2ri-326/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-326/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

instanța de insolvabilitate, Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2ri-326/2016

judecător: I. Cimpoi

D E C I Z I E

23 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Mihai Postovan,

în pricina civilă la cererea introductivă înaintată de Direcția Administrate

Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată

„Retfel Grup”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016, prin

care a fost admisă cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Retfel

Grup” și au fost atrași la răspundere subsidiară membrii organelor de conducere,

cu încasarea din contul acestora a datoriei acumulate,

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2015, DAF Centru a IFS pe mun. Chișinău s-a adresat în

instanța de insolvabilitate cu cerere introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de SRL „Retfel Grup”, din motivul incapacității de plată a

datoriilor acumulate față de bugetul de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015 s-a admis spre

examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de SRL „Retfel Grup”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015 s-a constat

insolvabilitatea debitorului și s-a dispus inițierea procedurii falimentului

simplificat, în calitate de lichidator fiind desemnat Vladimir Balan.

La 09 februarie 2016, lichidatorul SRL „Retfel Grup” a înaintat instanței

de insolvabilitate cerere de atragere la răspundere subsidiară a organelor de

conducere a debitorului și a persoanelor care au cauzat insolvabilitatea

debitorului.

În motivarea cererii depuse lichidatorul SRL „Retfel Grup” a indicat că, în

urma analizei situației debitorului reieșind din răspunsurile primite de la organele

interpelate s-a constatat, că debitorul nu dispune de bunuri care ar acoperi

cheltuielile procesului de insolvabilitate și nici pentru a stinge măcar o parte din

creanțele creditorilor, or, debitorul nu dispune de capacități operaționale și

funcționale viabile care i-ar asigura desfășurarea de mai departe a activității

eficiente, acumularea veniturilor și achitarea datoriilor față de creditori, acesta

fiind în imposibilitate de a continua activitatea de antreprenoriat.

1

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015, în baza

raportului prezentat de administratorul provizoriu, s-a constatat, că SRL „Retfel

Grup” nu dispune de masă debitoare ce i-ar permite achitarea cheltuielilor

procesului de insolvabilitate și a creanțelor acumulate față de debitorii săi, fapt ce

a servit temei de intentare a procedurii simplificate a falimentului.

Remarcă că, valoarea totală a datoriilor identificate, potrivit tabelului

definitiv al creanțelor este de 831 949,97 lei, pe când bunuri incluse în masa

debitoare care pot fi valorificate n-au fost depistate. Creanțele menționate au fost

verificate și validate de către instanța de insolvabilitate.

Suplimentar, prin aceiași cerere lichidatorul a solicitat încasarea solidară

de la organele de conducere a debitorului și onorariile sale, cheltuielile suportate

pe parcursul procesului de insolvabilitate, iar prin cererea de concretizare a

cerințelor depusă la 14 iunie 2016, a solicitat trecerea pe seama organelor de

conducere a debitorului doar creanțele creditorilor validate de instanța de

insolvabilitate în mărime de 831 949,97 lei.

Lichidatorul menționează că, verificând cauza apariției stării de

insolvabilitate a debitorului a constatat, că aceasta s-a datorat activității

economice desfășurate în perioada de până în anul 2001 și neonorării atât a

obligațiilor față de furnizori, cât și a obligațiilor fiscale aferente veniturilor

obținute din activitatea desfășurată.

Concomitent a constatat că, începând cu anul 2011 SRL „Retfel Grup” n-a

prezentat nici careva rapoarte privind activitatea sa economico-financiară, atât

Direcției de Statistică, cât și IFS mun. Chișinău.

De asemenea, începând cu anul 2011 SRL „Retfel Grup” n-a avut careva

operațiuni pe conturile sale bancare și practic și-a încetat activitatea.

Din constatările menționate lichidatorul indică că SRL „Retfel Grup” a

devenit insolvabilă încă în anul 2001, când a apărut obligația de plată față de SA

„Franzeluța” în temeiul titlului executoriu nr. 2e-886/20l2 din 04 iulie 2001, iar

organele de conducere ale societății (administratorul și asociații) n-au întreprins

careva măsuri în vederea stingerii datoriilor acumulate și a obligațiilor fiscale

apărute, după cum nici nu au solicitat instanței de judecată inițierea procedurii de

insolvabilitate în legătură cu imposibilitatea achitării datoriilor.

