatbank” SA, în

proces de lichidare cu privire la încasarea din contul lui a datoriei pe contractul de

credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, inclusiv din contul bunurilor ipotecate

de către Ion Afanasie Voloșciuc în temeiul contractului de ipotecă cu nr. 1891 din

20 februarie 2008, dat fiind faptul că BC „Investprivatbank” SA, fără înștiințarea și

4

acordul său, și-a valorificat garanția de rambursare a creditului prin acordarea

posibilității de ridicare a gajului și respectiv, constituirea gajului următor de către

SRL „Alincom” în favoarea BC „Victoriabank” SA asupra terenului situat în mun.

Chișinău, com. Trușeni, extravilan, parte a cărui era și construcția contractată către el

conform contractului nr. 186 de participare prin cotă la construcția bunului imobil din

Complexul locativ „Alpina Village” din 06 februarie 2008, ceea ce îl exonerează de la

răspundere conform contractului de credit, or, nu a beneficiat nici de suma respectivă

conform contractului de credit, precum și nici de bunul ce urma să fie realizat și

transmis lui în proprietate, urmare a învestirii sumei creditate.

Menționează că și-a executat întocmai obligațiunile prevăzute de contractul

nr.186 din 06 februarie 2008, și anume a achitat SRL „Alincom” costul bunului imobil

strict în mărimea, termenul și modul prevăzut de contractul nr. 186 din

06 februarie 2008, toate mijloacele financiare obținute în baza împrumutului acordat

de bancă fiind utilizate în exclusivitate pentru achitarea prețului bunului imobil,

împrumutul fiind integral transferat de BC „Investprivatbank” SA la contul de

decontare al SRL „Alincom”, fapt confirmat și de Bancă.

Relatează că SRL „Alincom” nu și-a executat obligațiunile prevăzute de

contractul nr. 186 din 06 februarie 2008, și anume nu a finisat construcția bunului

imobil, nu a organizat darea lui în exploatare și nu a predat bunul în proprietatea lui,

or, potrivit pct. 1.2 din contract, termenul finisării construcției bunului imobil a fost

stabilit - trimestrul I, anul 2009.

Mai indică că inițial, SRL „Alincom”, în calitate de debitor gajist conform

contractului de ipotecă din 29 mai 2006, a transmis în gaj BC „Investprivatbank” SA

în calitate de Creditor gajist, întregul teren pe care urma să fie construit Complex

locativ „Alpina Village”, cu suprafața de 3,1592 ha.

Ulterior, conform scrisorii BC „Investprivatbank” SA din 08 iunie 2008 adresată

OCT Chișinău, fără a-l înștiința, BC „Investprivatbank” SA a permis SRL „Alincom”

să transmită în gaj către BC „Victoriabank” SA întregul teren pe care urma să fie

construit Complex locativ „Alpina Village”, în acest sens între SRL „Alincom” si

BC „Victoriabank” SA fiind încheiat contractul de ipotecă din 26 iunie 2008.

Susține că nu a fost informat despre faptul că SRL „Alincom” preconizează să

transmită Complexul locativ „Alpina Village” în gaj către BC „Victoriabank” SA, iar

BC „Investprivatbank” SA și-a dat acordul în acest sens.

Subliniază că BC „Investprivatbank” SA si SRL „Alincom”, prin acțiunile și/sau

inacțiunile sale au permis, fără acordul său, transmiterea întregului Complex „Alpina

Village” în gaj către BC „Victoriabank” SA, precum si transmiterea ulterioară a

întregului Complex locativ în posesiunea BC „Victoriabank” SA.

Relatează că este în imposibilitate de a dobândi dreptul de proprietate asupra

bunului imobil conform contractului nr. 186 din 06 februarie 2008, deoarece

Complexul locativ „Alpina Village” se află în proprietatea BC „Investprivatbank” SA.

Consideră că BC „Investprivatbank” SA este lipsită de dreptul de a solicita

încasarea sumelor, or, banii transmiși conform contractului de credit au fost transferați

executorului construcției, gajul a fost instituit în favoarea băncii, care a și efectuat

acțiuni de dispoziție asupra respectivului gaj.

Invocă că deși și-a executat întocmai obligațiunile prevăzute de contractul nr.

186 din 06 februarie 2008, însă din vina acțiunilor/inacțiunilor SRL „Alincom” și

BC „Investprivatbank” SA, este în imposibilitate de a-și căpăta dreptul de proprietate

asupra bunului imobil din Complexul „Alpina Village”.

