2rh-243/16 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a holtărîrii judecătorești și recuperarea prejudiciu moral

2rh-243/16 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a holtărîrii judecătorești și recuperarea prejudiciu moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr.2rh-243/16

instanța de apel: N. Vascan, V.Negru, M. Anton

instanța de recurs: S. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari,

E. Covalenco, T. Chișca-Doneva

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Elena Covalenco

Tamara Chișca-Doneva

examinând cererea de revizuire depusă de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ion împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Boțan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie 2015, prin care

recursurile declarate de către Nichita Ion, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

executorul judecătoresc Boțan Gheorghe au fost respinse și menținută decizia Curții de

Apel Chișinău din 11 martie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

19 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

constată:

La 07 iulie 2014, Nichita Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a invocat că prin Ordonanța Judecătoriei Criuleni din 30

iulie 2010, s-a dispus încasarea din contul lui Ursu Petru în beneficiul său a sumei de

2810 euro și 660 lei, iar prin încheierea executorului judecătoresc Boțan George din 04

ianuarie 2011, a fost intentată procedura de executare a documentului executoriu

Susține că pentru executarea documentului executoriu menționat, a achitat în

avans executorului judecătoresc Boțan George cheltuielile de executare în sumă de

6312,45 lei.

Menționează că prin încheierea executorului judecătoresc Boțan George nr.065-

233/11 din 25 iulie 2011, i-a fost transmis în proprietate ½ cotă-parte din imobilul

aflat în proprietatea lui Ursu Petru, iar prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 07 decembrie 2011, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

11 aprilie 2012 a fost anulată încheiere executorului judecătoresc.

Remarcă că prin cererea din 28 mai 2012, a solicitat executorului judecătoresc

Boțan George intervenirea în vederea conexării procedurii de executare a ordonanței

Judecătoriei Criuleni din 30 iulie 2010 cu cele aflate în procedura la executorul

judecătoresc Sărătură Nelea, în temeiul art. 31 din Codul de executare, solicitînd

totodată restituirea cheltuielilor de executare achitate în avans, însă prin scrisoarea nr.

065-233/11 din 08 iunie 2012, a fost informat că, solicitarea privind conexarea

procedurilor de executare a fost admisă, iar solicitarea privind restituirea cheltuielilor

de executare achitate în avans a fost respinsă.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014 a fost

menținută hotărârea primei instanțe privind netemeinicia refuzului restituirii

cheltuielilor de executare achitate în avans și obligarea executorului judecătoresc să-i

restituie acestea cheltuieli, prin aceeași decizie fiind constatat că executorul

judecătoresc Sărătură Nelea a restituit fără executare documentul executoriu lui Boțan

George încă la 17 decembrie 2012.

Mai afirmă reclamantul că din 17 decembrie 2012, executorul judecătoresc

Boțan George nu a întreprins nici o măsură privind executarea documentului

executoriu, și nici nu l-a informat despre reluarea procedurii de executare, motiv din

care a fost în imposibilitate de a interveni în mersul executării.

Prin urmare, consideră că neexecutarea documentului executoriu se datorează

inacțiunilor neîntemeiate și abuzive ale executorului judecătoresc Boțan George și au

ca efect încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Solicită constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a

documentului executoriu și încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului material în sumă de 2 810euro și 660

lei, dobânda de întârziere în sumă de 409 euro, prejudiciului moral în mărime de 70

000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 septembrie 2014 a

fost atras în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc George Boțan.

(f.d. 45) .

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 noiembrie 2014,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Ion Nichita

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasat din bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Nichita Ion prejudiciul

moral în sumă de 20 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 280 lei, iar în total

suma de 20 280 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2015, au fost respinse

apelurile declarate de Nichita Ion și Ministerul Justiției al RM și menținută hotărârea

primei instanțe.

La 05 mai 2015, Nichita Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii integral.

La 11 mai 2015, executorul judecătoresc George Boțan, la fel, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv.

La 19 mai 2015, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primeni instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie 2015, au fost respinse

recursurile declarate de Nichita Ion, Ministerul Justiției al RM și executorul

judecătoresc Boțan Gheorghe și menținute decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe.

La 20 iulie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de recurs, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 11 martie 2015 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

19 noiembrie 2014 cu dispunerea rejudecării cauzei.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că decizia Curții de Apel Chișinău din

11 martie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 noiembrie

2014, urmează a fi retractată în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b), Cod de procedură

civilă, în virtutea faptului că au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior, și anume

faptul că la data de 25 iulie 2011, executorul judecătoresc a emis încheierea privind

încetarea procedurii de executare intentate în baza documentului executoriu nr. 2po-

168/10 din 30 iulie 2010 emis de Judecătoria Criuleni. Încheiere de încetarea a

procedurii de executare a fost supusă controlului judecătoresc și menținută prin

încheierea nr. 2-5313/14 din data de 27 mai 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

și decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015.Astfel indică că, omisiunile

instanței de fond și apel rezidă în faptul că documentul executoriu nu se afla de facto la

executare.

