2rc-1004/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2rc-1004/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: B. Bîrca dosarul nr. 2rc-1004/16

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Sanrado”,

în cauza civilă la cererea introductivă a Societății comerciale „Tehnogarant”

societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față

de sine,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, prin care a

fost admisă contestația înaintată de către Svetlana Lesnic privind excluderea creanței

validate a Societății comerciale „Tehnogarant” societate cu răspundere limitată în sumă

de 1496032,47 lei,

c o n s t a t ă:

La data de 17 martie 2016, SRL „Tehnogarant” a depus cerere introductivă cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine din motiv de incapacitate

de plată a datoriilor acumulate față de creditori săi.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2016 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă a CRL „Tehnogarant” cu privire la intentarea procesului

de insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 a fost constatată

insolvabilitatea debitorului SRL „Tehnogarant” și a fost inițiată procedura simplificată a

falimentului, cu dizolvarea SRL „Tehnogarant”, în funcție de lichidator fiind desemnat

Tair Manaliti.

La data de 19 aprilie 2016, SRL „Sanrado” a înaintat cerere de admitere și validare

a creanței împotriva patrimoniului debitorului, solicitând validarea creanței în sumă de

1496032,47 lei.

În motivarea cererii a invocat că, creanța în sumă de 1496032,47 lei s-a format în

baza contractului de cesiune a creanțelor fără număr din data de 24 februarie 2016, prin

care Lidia Laturinscala, reprezentată de Virgiliu Petrache, a cesionat SRL „Sanrado”

creanța în sumă de 4062128,70 lei și a contractului de cesiune din 09 martie 2016, prin

care SRL „Sanrado” a preluat datoria SRL „Tehnogarant” față de SRL „Mecmontaj” în

sumă de 259956 lei.

La data de 18 mai 2016, lichidatorul SRL „Tehnogarant”, Tair Manaliti a depus în

instanța de insolvabilitate tabelul definitiv al creanțelor, în care a inclus și a acceptat

creanța SRL „Sanrado” în sumă de 1496032,47 lei.

1

La data de 13 iunie 2016, Svetlana Lesnic a înaintat contestație împotriva tabelului

definitiv al creanțelor în partea admiterii creanței SRL „Sanrado”.

În motivarea contestației a invocat că, lichidatorul nu și-a exercitat pe deplin

obligațiunile, nu a verificat și stabilit creanța Lidiei Laturinscaia față de SRL

„Tehnogarant” în sumă de 4062128,70 lei.

Susține că, prin ordinul de inventariere nr. 38/4 din 01 decembrie 2015 s-a dispus

inventarierea datoriilor și creanțelor SRL „Tehnogarant”, fiind depistată creanța Lidiei

Laturinschi față de SRL „Tehnogarant”.

Menționează că, la data de 03 decembrie 2015, ea, în calitate de contabil-șef, a

raportat administratorului SRL „Tehnogarant” despre existența creanței prescrise a

Lidiei Laturiscaia, astfel că, conform ordinului nr. 38/5 din 04 decembrie 2015 și notei

contabile nr. 1 din 04 decembrie 2015, datoria SRL „Tehnogarant” față de Lidia

Laturinscaia în sumă de 4062128,70 lei a fost exclusă din evidența contabilă a SRL

„Tehnogarant”.

Afirmă că, după efectuarea inventarierii și excluderii din evidența contabilă, SRL

„Tehnogarant” a primit spre semnare contractul de cesiune a creanței din 23 octombrie

2015, conform căruia Lidia Laturinscaia îi cedează lui Vladimir Laturinschi dreptul de a

cere de la SRL „Tehnogarant” suma de 4 062128,70 lei, iar datele despre noul creditor

nu au fost reflectate în evidența contabilă, în condițiile în care datoria SRL

„Tehnogarant” față de Lidia Laturinscaia în sumă de 4062128,70 lei a fost exclusă din

evidența contabilă a SRL „Tehnogarant”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 a fost admisă

contestație înaintată de Svetlana Lisnic și exclusă din tabelul definitiv al creanțelor

SRL „Tehnogarant” creanța SRL „Sanrado” în sumă de 1496032,47 lei și a fost explicat

creditorului SRL „Sanrado” că este în drept să inițieze un proces separat pentru

confirmarea creanței.

Nefiind de acord cu încheierea pronunțată, la data de 25 octombrie 2016, în

termenul prevăzut de lege, SRL „Sanrado” a declarat recurs nemotivat împotriva

încheierii instanței de insolvabilitate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

contestate și emiterea unei noi încheieri de respingere a contestației împotriva creanței

SRL „Sanrado”.