Mai menționează că, debitorul, membrii organelor de conducere a

debitorului n-au conlucrat cu administratorul provizoriu/lichidatorul și n-au

transmis acestuia informațiile cu privire la activitatea debitorului și la

patrimoniului său, precum și documentele activității economice și documentele de

evidență contabilă, inclusiv ștampila întreprinderii.

În cererea depusă lichidatorul indică că, circumstanțele sus indicate

constituie temei de atragere la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale

societății și a persoanelor care i-au cauzat insolvabilitatea, conform art. 248 lit. e)

și h), precum și a art. 27 alin. (4) al Legii insolvabilității.

Potrivit răspunsului ÎS „Camera Înregistrării de Stat” nr. 05/03-967 din 24

iunie 2015 eliberat în adresa lichidatorului, membri ai organelor de conducere al

debitorului SRL „Retfel Grup”, începând cu 30 decembrie 2002 sunt: Postovan

2

Mihail (administrator); David Irina - fondator (60% din capitalul social) și Lefter

Valentina - fondator (40% din capitalul social); Concomitent, până la 30

decembrie 2002 în calitate de administrator și unic asociat a figurat Lefter

Gheorghe, în perioada cărui au și apărut datoriile față de SA „Franzeluța”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016 s-a admis

cererea lichidatorului SRL „Retfel Grup”, s-a atras la răspundere subsidiară

Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și Valentina Lefter, pentru datoriile

acumulate SRL „Retfel Grup” față de creditorii săi, s-a încasat în mod solidar de

la Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și Valentina Lefter în beneficiul

SRL „Retfel Grup”, datoria în sumă de 831 949,97 lei.

La 12 octombrie 2016, Mihai Postovan a declarat recurs nemotivat

împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate, solicitând casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de atragere la răspundere

subsidiară.

La 11 noiembrie 2016, Mihai Postovan a depus recurs motivat împotriva

hotărârii instanței de insolvabilitate, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a cererii de atragere la răspundere subsidiară.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea instanței de insolvabilitate

este neîntemeiată și ilegală, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a legii

și aprecierea arbitrară a materialului probator.

Mai mult ca atât, invocă recurentul că, instanța nu a ținut cont de

prevederile art. 248 al Legii insolvabilității, or de către lichidator nu a fost

demonstrată vinovăția asociaților.

Totodată, indică asupra faptului că, datoria debitorului conform

materialelor cauzei s-a format în perioada de activitate a anului 2001, considerând

astfel, că a intervenit termenul de prescripție, de care instanța de insolvabilitate la

pronunțarea hotărârii nu a ținut cont.

A mai indicat recurentul că, instanța de insolvabilitatea nu putea să-l

atragă la răspundere subsidiară, deoarece din 10 octombrie 2010 el nu mai

activează în calitate de administrator, iar argumentul lichidatorului că în registrul

de stat al persoanelor juridice până în prezent figurează în calitate de

administrator, este neîntemeiat deoarece nu ține de competența sa de a solicita

organului abilitat radierea informației.

Conform art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în

termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile

prevăzute expres de prezenta lege.

Din materialele dosarului, instanța de recurs constată că, la 27 septembrie

2016, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată prin prezentul

recurs, prin care a admis cererea lichidatorului SRL „Retfel Grup”, a atras la

răspundere subsidiară pe Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și

Valentina Lefter, pentru datoriile acumulate SRL „Retfel Grup” față de creditorii

săi, a încasat în mod solidar de la Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și

3

Valentina Lefter în beneficiul SRL „Retfel Grup”, datoria în sumă de 831 949,97

lei.

Tot, materialele cauzei denotă că, instanța de insolvabilitate a înmânat sub

semnătură, recurentului copia hotărârii la 27 septembrie 2016 (f.d. 100), astfel,

instanța de recurs consideră recursul declarat la 12 octombrie 2016, împotriva

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016, ca fiind depus în

termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea hotărârii instanței de insolvabilitate și

restituirea pricinii spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se

judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu excepțiile și

completările stabilite în legislația insolvabilității.

Iar, în conformitate cu art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Din materialele cauzei cert se denotă că, la 12 iunie 2015, DAF Centru a

IFS pe mun. Chișinău s-a adresat în instanța de insolvabilitate cu cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Retfel

Grup”, din motivul incapacității de plată a datoriilor acumulate față de bugetul de

stat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015 s-a admis spre

examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de SRL „Retfel Grup”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015 s-a constat

insolvabilitatea debitorului și s-a dispus inițierea procedurii falimentului

simplificat, în calitate de lichidator fiind desemnat Vladimir Balan.