Menționează că încheierea nr. 2-5313/14 din data de 27 mai 2015 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău și decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015 a fost

comunicată de către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg prin scrisoarea

înregistrată la Ministerului Justiției cu nr. 8180 din 19 aprilie 2016.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată

și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 CPC și anexându-se probele ce le confirmă.

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire,

instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt probate

circumstanțe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esențiale

pentru relațiile în litigiu și de natură să influențeze soluția adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt

definite cele conținute în art. 449 CPC și ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de

către instanță este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă

a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În același

timp, acest temei trebuie să vizeze situația de fapt, care a fost obiectul examinării în

instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică corectitudinea aplicării și

interpretării de către prima instanță a normelor de drept material și procesual, în

limitele materialelor din dosar și în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi

revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situație de fapt, asupra căreia s-a

pronunțat instanța de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situație.

Din textul cererii de revizuire, înaintate la 20 iulie 2016, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că

revizuentul solicită revizuirea deciziei Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie

2015, invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit

cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au

putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449

lit. b) CPC, este important ca circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv pînă la

data pronunțării hotărîrii, să fie confirmate în fața instanței prin prezentarea unor probe

concludente.

Cu alte cuvinte, norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbește despre circumstanțe

(fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei

prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru

admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu i-au putut fi cunoscute aceste

circumstanțe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să

probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre

aceste circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz

contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să

demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca

circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunțării hotărîrii, ele

urmînd a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărîrii. Faptele noi

apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acțiune în judecată,

dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze

esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte

necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante

pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanțe conduc după sine la apariția,

modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt

determinante pentru judecarea justă a cauzei.

În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art.

449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea invocării unui atare

temei.

La caz, însă revizuentul nu au făcut dovada faptului că în procesul examinării

anterioare a pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale pentru soluționarea pricinii, inclusiv și pentru obținerea actelor prezentate ca

temei de depunere a cererii de revizuire, condiție însă care este direct impusă prin

lege.

Dat fiind aceste constatări, rezultă că cele arătate de către revizuent în susținerea

cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC,

deoarece revizuentul în marea parte oferă împrejurări ce țin de fondul cauzei, aducând

în susținere materialul probator care a fost anexat la actele cauzei, inclusiv și cele cu

privire la încheierea executorului judecătoresc din 25 iulie 2011 de încetarea a

procedurii de executare intentate în baza documentului executoriu nr. 2po-168/10 din

30 iulie 2010 emis de Judecătoria Criuleni (f.d. 127), respectiv a constituit obiect de

studiu în cadrul judecării pricinii.

Mai mult de cît atît, după cum rezultă din actele cauzei, încheierea executorului

judecătoresc din 25 iulie 2011 privind transmiterea bunurilor debitorului Ursu Petru în

proprietatea creditorului Nichita Ion în scopul executării documentului executoriu nr.

2po-168/10 din 30 iulie 2010 emis de Judecătoria Criuleni, a fost anulată prin hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 decembrie 2011, menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2012.

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că documentul

executoriu menționat nu a fost executat, respectiv în aceste condiții încheierea privind

încetarea procedurii de executarea, invocată de revizuent, nu poate produce efecte

juridice. Or, cum a fost remarcat în decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie

2014, actele subsecvente emise în cadrul aceleiași procedurii de executare se consideră

ca fiind neefectuate.

De altfel, este cert și faptul că după emiterea la 25 iulie 2011 a încheierii de

încetarea a procedurii de executare intentate în baza documentului executoriu nr. 2po-

168/10 din 30 iulie 2010 emis de Judecătoria Criuleni, executorul judecătoresc a

efectuat acțiuni de executare și anume, a transmis documentul executoriu în discuție

spre conexare cu alte dosare de executare în care Ursu Petru are calitate de debitor.

Iar prin dispoziția Camerei teritoriale a executorilor judecătorești Centru nr. 16

din 05 iunie 2016 s-a dispus efectuarea unei singure executări a documentelor

executorii în care Ursu Petru are calitate de debitor.

Așadar, este evident că circumstanțele descrise de către revizuent nu constituie

circumstanțe nou-descoperite ce ar putea fi definite ca totalitatea de fapte juridice, care

ar duce la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile, or

acestea nu au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei civile, neavând

o putere decisivă pentru răsturnarea hotărârii revizuirea a cărei se solicită.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate

de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în

cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuentul Ministerul

Justiției al RM în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în

prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o

violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să

fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului o

parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre

altele, ca atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v.

Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 07

octombrie 2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ion

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Boțan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Elena Covalenco

Tamara Chișca-Doneva