5

Astfel, rezultă că contractul nr. 186 de participare prin cotă la construcția

bunului imobil din Complexul locativ „Alpina Village” amplasat în mun. Chișinău,

extravilan din 06 februarie 2008 nu produce niciun efect juridic pentru el, în calitate de

beneficiar.

Mai relatează că BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare nu este în

drept să calculeze si, respectiv, să solicite încasarea dobânzilor de întârziere la

dobânzi, precum și a cărorva dobânzi după data de 19 iunie 2009, data retragerii de

către Banca Națională a Moldovei a licenței de desfășurare a activităților financiare a

BC „Investprivatbank” SA.

Astfel, consideră că prima instanță corect și întemeiat a stabilit din oficiu

nulitatea absolută a pct. 6 cap. 6 al contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din

15 februarie 2008.

Susține că banca este în drept să pretindă achitarea restanței pe contractul de

credit nr.27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008 doar pentru perioada 15 februarie 2008 –

19 iunie 2009 și doar datoria la credit și dobândă calculată pentru utilizarea creditului,

fără a cere achitarea cărorva dobânzi majorate.

Menționează că de către lichidatorul BC „Investprivatbank” SA în proces de

lichidare nu au fost respectate prevederile art. 385 alin. (l) lit. f) din Legea instituțiilor

financiare nr. 550 din 21 iulie 1995, ceea ce la rândul său duce la nulitatea contractului

nr.186 de participare prin cotă la construcția bunului imobil din Complexul locativ

„Alpina Village” amplasat în mun. Chișinău, extravilan din 06 februarie 2008,

contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008 și contractului de

ipotecă din 20 februarie 2008, cu nr. 1891.

Indică că pentru a-și justifica și a-și legaliza drepturile sale de creditor ce

rezultau din contractul de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, lichidatorul

BC „Investprivatbank” SA urma în mod obligatoriu să aprobe și să autorizeze aceste

obligațiuni contractuale printr-o Declarație oficială de recunoaștere, emisă și imediat

adusă la cunoștința debitorului.

Remarcă recurentul că, la fel, ca și în cazul contractului de credit, lichidatorul

BC „Investprivatbank” SA urma să aprobe și să autorizeze contractul nr. 186 de

participare prin cotă la construcția bunului imobil din Complexul locativ „Alpina

Village” amplasat în mun. Chișinău, extravilan din 06 februarie 2008 și contractul de

ipotecă din 20 februarie 2008, cu nr. 1891.

La 22 aprilie 2016, Ion Afanasie Voloșciuc a depus referință la cererea de recurs

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, în luna ianuarie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată

(f. d. 241), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurent, la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că Ion Ion Voloșciuc s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 11 martie 2016, în termen.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerentele ce

urmează.

6

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată împotriva lui Voloșciuc Ion

Afanasie, intervenient accesoriu Voloșciuc Ion Ion, BC „Investprivatbank” SA, în

proces de lichidare, a solicitat transmiterea silită în posesie a bunurilor imobile

ipotecate, situate în or. Căușeni, bd. Mihai Eminescu 24a și anume a terenului cu

suprafața de 0,0153 ha cu numărul cadastral 2701210.368 și a construcției cu

destinație comercială cu suprafața totală la sol de 138 m2 cu numărul cadastral

2701210.368.01.

Ulterior, prin cererea de concretizare a cerințelor, pretențiile au fost înaintate

împotriva lui Voloșciuc Ion Ion și Voloșciuc Ion Afanasie, BC „Investprivatbank” SA,

în proces de lichidare, solicitând încasarea din contul lui Voloșciuc Ion Ion, inclusiv și

din contul bunurilor ipotecate de către Voloșciuc Ion Afanasie, a datoriei în cuantum

de 3 568 017,78 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Voloșciuc Ion Ion a depus cerere reconvențională împotriva

BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare și SRL „Alincom”, intervenient

accesoriu Voloșciuc Ion Afanasie, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, a contractului nr. 186

de participare prin cotă la construcția bunului imobil din complexul locativ „Alpina

Village” din 06 februarie 2008 și a contractului de ipotecă din 20 februarie2009 cu nr.

de înregistrare 1891, obligarea SRL „Alincom” să ramburseze integral

BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, suma restantă conform contractului

de credit nr.27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008.

Prin cererea de concretizare a cerințelor Voloșciuc Ion Ion a solicitat constatarea

nulității absolute a contractului de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, a

contractului nr. 186 din 06 februarie 2008 de participare prin cotă la construcția

bunului imobil din complexul locativ „Alpina Village” și a contractului de ipotecă din

20 ebruarie 2009 nr. 1891, obligarea SRL „Alincom” să ramburseze integral

BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, suma restantă conform contractului

de credit nr. 27- PF(CB)-08 din 15 februarie 2008 în mărime de 1 795 602 lei.