La 09 februarie 2016, lichidatorul SRL „Retfel Grup” a înaintat instanței

de insolvabilitate cerere de atragere la răspundere subsidiară a organelor de

conducere a debitorului și a persoanelor care au cauzat insolvabilitatea

debitorului.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016 s-a admis

cererea lichidatorului SRL „Retfel Grup”, s-a atras la răspundere subsidiară

Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și Valentina Lefter, pentru datoriile

acumulate SRL „Retfel Grup” față de creditorii săi, s-a încasat în mod solidar de

la Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și Valentina Lefter în beneficiul

SRL „Retfel Grup”, datoria în sumă de 831 949,97 lei.

4

Analizând materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide că hotărârea recurată a fost adoptată cu încălcarea normelor de

drept material și procedural și este bazată pe aprecierea incompletă a probelor și

circumstanțelor cauzei, motiv pentru care urmează a fi casată cu restituirea spre

rejudecare, din motivele ce urmează.

Astfel, conform art. 68 alin. (2) Cod civil, fondatorul (membrul) persoanei

juridice nu răspunde pentru obligațiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu

răspunde pentru obligațiile fondatorului (membrului), cu excepțiile stabilite de

lege sau de actul de constituire.

Însă, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea privind societățile cu răspundere

limitată nr. 135 din 14 iunie 2007, în afară de obligațiile enumerate în alin. (1) al

acestui articol, asociatul are și alte obligații stabilite de lege și de actul de

constituire.

Este de observat că aceste texte de lege impun drept condiții de răspundere

a asociatului (fondatorului) cazurile stabilite de lege sau de actul de constituire.

La judecarea cauzelor ce țin de intentarea procesului de insolvabilitate,

legea care stabilește obligațiile asociatului (fondatorului) este Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 care, la art. 1 alin. (2), stabilește că, este

aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică

de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de

întreprinzător, societăților de asigurări, fondurilor de investiții, companiilor

fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în

modul stabilit.

Conform art. 10 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

incapacitatea de plată a debitorului.

Conform art. 14 al aceleiași legi, debitorul este obligat să depună cerere

introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10. Debitorul este

obligat să depună cerere introductivă și în cazul în care: a) executarea integrală a

creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza

imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor celorlalți creditori; b)

în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că

debitorul nu poate satisface integral creanțele creditorilor. Debitorul este obligat

să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile

calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la

alin.(2) și la art. 10 alin.(2). Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în

cazurile și în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în

conformitate cu legislația în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul,

asociații cu răspundere nelimitată și lichidatorii debitorului răspund subsidiar în

fața creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea termenului prevăzut la

alin.(3). Aceste persoane sunt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Prin prisma normelor precitate, Colegiul consideră că, instanța de

insolvabilitate just a constatat că procesul de insolvabilitate în privința SRL

5

„Retfel Grup” a fost intentat la 08 septembrie 2015, în temeiul cererii introductive

depusă de IFS mun. Chișinău, pe motiv că debitorul se află în incapacitate de

plată și nu întreprinde măsuri de a stinge datoriile acumulate la buget.

Conform art. 2 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

incapacitate de plată reprezintă situația financiară a debitorului caracterizată prin

incapacitatea lui de a își executa obligațiile pecuniare scadente, inclusiv

obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în

care debitorul a încetat să efectueze plăți.

Astfel, instanța de insolvabilitate corect a constat că, potrivit materialelor

dosarului SRL „Retfel Grup” a încetat de a executa creanțele scadente față de

creditorii săi, încă în anul 2001, odată cu emiterea titlului executoriu de către

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, anexat la dosar, care n-a fost executat de

către debitor. La fel, debitorul n-a achitat la scadență nici obligațiile acumulate

față de bugetul de stat, acumulate încă în anul 2005. Mai mult ca atât, debitorul n-

a întreprins careva măsuri de stingere a obligațiilor și nici nu a depus în instanța

de insolvabilitate cererea introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de sine.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, în cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a

membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da

indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile

debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară

solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente

pentru executarea creanțelor creditorilor.

Conform art. 248 alin. (1) și alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, se stabilește că, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane

cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea

administratorului insolvabilității/ lichidatorului, instanța de insolvabilitate poate

dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii

organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă

persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni:

a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;

b) desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub

acoperirea debitorului;

c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea)

unei părți din activul debitorului;

d) procurarea de fonduri pentru debitor la preturi exagerate;

e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum

și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire

și a ștampilei;

f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod

vădit la incapacitate de plată;

g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu

preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori;

6

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform

prevederilor art.14;

i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului.