La data de 11 noiembrie 2016, SRL „Sanrado” a depus cerere de recurs motivată,

invocând aceleași solicitări.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de insolvabilitate, la pronunțarea

încheierii recurate, a încălcat și aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Menționează că, a deveni creditor al SRL „Tehnogarant” în baza contractului de

cesiune a creanțelor, încheiat între SRL „Sanrado” și Lidia Laturinscaia la 24 februarie

2016.

Susține că, suma datoriei SRL „Tehnogarant” cesionată conform contractului

nominalizat s-a format din multiplele contracte de antrepriză și vînzare-cumpărare a

materialelor de construcție, încheiate între SRL „Tehnogarant” și SRL „Lutivan Cons”

(de la ultima a și fost achiziționată creanța de către Lidia Laturinscaia).

Afirmă că, între SRL „Tehnogarant” și SRL „Lutivan Cons” au fost încheiate mai

mult de 150 de contracte în acest sens, care în cumul au creat datoria în sumă de

5313003,62 lei.

2

Relevă că, a considerat că, prezentarea tuturor acestor contracte la cererea de

recunoaștere și validare a creanței nu era necesar, deoarece însuși asociații SRL

„Tehnogarant” au recunoscut existența creanței față de SRL „Sanrado”, anexând doar

actele intermediare formării creanței.

Mai relevă că, însăși Svetlana Lesnic a confirmat existența în contabilitatea SRL

„Tehnogarant” a datoriei față de Lidia Laturinscaia, dar care a fost casată pe motivul

expirării termenului de încasare.

Invocă că, instanța de insolvabilitate, contrar art. 240 alin. (3) CPC, a depășit

limitele judecării contestației, punând la baza încheierii contestate un temei, care nu a

fost invocat de către contestator, mai mult ca atît, recunoscut de acesta.

Declară că, creanța este înaintată împotriva SRL „Tehnogarant”, iar în cadrul

ședinței de judecată lichidatorul SRL „Tehnogarant” și reprezentantul asociaților nu au

invocat expirarea termenului de prescripție extinctivă a obligațiilor debitorului, dar au

declarat că, casarea datoriei din contabilitatea debitorului nu o recunosc, dar dat fiind

faptul că întreprinderea se află în proces de insolvabilitate, nu este posibilitatea

excluderea acțiunii nominalizate.

Consideră că, casarea datoriei SRL „Tehnogarant” față de Lidia Laturinscaia a fost

efectuată în mod samavolnic de către contabilă și administratorul Vitalii Orlovschi, cu

încălcarea pct. 6.1 alin. (7) din Statutul SRL „Tehnogarant”, ambii fiind eliberați din

funcție prin decizia asociaților.

Susține că, instanța de insolvabilitate nu a luat în considerație faptul că, Svetlana

Lesnic nu a fost împuternicită de către debitor să depună contestație, deoarece ea nu este

parte a raporturilor juridice din care a izvorât creanța Lidiei Laturinscaia și aceasta nu

poate invoca prescrierea extinctivă a obligației. De acest drept dispune doar debitorul

care în cadrul procesului de insolvabilitate este reprezentat de administrator/lichidator

sau în unele cazuri de reprezentantul desemnat de asociații debitorului.

Prin referința depusă la data de 13 decembrie 2016, Svetlana Lesnic a solicitat

respingerea cererii de recurs și menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 12

octombrie 2016, pe care o consideră legală și întemeiată.

Susține că, instanța de insolvabilitate legal a constatat existența unui litigiu de

drept, care urmează să fie soluționat în modul prevăzut de lege în instanța de drept

comun.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, verificând legalitatea și temeinicia încheierii

contestate în raport cu criticile formulate în cererea de recurs și materialele cauzei, în

coroborare cu normele de drept material și procedural, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea încheierii recurate din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

Materialele cauzei atestă că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 30 martie

2016, a fost constatată insolvabilitatea debitorului SRL „Tehnogarant” și a fost inițiată

3

procedura simplificată a falimentului, cu dizolvarea SRL „Tehnogarant”, în funcție de

lichidator fiind desemnat Tair Manaliti.

S-a stabilit că, la data de 19 aprilie 2016, creditorul SRL „Sanrado” a depus cerere

de admitere și validare a creanței împotriva patrimoniului debitorului, solicitând

validarea creanței în sumă de 1496032,47 lei, anexând în acest sens contractele de

cesiune a creanțelor fără număr din 24 februarie 2016 și din 09 martie 2016, actul de

verificare privind decontările reciproce la data de 24 februarie 2016 și actul de

verificare a decontărilor din data de 09 martie 2016, semnate între SRL „Sanrado” și

SRL „Tehnogarant”.