Acțiune reconvențională împotriva BC „Investprivatbank” SA și

SRL Alincom”, a înaintat și Voloșciuc Ion Afanasie, prin care a solicitat constatarea

nulității contractului de ipotecă nr. 1891 din 20 februarie 2008.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii inițiale înaintată de BC „Investprivatbank” SA în proces de

lichidare, respigând-o ca neîntemeiată, în același constatând temeinicia cererilor

reconvenționale și, admișându-le a declarat nulității contractului de credit nr. 27-

PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, contractului nr. 186 de participare prin cotă la

construcția bunului imobil din complexul locativ „Alpina Village” din

06 februarie 2008, obligarea SRL „Alincom” să ramburseze BC „Investprivatbank”

SA în proces de lichidare suma restantă conform contractului de credit nr. 27-PF(CB)-

08 din 15 februarie2008 în mărime de 1 795 602 lei, declararea nulității contractului de

ipotecă nr. 1891 din 20 februarie2008.

Judecând apelul declarat de către BC „Investprivatbank” S, instanța de apel,

reieșind din temeiurile și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale,

stabilind circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii și având

la bază cumulul de probe administrate la caz, corect a ajuns la concluzia ilegalității

7

hotărârii primei instanțe, pe care a casat-o, pronunțând o nouă hotărâre prin care

cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Investprivatbank” SA în proces de

lichidare împotriva lui Ion Afanasie Voloșciuc și Ion Ion Voloșciuc a fost admisă, a

fost transmis silit în posesia BC „Investprivatbank” SA a bunurilor gajate, iar cererile

reconvenționale înaintate de Ion Ion Voloșciuc și Ion Afanasie Voloșciuc au fost

respinse ca nefondate.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține materialele pricinii care

indică cu certitudine că la 15 februarie 2008, BC „Investprivatbank” SA și Voloșciuc

Ion Ion au încheiat contractul de credit nr. 27-PF(CB)-08, potrivit căruia banca a

acordat lui Voloșciuc Ion Ion un credit în mărime de 1 735 000 lei, cu o dobândă

anuală de 18%, scadența creditului fiind stabilită la data de 15 februarie 2015.

Potrivit prevederilor art. 1236 alin. (l) Cod civil, prin contractul de credit bancar,

o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziția unei persoane (debitor) o sumă de

bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită și să plătească dobânda și

alte sume aferente prevăzute de contract.

Conform art. 1237 alin. (1) Cod civil, părțile contractului de credit bancar pot

conveni asupra unei dobânzi fixe sau flotante.

Iar art. 1243 alin. (1) și (2) Cod civil, prevede că în cazul neexecutării de către

debitor la scadență a obligației de restituire a creditului, precum și a obligațiilor de

plată a dobânzii și a altor sume aferente, creditorul poate pretinde plata unor penalități

de întârziere în modul și în mărimea prevăzute de lege sau de contract.

Prin prisma prevederilor legale menționate, instanța de recurs relevă că relațiile

între instituția bancară și client se întemeiază exclusiv pe baza contractului, la caz de

credit și de ipotecă.

Potrivit art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și

din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform prevederilor art. 572 alin. (1) și (2) Cod civil, temeiul executării rezidă

în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Potrivit dispozițiilor art. 575 alin. (1) Cod civil, în cazul în care termenul de

executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă din natura acesteia,

creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este îndreptățit

să o execute oricând. Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din lege, contract

sau din natura obligației, debitorul trebuie să execute obligația în termen de 7 zile din

momentul cererii creditorului.

Prin prisma acestor prevederi legale, cât și în temeiul pct. 11 (1) al contractului

de credit nr. 27-PF(CB)-08, banca dispune de dreptul de a declara creditul scadent

anticipat și pasibil de a fi restituit cu toate dobânzile aferente în cazul în care

împrumutatul nu respectă obligațiile asumate în cadrul contractului de credit în cauză.

În acest sens, se constată că prin informația prezentate de BC „Investprivatbank”

SA, Voloșciuc Ion Ion a format, conform situației din 20 august 2011, o datorie în

baza contractului nominalizat, în mărime de 3568017,78 lei, care constă din suma

datoriei la creditul nerambursat în baza contractului contractul de credit nr. 27-

PF(CB)-08 în sumă de 1724815,45 lei și dobânzile aferente în mărime de 1 843 202,33

lei (f. d. 37, vol. I).