În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor indicate este solidară, cu

condiția ca apariția stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei

în care și-au exercitat mandatul ori au deținut poziția ce ar fi putut cauza

insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate, dacă

în organele colegiale de conducere ale debitorului s-au opus actelor sau faptelor

care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au

cauzat insolvabilitatea și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei,

opoziția lor la aceste decizii.

Așadar, din analiza prevederilor art. 15 și 248 din Legea insolvabilității nr.

149 din 29 iunie 2012, rezultă că, în dependență de motivele apariției stării de

insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară

solidară față de creditori sau la cererea administratorului insolvabilității/

lichidatorului, instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile

debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Cât privește prevederile art. 9 alin. (3) din Legea privind societățile cu

răspundere limitată, care stabilesc că asociații nu răspund pentru obligațiile

societății, se menționează că raportând prevederile date la prevederile art. 68 alin.

(2) Cod civil, art. 45 alin. (2) din Legea privind societățile cu răspundere limitată

se deduce că, condițiile de răspundere subsidiară a asociatului (fondatorului) în

cadrul procesului de insolvabilitate reglementate prin Legea insolvabilității se

încadrează în rigorile, „cazurile stabilite de lege sau de actul de constituire”, adică

prevederile ambelor legi se completează una pe alta și nicidecum nu se contrazic.

Conform art. 247 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului

pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de

întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești

(de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive,

membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii

comisiilor de lichidare, contabilii.

Referitor la norma citată se reține că aceasta după caracterul conduitei

prescrise este o normă dispozitivă permisivă și nu imperativă, care nici nu

interzice săvârșirea unui act și nici nu impune o acțiune, ci stabilește doar o

anumită conduită subiectelor de drept vizate.

Cu alte cuvinte, este o normă de complinire a conținutului art. 248 din

Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în ceea ce privește noțiunea

„membrii organelor lui de conducere” și nu se referă la răspunderea subsidiară a

asociatului (fondatorului) în cadrul procesului de insolvabilitate, aceasta fiind

prevăzută expres de art. 15 și art. 248 prin sintagma „precum și de orice altă

persoană” din legea dată.

Reieșind din normele de drept citate, în coraport cu materialele pricinii,

instanța de recurs constată că, Gheorghe Lefter, Mihai Postovan, Irina David și

7

Valentina Lefter răspund solidar pentru creanțe, în cazul în care întrunesc

exigențele art. 248 al Legii insolvabilității.

Instanța de recurs mai reține că, conform materialelor cauzei, prin

notificările administratorului provizoriu/ lichidatorului din 17 iunie 2015, 06 iulie

2015, 16 septembrie 2015 adresate conducerii SRL „Retfel Grup”, s-a solicitat

prezentarea documentelor contabile, informațiilor necesare pentru întocmirea

raportului și aprecierea solvabilității sau insolvabilității debitorului, privind

debitorii și creditorii întreprinderii, activele acesteia, prezentarea ștampilei, însă

aceste notificări n-au fost executate.

Conform explicațiilor prezentate de administratorul Postovan Mihail și

confirmate prin referința depusă la dosar, acesta nu deține careva documente

contabile și nici ștampila societății, deoarece au fost transmise fondatorului Lefter

Gheorghe, care oficial a fost asociatul unic al întreprinderii până în anul 2002.

În conformitate cu prevederile cu art. 27 alin. (3)-(4) al Legii

insolvabilității, debitorul are obligația de a transmite administratorului provizoriu,

în cel mult 3 zile lucrătoare de la cerere, informațiile solicitate de acesta, apreciate

ca fiind necesare, cu privire la activitatea și la patrimoniul său, precum și

documentele activității economice și documentele de evidență contabilă, care vor

fi reținute de administratorul provizoriu spre documentare. În cazul în care

informațiile și documentele prevăzute la alin.(3) nu sunt prezentate de către

membrii organelor de conducere ale debitorului, aceștia vor fi trași la răspundere

patrimonială subsidiară și/sau penală, sau contravențională, în modul stabilit de

lege.