Conform tabelului definitiv al creanțelor din 18 mai 2016, creanțele SRL

„Sanrado” au fost incluse în tabel, indicându-se mențiunea contestat (f. d. 10 verso, 11).

La data de 13 iunie 2016, Svetlana Lesnic a depus contestație împotriva includerii

în tabelul definitiv al creanțelor a creanțelor SRL „Sanrado” (f. d. 12-14).

Fiind investită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău, la data de 12

octombrie 2016, a admis contestația Svetlanei Lesnic, a exclus din tabelul definitiv al

creanțelor creanța SRL „Sanrado” în sumă de 1496032,47 lei și a explicat creditorului

SRL „Sanrado” că este în drept să inițieze proces separat de confirmare a creanței

(f.d.32-33).

Conform art. 76 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, înaintarea

creanțelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind

procedura de insolvabilitate.

Conform art. 140 alin. (1) al Legii insolvabilității, dacă are o creanță față de debitor

născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanța,

indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanțelor adresată instanței de

judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a

creanțelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanță.

Conform art. 141 alin. (1), (2) și (3) al aceleași Legi, cererea de admitere a

creanțelor are același regim juridic ca și cererea de chemare în judecată, cu excepțiile

stabilite la art.19. Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului,

domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanțelor, precum și mențiuni cu privire la

eventualele drepturi de preferință sau garanții. La cerere se anexează documentele

justificative din care izvorăsc creanțele și actele de constituire de garanții.

Art. 142 alin. (1), (2), (4) și (7) al Legii insolvabilității prevede că, creanțele se

supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către administratorul

provizoriu sau administratorul insolvabilității, sau de lichidator, cu excepția creanțelor

constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale. Nu

se supun procedurii de verificare creanțele bugetare rezultând dintr-un document

executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Administratorul

insolvabilității/lichidatorul va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri de admitere

înregistrate la instanța de insolvabilitate și a documentelor depuse și va efectua o

cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei

creanțe. O creanță se înscrie în tabel ținându-se cont atât de suma datorată efectiv, cât și

de dobânda corespunzătoare sau de penalitatea, sau de orice alt accesoriu calculat până

la data deschiderii procedurii, așa cum rezultă din actele depuse la dosar.

Conform art. 143 alin. (4), (5) și (6) al Legii enunțate, după intentarea procedurii

de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul

4

insolvabilității/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al creanțelor, care va cuprinde

toate creanțele înaintate împotriva patrimoniului debitorului la data intentării procedurii

de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, inclusiv creanțele

acceptate în tabelul preliminar. În tabelul definitiv se arată suma solicitată, suma admisă

de administratorul insolvabilității/lichidator și rangul de prioritate al creanței. Tabelul

definitiv al creanțelor se aprobă de către instanța de insolvabilitate la ședința de validare

a creditorilor. La expirarea termenului de verificare, administratorul/lichidatorul depune

imediat tabelul definitiv în instanța de judecată care examinează cazul de insolvabilitate

a debitorului. Creditorii și debitorul au acces la tabelul creanțelor și pot face contestații

față de creanțele admise de administrator/lichidator în tabel, precum și asupra celor

înlăturate. O creanță acceptată și inclusă de administratorul insolvabilității/ lichidator în

tabelul definitiv al creanțelor se consideră validată dacă, cu cel puțin 3 zile lucrătoare

înainte de ședința de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă

contestația ridicată a fost înlăturată. Contestația debitorului nu se opune validării

creanței.

Conform art. 144 alin. (1) – (4) al Legii insolvabilității, debitorul și creditorii pot să

formuleze contestații cu privire la creanțele și la drepturile de preferință neadmise sau

trecute integral sau parțial de administratorul insolvabilității/lichidator în tabelul

definitiv.

Contestațiile se depun în scris la instanța de judecată care examinează cazul de

insolvabilitate cu cel puțin 3 zile înainte de data ședinței fixate pentru examinarea

valabilității creanțelor incluse în tabelul definitiv. Contestațiile înaintate după termenul

prevăzut se declară tardive și se restituie fără a fi examinate.

Instanța de insolvabilitate soluționează contestațiile în ședință de validare sau în

cadrul unei alte ședințe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deține

creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului

insolvabilității/lichidatorului și a oricărei alte părți interesate, după caz.