Ori, prin pct. 6 (5) al contractului de credit indicat mai sus, părțile au stabilit că

pentru neplata la scadență a sumelor datorate pe credit potrivit acestui contract,

împrumutatul Voloșciuc Ion Ion va plăti băncii pentru utilizarea creditului peste

8

termen o dobândă suplimentară majorată cu 50 puncte față de dobânda prevăzută la

cap. 6 pct. 1, scadența de plată a acesteia fiind ziua achitării complete a dobânzii la zi,

a dobânzilor suplimentare pentru neplata la scadență a dobânzii și a dobânzilor

suplimentare pentru utilizarea creditului în contradicție cu scopurile definite de

contractul dat, iar conform pct. 6 (6) al aceluiași contract, pentru neplata la scadență a

sumelor datorate pe dobânda potrivit prezentului contractul, împrumutatul va plăti

băncii o dobândă suplimentară cu rata majorată cu 50 puncte față de dobânda

prevăzută în cap. 6 (1) calculată pe suma respectivă, scadența de achitare a ei fiind ziua

achitării complete a dobânzii la zi.

Ca urmare, potrivit informației din 01 martie 2009, banca a calculat debitorului

o dobândă contractuală de 68%, astfel încât datoria dobânzilor contractuale calculate,

în conformitate cu pct. 6 (1) al contractului, modificat ulterior, la data de 01

august 2011 constituia 733 980 lei.

În conformitate cu art. 602 alin. (l) - (3) Cod civil, în cazul în care nu execută

obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat

astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea

include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau

tardivă. Repararea prejudiciului cauzat prin întârziere sau prin o altă executare

necorespunzătoare a obligației nu-l eliberează pe debitor de executarea obligației în

natură, cu excepția cazurilor când, datorită unor circumstanțe obiective, creditorul

pierde interesul pentru executare.

Potrivit prevederilor art. 624 alin. (l) - (4) Cod civil, clauza penală (penalitatea)

este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând

că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de

bani sau un alt bun. Prin clauză penală se poate garanta numai o creanță valabilă.

Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea

obligației garantate prin clauza penală sau a părții neexecutate. Părțile pot conveni

asupra unei clauze penale mai mari decât prejudiciul.

Raportând la caz acestor norme legale, instanța de recurs reține ca întemeiată

concluzia instanței de apel cu privire la faptul că debitorul este ținut de a stinge suma

creditului de care a beneficiat, a dobânzilor aferente și a dobânzilor de majorare

determinate de părți ca fiind clauză penală ce instituie răspunderea în cazul întârzierii

efectuării plăților nominalizate, în acest sens corect constatând că datoria lui Voloșciuc

Ion Ion față de BC „Investprivatbank” SA constituie suma de 3568017,78 lei.

În conformitate cu art. 1240 alin. (1) Cod civil, părțile pot conveni asupra

constituirii unor garanții reale (gaj), personale (fidejusiune) sau a unor alte garanții

uzuale în practica bancară.

Conform dispozițiilor art. 454 alin. (l) și (2) Cod civil, gajul este un drept real în

al cărui temei creditorul (creditorul gaj ist) poate pretinde satisfacerea creanțelor sale

cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în

gaj în cazul în care debitorul (debitorul gaj ist) nu execută obligația garantată prin gaj.

Gajul se află în legătură cu obligația garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept

accesoriu față de obligația principală și este condiționat în timp de durata acesteia dacă

legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Articolul 455 alin. (3) lit. a) Cod civil, stipulează că după natura raporturilor de

drept, în categoria de gaj înregistrat intră ipoteca - gajul bunurilor imobile. Ipoteca

trebuie înscrisă în Registrul bunurilor imobile.

9

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la ipotecă, ipoteca se

instituie în vederea garantării executării obligației și reprezintă un raport de drept

accesoriu față de obligația garantată, fiind condiționată în timp de durata acesteia, dacă

legea sau contractul de ipotecă nu prevede altfel.

Articolul 9 alin. (2) și (3) al aceleiași legi, stipulează că este debitor ipotecar

orice persoană fizică sau juridică cu drept de proprietate asupra bunului imobil asupra

căruia este instituită ipoteca, precum și posesorul care are dreptul de a înstrăina acest

bun. Poate fi debitor ipotecar atât debitorul, cât și garantul ipotecar. În cazul în care

executarea obligației de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul

ipotecar, acesta are calitatea de debitor ipotecar.

În temeiul art. 30 alin. (1) al Legii cu privire la ipotecă, creditorul ipotecar poate

să execute dreptul de ipotecă în cazul în care debitorul nu a îndeplinit sau a îndeplinit

în mod necorespunzător obligația garantată sau oricare parte a acesteia, precum și în

alte cazuri prevăzute de contractul de ipotecă.