Astfel, instanța de insolvabilitate just a constatat și faptul că conform

răspunsului eliberat de Serviciul Informațional al Rapoartelor Financiare la 02

iulie 2015, SRL „Retfel Grup” n-a prezentat rapoartele financiare începând cu 01

ianuarie 2012 până la intentarea procesului de faliment simplificat. De asemenea

s-a constatat că începând cu anul 2011 SRL „Retfel Grup” n-a avut careva

operațiuni pe conturile sale bancare și practic și-a încetat activitatea, fapt

confirmat atât de către administratorul Postovan Mihail, cât și asociații

debitorului.

Însă, Colegiul consideră soluția instanței de insolvabilitate a fi una

prematură, în cazul în care, instanța de insolvabilitate nu a stabilit cert căror

persoane le este imputabilă apariția stării de insolvabilitate, și care a fost

momentul apariției stării de insolvabilitate, în cazul în care însăși lichidatorul a

indicat asupra faptului că starea de insolvabilitate a survenit ca rezultat a

activității economice de până în anul 2001.

Mai mult, instanța de recurs reține că, conform art. 248 alin. (5) din Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, măsura prevăzută la alin. (1), adică

acțiunea privind angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere și/sau

de supraveghere a debitorului, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a

fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de

insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de intentare a

procedurii de insolvabilitate, norma dată instituind termene de prescripție cu

8

privire la obiectul cererii și, respectiv, modalitatea de calcul a începutului curgerii

termenului de prescripție extinctivă.

Articolul 272 Cod Civil, stipulează că termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se

naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

În asemenea condiții, urmează de înțeles că termenul de 3 ani stabilit

pentru depunerea cererii de angajare a răspunderii speciale nu poate începe a

curge decât după intentarea procesului de insolvabilitate, iar termenul de 2 ani

reglementat de aceeași normă este prevăzut pentru calculul limitelor temporale în

care au fost comise acțiunile enumerate la alin. (1) al art. 248, anterior intentării

procesului de insolvabilitate.

Astfel, în vederea atragerii la răspundere subsidiară a membrilor organelor

de conducere ale debitorului nominalizați la art. 247 din Legea insolvabilității,

acțiunile culpabile prevăzute în alin. (1) art. 248 din aceeași Lege, trebuie să fi

fost comise de către aceștia cu cel mult 2 ani înainte de intentarea procesului de

insolvabilitate în privința debitorului; iar cererea cu privire la atragerea

persoanelor în cauză la răspundere poate fi introdusă după intentarea procedurii

de insolvabilitate în termen de 3 ani de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să

fie cunoscut faptul că dânșii au cauzat starea de insolvabilitate.

O altă interpretare decât cea invocată supra nu poate fi acceptată, deoarece

termenul de 3 ani începe a curge de la data la care s-au cunoscut circumstanțele și

persoanele cărora le poate fi imputată insolvabilitatea, acest termen nefiind pasibil

să curgă decât după intentarea nemijlocită a procesului de insolvabilitate.

Iar, termenul de 2 ani este aplicabil în privința persoanelor cărora le poate

fi incriminată starea de insolvabilitate a debitorului exclusiv referitor la perioada

anterioară insolvabilității în care s-au produs acțiunile ce au condiționat-o.

Or, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, membrii organelor de

conducere sunt înlăturați de la administrarea și gestionarea debitorului, ei ne mai

având posibilitate să comită careva acțiuni ce ar afecta negativ starea financiară a

acestuia.

Întru confirmarea acestei concluzii se invocă și art. 247 alin. (2) din Legea

insolvabilității, conform căruia prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care

dețineau funcțiile de conducere respective la data intentării procesului de

insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste funcții pe parcursul

ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Prin urmare, termenul de 2 ani se extinde față de acțiunile prevăzute la art.

248 alin. (1) literele a) - i) din Lege în privința persoanelor cărora le pot fi

incriminate aceste acțiuni, calculat la situația anterioară insolvabilității, adică până

la intentarea procesului de insolvabilitate, ceea ce după sens este similar cu

sintagma nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de intentare a procedurii de

insolvabilitate.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de insolvabilitate la adoptarea

hotărârii nu a reținut spre examinare prevederile art. 248 alin. (5) din Legea

9

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, și nu s-a expus asupra termenului de

tragere la răspundere subsidiară.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea

dreptului la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Concomitent, conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică

circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se întemeiază

concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene

pentru Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei

părți în cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind

piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, având în vedere faptul că eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de Mihai Postovan, a casa hotărârea instanței de

insolvabilitate, restituind pricina pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Mihai Postovan.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2016, în pricina civilă la cererea introductivă înaintată de Direcția Administrate

Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată

„Retfel Grup”, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău,

ca instanță de insolvabilitate, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

10