Dacă la examinarea contestației se constată existența unui litigiu de drept, instanța

de insolvabilitate admite contestația printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu

recurs de către creditorul a cărui creanță nu a fost validată. În acest caz, creanța se

radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanță nu a fost validată este în drept să

intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte.

Creanțele față de care au fost admise contestațiile se iau în calcul la elaborarea planului

de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condițiile stabilite

la art.152.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, concluzia instanței de

insolvabilitate este una legală, emisă pe aprecierea multiaspectuală a materialului

probator din următoarele considerente.

Adoptând o soluție de admitere a contestației Svetlanei Lesnic și dispunând

radierea creanței SRL „Sanrado” în sumă de 1496032,47 lei din tabelul definitiv al

creanțelor ale debitorului, instanța de insolvabilitate a concluzionat că, în confirmarea

existenței creanței în sumă de 1496032,47 lei, SRL „Sanrado” a anexat contractul de

cesiune din 24 februarie 2016, prin care Lidia Laturinscaia a cesionat o creanță față de

SRL „Tehnogarant” în sumă de 4062128 lei și contractul de cesiune a dreptului de

creanță din 09 martie 2016, prin care SRL „Mecmontaj” a cesionat creanța, pe care o

5

avea față de SRL „Tehnogarant”, SRL „Sanrado”, însă nu este confirmată prin probe

existența datoriei SRL „Tehnogarant” față de SRL „Sanrado” și față de SRL

„Mecmontaj”, iar conform declarațiilor Svetlanei Lesnic, creanța, pe care o avea Lidia

Laturinscaia față de SRL „Tehnogarant”, a fost radiată și nu sunt probe, ce ar confirma

că, la data de 24 februarie 2016, datoria a fost restabilită în contabilitatea debitorului.

Totodată, instanța de insolvabilitate a concluzionat că, există și întrebarea referitor

la termenul de prescripție, deoarece conform materialelor cauzei, această datorie ar fi

apărut în anul 2012.

În circumstanțele stabilite, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curii Supreme de Justiție consideră că, instanța de insolvabilitate corect a admis

contestația Svetlanei Lesnic și întemeiat a exclus creanța din tabelul creanțelor a

debitorului SRL „Tehnogarant”, deoarece SRL „Sanrado” a înaintat cererea de validare

a creanței fără a dispune de o hotărâre judecătorească irevocabilă pe suma invocată de

către acesta, în acest caz sarcina probațiunii aparținând creditorului.

Or, reieșind din prevederile art. 141 alin. (1) al Legii insolvabilității, care

stipulează că, cererea de admitere a creanțelor are același regim juridic ca și cererea de

chemare în judecată, instanța de recurs reține că, creditorii urmează să prezinte instanței

de judecată probe pertinente și admisibile în sensul prevederilor art. 118 Codul de

procedură civilă, care ar justifica temeinicia pretențiilor solicitate, deoarece procesul de

insolvabilitate nu este un proces de contencios (nu se examinează litigiu între părți), ci

un proces specific aparte.

Existența unui litigiu de drept se constată de instanța de insolvabilitate în fiecare

caz aparte pe baza probelor și dovezilor prezentate, ținînd cont de faptul că însuși

examinarea cererilor de validare a creanței presupune în sine un litigiu de drept și care

este definitivată prin admiterea sau respingerea cererilor. În asemenea situații,

creditorul, a cărui creanță nu a fost validată prin admiterea contestației, este în drept de

a intenta un proces separat, după regulile generale, în instanța competentă și nu în

instanța de insolvabilitate.

Rezumând cele constatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curii Supreme de Justiție reițne că, instanța de insolvabilitate a admis contestația

creditorului Svetlanei Lesnic, dispunând radierea creanțelor creditorului SRL „Sanrado”

pe motivul existenței unui litigiu de drept, care poate fi soluționat în ordinea procedurii

generale, la cererea de chemare în judecată a creditorilor sau a procedurilor pendinte, și

în această situație, creditorul nu este lipsit de dreptul, în temeiul art. 152 alin. (2) al

Legii insolvabilității, să solicite rezervarea sumei la distribuirea sumelor din masa

debitoare, prezentând dovada faptului că, procedura de confirmare a creanței a fost

intentată sau procesele pendinte au fost reluate.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea

contestată este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea

contestată.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

6

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Sanrado”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 în cauza

civilă la cererea introductivă a Societății comerciale „Tehnogarant” Societate cu

răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7