Potrivit art. 31 alin. (1) și (2) al legii nominalizate, în vederea inițierii executării

dreptului de ipotecă, creditorul ipotecar este obligat:

a) să expedieze debitorului ipotecar și, dacă este cazul, debitorului o notificare

privind intenția sa de a executa dreptul de ipotecă în baza contractului de ipotecă;

b) să înregistreze în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea

dreptului de ipotecă.

Notificarea trebuie să fie expediată la domiciliul sau la sediul debitorului

ipotecar și, dacă este cazul, al debitorului sau la altă adresă arătată în acest scop în

contractul de ipotecă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Notificarea

este considerată recepționată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.

Distinct de aceste prevederi legale, la caz se constată că la 20 februarie 2008,

BC „Investprivatbank” SA și Voloșciuc Ion Afanasie au încheiat contractul de ipotecă

nr. 1891, autentificat de notarul Berghii Evghenii, prin care ultimul a ipotecat, în

scopul garantării obligațiilor asumate de Voloșciuc Ion Ion în baza contractului de

credit nr 27PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, bunurile imobile situate în or. Căușeni,

bd. Mihai Eminescu, 24a după cum urmează: terenul cu suprafața de 0,0153 ha, cu

numărul cadastral 2701210.368 și construcția cu destinație comercială cu suprafața

totală la sol de 138 m2, cu numărul cadastral 2701210.368.01.

Se mai constată că valoarea bunurilor ipotecate a fost determinată de părți în

mărime de 1 995 000 lei, contractul fiind înregistrat în Registrul bunurilor imobile la

data de 21 februarie 2008 cu nr. 3211.

Este cert și faptul că prin notificarea băncii nr. 07/64 din 18 ianuarie 2010,

recepționată de Voloșciuc Ion Ion și de Voloșciuc Ion Afanasie la 20 ianuarie 2010,

ultimii au fost notificați despre intenția de executare a dreptului de ipotecă, ca urmare,

solicitând debitorului achitarea datoriei în termen de 20 de zile.

Ulterior, la 03 februarie 2010, BC „Investprivatbank” SA a depus la OCT

Căușeni preavizul de exercitare a dreptului de ipotecă nr.07/184 (f.d.12), înregistrat la

OCT Căușeni la 11 august 2010.

În acest context se va remarca ca întemeiată și reținerea instanței de apel că

BC „Investprivatbank” SA a respectat procedura stabilită de lege, ce precede

exercitarea dreptului de gaj/ipotecă.

Astfel că în speță se întrunesc temeiurile legale și contractuale pentru exercitarea

dreptului de gaj/ipotecă asupra bunurilor ipotecate în vederea recuperării creanței față

10

de debitorul Voloșciuc Ion Ion din contul bunurilor ipotecate de Voloșciuc Ion

Afanasie.

Dat fiind faptul că Voloșciuc Ion Ion nu și-a executat obligațiunile de

rambursare în beneficiul băncii a datoriei formate, iar bunurile ipotecate nu au fost

transmise benevol de către debitorul ipotecar Voloșciuc Ion Afanasie în posesia băncii,

se constată că instanța de apel întemeiat a decis transmiterea silita a bunurilor ipotecare

în posesia BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare.

Instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul recurentului Voloșciuc Ion

Ion în sensul că instanța de apel și-a depășit limitele atribuțiilor stabilite prin lege, or,

BC „Investprivatbank” SA și-a concretizat cerințele solicitând încasarea din contul lui,

inclusiv și din contul bunurilor ipotecate de către Voloșciuc Ion Afanasie a datoriei.

Or, pe lângă faptul că banca a solicitat transmiterea silită a bunurilor ipotecate în

posesia ei, se constată că nici BC „Investprivatbank” SA și nici Voloșciuc Ion

Afanasie nu au contestat decizia instanței de apel în partea dată, ultimul depunând doar

o referință la cerea de recurs depusă de Voloșciuc Ion Ion.

Nici afirmația recurentului precum că BC „Investprivatbank” SA, fără

înștiințarea și acordul său, și-a valorificat garanția de rambursare a creditului prin

acordarea posibilității de ridicare a gajului și respectiv constituirea gajului următor de

către SRL „Alincom” în favoarea BC „Victoriabank” SA asupra terenului situat în

mun. Chișinău, com. Trușeni, extravilan, parte a cărui era și construcția contractată

către el conform contractului nr. 186 de participare prin cotă la construcția bunului

imobil din Complexul locativ „Alpina Village” din 06 februarie 2008, ceea ce îl

exonerează de la răspundere conform contractului de credit, or, nu a beneficiat nici de

suma respectivă conform contractului de credit, precum și nici de bunul ce urma să fie

realizat și transmis lui în proprietate, urmare a învestirii sumei creditate, nu constituie

temei de casare a deciziei instanței de apel nici

Asta deoarece, rambursarea creditului de către Voloșciuc Ion Ion a fost garantată

prin ipotecarea bunurilor ce aparțin lui Voloșciuc Afanasie Ion, iar ipotecarea de către

SRL „Alimcom” în favoarea băncii a altor bunuri și în temeiul altui contract, respectiv

ulterioara valorificare a acestor garanții de către bancă, nu afectează în niciun fel

obligațiile asumate de debitorul Voloșciuc Ion Ion și debitorul gajist Voloșciuc

Afanasie Ion în temeiul contractului de credit și celui de ipotecă litigios.

În același timp, instanța de recurs conchide ca lipsită de suport, afirmația

recurentul cu privire la faptul că dânsul nu a beneficiat de suma contractată prin

contractul de credit, deoarece banca a acordat suma respectivă anume lui, fapt care nu

este negat de el însuși, iar redirecționarea acestei sume, în baza contractului de credit,

către SRL „Alincom” pentru executarea construcției, nu poate fi echivalat cu

nebeneficerea de suma contractată.

Or, prin prisma prevederilor art. 220 alin. (1) Cod civil, nu se constată că

clauzele contractului de credit nr. 27- PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, contravine

vre-unei norme imperative a legii, nici ordinii publice și nici bunelor moravuri.

Acest contract, contestat Voloșciuc Ion Ion a fost încheiat în conformitate cu

dispozițiile cadrului legale pertinent, iar contrasemnarea lui de acesta constituie o

confirmare a exprimării liberului acord și liberei voințe la încheierea lui, conform

clauzelor expuse.

De altfel, această concluzie se referă și la acordul adiționat la acest contract.

În raport de considerentul mai sus menționat, se constată că instanța de apel just

a stabilit că în prezenta speță, nu sunt aplicabile nici dispozițiile invocate de Voloșciuc

11

Ion Ion ca temei de anulare a contractelor contestate și prin prisma art. 221 Cod civil,

deoarece această norme prevede, la alin. (1) și (2), că actul juridic încheiat fără intenția

de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Actul juridic încheiat cu

intenția de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Referitor la actul

juridic avut în vedere de părți se aplică regulile respective.

La caz, însă nu au fost stabilite asemenea aspecte,

Mai mult că prin contractul nr. 186 din 06 februarie 2008 de participare prin

cotă la construcția bunului imobil din complexul locativ „Alpina Village”, amplasat în

mun. Chișinău, extravilan, încheiat între BC „Investprivatbank” SA în calitate de

bancă, SRL „Alincom” în calitate de executor și Voloșciuc Ion Ion în calitate de

beneficiar, părțile au intenționat să construiască un imobil pe care ulterior să-l

transmită lui Voloșciuc Ion Ion, iar prin contractul de credit nr. 27-PF(CB)-08 din

15 februarie 2008, s-a acordat și, respectiv, s-a primit creditul de către recurent în

scopul investirii sumei primite în construcția imobilului contractat, fără a exista vre-o

intenție de ascundere prin contractele date a unui alt act juridic.

Instanțelor de judecată nu au fost prezentate probe certe și pertinente care ar

indica că actele juridice contestate de Voloșciuc Ion Ion este fictiv sau simulat.

Or, părțile și-au exprimat acordul la încheierea contractelor nominalizate,

recurentul executându-le parțial.

Instanța de recurs susține și concluzia instanței de apel, care a apreciază ca fiind

eronată concluzia primei instanțe și argumentele intimaților referitoare la faptul că în

temeiul prevederilor art. 38/5 alin. (1) lit. a) din Legea instituțiilor financiare,

BC „Investprivatbank” SA, după retragerea licenței de activitate, nu mai dispunea de

dreptul de a încasa dobânzi.

În această ordine de idei instanța relevă că norma indicată prevede direct, că pe

lângă efectele prevăzute la art. 11 alin. (3), de la data retragerii licenței calcularea

dobânzilor și penalităților la obligațiile băncii se întrerupe, iar obligațiile neajunse la

scadență se consideră scadente. Banca nu răspunde pentru încălcarea obligațiilor sale

din imposibilitatea fortuită de executare în legătură cu retragerea licenței.

Ca urmare, din conținutul acestei norme reiese indubitabil că dispoziția

referitoare la întreruperea calculării dobânzilor și penalităților din data retragerii

licenței reglementează exclusiv calcularea acestor sume aferente obligațiunilor băncii,

și nu se aplică în raport cu creanțele băncii față de terți, adică asupra obligațiunii

debitorului Voloșciuc Ion Ion de rambursare a creditului, a dobânzilor și a dobânzilor

de majorare.

Aici se va menționa că obiectul prezentului litigiului vizează dobânzile și

dobânzile de majorare calculate de bancă recurentului, adică obligațiunile debitorului

și nu ale băncii, motiv pentru care dispozițiile normei citate mai sus nu se aplică în

raport cu debitorul creditului Voloșciuc Ion Ion.

Astfel fiind, retragerea licenței băncii nu constituie temei pentru suspendarea sau

întreruperea calculării dobânzilor și dobânzilor de majorare aferente obligațiunilor

neexecutate de către debitorul Voloșciuc Ion Ion.

În acest sens, just a fost respins argumentul recurentului referitor la faptul că pct.

6 (6) al contractului de credit este nul, ca urmare a faptului că banca ar fi în drept să

solicite calcularea dobânzilor doar pentru perioada 1 februarie 2008-19 iunie 2009,

deoarece potrivit clauzei date, pentru neplata la scadență a sumelor datorate pe

dobânda potrivit prezentului contract, împrumutatul Voloșciuc Ion Ion va plăti băncii o

dobândă suplimentară cu rata majorată cu 50 puncte față de dobânda prevăzută la cap.6

12

pct. 1 calculată pe suma respectivă, scadența de achitare a ei fiind ziua achitării

complete a dobânzii la zi.

Instanța de apel, apreciază critic și argumentul recurentului referitor la faptul că

nulitatea contractului de credit este determinată de faptul că suma creditului a fost

transferată SRL „Alincom” întru executarea contractului nr. 186 din 06.02.2008, motiv

pentru care nu ar produce efecte ca urmare a imposibilității înregistrării dreptului de

proprietate al intimatului asupra imobilului în care a investit mijloace financiare.

La acest capitol instanța de recurs remarcă că potrivit contractului de credit în

litigiu, banca s-a obligat să acorde SRL „Alincom” un credit investițional pentru

executarea lucrărilor de construcție și utilare a complexului locativ, iar recurentului

Voloșciuc Ion Ion un credit ipotecar pentru procurarea bunului imobil construit de

către executor (pct. 2.1.1 și 2.1.2 ale contractului dat), iar beneficiarul Voloșciuc Ion

Ion s-a obligat să deschidă în BC „Investprivatbank” SA, în cazul primirii unui credit

ipotecar, un cont curent pentru efectuarea plăților (pct. 2.5.1 al contractului) și să

transfere în conformitate cu pct. 3.2 mijloacele financiare în suma indicată în anexa nr.

1 la contract (pct. 2.5.2 al contractului) în rate, și anume suma de 101 649 euro, ce

constituie 50% din valoarea contractului, în termen de 10 zile din data semnării

contractului, 50 825 euro în termen de până la 30.12.2008 și 50 824 euro până la

momentul dării în exploatare a bunului imobil.

Astfel, din clauzele contractului indicat, reiese că obligația lui Voloșciuc Ion Ion

de a rambursa băncii sumele primite cu împrumut și sumele aferente acestuia nu

rezultă din contractul nr. 186 din 06.02.2008, ci din clauzele contractului de credit

nr.27-PF(CB)-08 din 15.02.2008.

Mai mult, din clauzele contractului din 06 fedruarie 2008, reiese că creditul

obținut de Voloșciu Ion Ion a fost transferat la contul SRL „Alincom” din numele

intimatului întru executarea obligațiunilor asumate de intimat în baza contractului nr.

186 din 06 februarie 2008, astfel încât beneficiar al acestui transfer este doar

Voloșciuc Ion Ion, care și-a executat în acest mod obligația de plată asumată față de

SRL „Alincom”.

Or, contractul nr. 186 din 06 februarie 2008 instituie de fapt 3 raporturi juridice

distincte, și anume între BC „Investprivatbank” SA și SRL „Alincom” de acordarea a

unui credit acesteia din urmă, între BC „Investprivatbank” SA și Voloșciuc Ion Ion de

acordare acestuia, la solicitare, a unui credit, și între Voloșciuc Ion Ion și SRL

„Alincom” privind construirea și transmiterea contra sumei determinate în proprietatea

intimatului a unui bun imobil, fără ca prin contractul dat să fi fost instituit vreun raport

obligațional între bancă și SRL „Alincom” privind restituirea împrumutului primit de

Voloșciuc Ion Ion.

Din aceste considerente, obligarea SRL „Alincom” să ramburseze integral

BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare suma restantă conform contractului

de credit nr. 27-PF(CB)-08 din 15 februarie 2008 nu poate fi realizată, între aceste

persoane juridice neexistând un careva raport obligațional aferent contractului de

credit din 15 februarie 2008, astfel că substituirea debitorului Voloșciuc Ion Ion cu

SRL „Alincom” fiind imposibil de realizat.

Așa fiind, este cert că beneficiar al transferului indicat mai sus era anume

Voloșciu Ion Ion, iar transferarea sumelor împrumutate de acesta pe contul SRL

„Alincom” nu generează o careva obligație a societății date față de bancă și nici nu

constituie temei de substituire a debitorului Voloșciuc Ion Ion cu SRL „Alincom”.

13

În consecință, corect a fost constatată lipsa în cazul dat a temeiurilor pentru

obligarea SRL „Alincom” de a executa obligațiunile asumate de Voloșciuc Ion Ion în

baza contractului de credit din 15 februarie 2008, pretenția corespunzătoare fiind,

astfel, neîntemeiată.

Colegiul apreciază critic și argumentele recurentului cu privire la imposibilitatea

lui de a-și înregistra dreptul de proprietate asupra imobilului în care a investit sumele

împrumutate de la bancă or, neexecutarea ulterioară a contractului nu denotă că părțile

nu ar fi avut, la data încheierii contractului, intenția ca acesta să nu producă efecte

juridice, dar ține de neexecutarea de către SRL „Alincom” a obligațiunilor asumate,

neexecutare produsă după încheierea contractelor.

În același timp, valabilitatea actelor juridice nu este lezată ca urmare a faptului

că neexecutarea clauzelor contractuale a survenit din cauza gajării ulterioare datei

încheierii contractelor contestate a complexului locativ în beneficiul

BC „Victoriabank” SA.

Această concluzie reiese și din dispozițiile art. 221 alin. (1) Cod civil, care

indică că lipsa intenției părților actului juridic contestat de a produce efectele juridice

trebuie să se întrunească în momentul încheierii acestuia, imposibilitatea ulterioară de

executare neconstituind temei de nulitate, ci de reziliere sau rezolvire a contractului

corespunzător.

În speța dată, instanța a stabilit că la data încheierii contractelor contestate,

părțile aveau intenția de a-și executa obligațiile și, respectiv, contau asupra faptului că

efectele juridice vor surveni.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanța de apel corect a

concluzionat despre netemeinicia pretențiilor recurentului Voloșciu Ion Ion, fiind

indubitabil că în speță lipsește temeiuri legale pentru anularea actelor juridice

contestate și substituirea sa în calitatea de debitor față de bancă, prin obligarea

SRL „Alincom” să ramburseze creditul obținut de Voloșciu Ion Ion.

Pe de altă parte, se constată că instanța de apel corect a stabilit, subsecvent și

netemeinicia pretențiilor înaintate de Voloșciuc Ion Afanasie, or temeiul invocat de

acesta referitor la faptul că nulitatea contractului de ipotecă este determinată de

nulitatea contractului nr. 186 din 06 februarie 2008 și a contractului de credit nr. 27-

PF(CB)-08 din 15 februarie 2008, este lipsit de suport, în condițiile în care instanța de

apel a determinat valabilitatea contractului de credit.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței

CEDO și anume cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al

Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în recurs în sensul

celor descrise.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanța de apel corect a

concluzionat despre temeinicia acțiunii inițiale și netemeinicia cererilor

reconvenționale.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel este

întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel.

14

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Voloșciuc Ion Ion.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Investprivatbank”

Societate pe Acțiuni în proces de lichidare împotriva lui Ion Afanasie Voloșciuc și Ion

Ion Voloșciuc cu privire la încasarea sumei și cererea reconvențională înaintată de Ion

Ion Voloșciuc împotriva Băncii Comerciale „Investprivatbank” Societate pe Acțiuni în

proces de lichidare, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Alincom”, intervenient

accesoriu Ion Afanasie Voloșciuc, cu privire la declararea nulității contractului de

credit, a contractului de participare prin cotă-parte la construcția bunului imobil, a

contractului de ipotecă și obligarea de a rambursa suma restantă conform contractului

de credit, cererea reconvențională înaintată de Ion Afanasie Voloșciuc împotriva

Băncii Comerciale „Investprivatbank” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare,

Societatea cu Răspundere Limitată „Alincom”, intervenient accesoriu Ion Ion

Voloșciuc cu privire la declararea nulității contractului de ipotecă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

Ala Cobăneanu

15