2ra-2561/16 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-2561/16 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr.2ra-2561/16

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău– V. Chisilița

Instanța de apel: CA Chișinău –V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavrilița

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru

examinînd cererea de recurs declarată de avocatul Radu Dumneanu în interesele

lui Bumbu Sorin,

în pricina civilă la acțiunea lui Bumbu Sorin împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

instanței judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, prin care s-a respins

apelul declarat de Bumbu Sorin, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu și s-a admis

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 ianuarie 2015, prin care s-a respins integral

acțiunea,

c o n s t a t ă:

La data 02 octombrie 2014 Bumbu Sorin s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului material în

cuantum de 7500 lei ce constituie suma achitată pentru asistența juridică, prejudiciul

moral în cuantum de 600 000 lei, suportat în legătură cu aplicarea ilegală a pedepsei

penale - închisoare.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin sentința Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 25 iulie 2013 Bumbu Sorin a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264/1 al. 1 Cod Penal cu aplicarea pedepsei în formă de

amendă în mărime de 6000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani. La data emiterii sentinței de condamnare Bumbu Sorin

era elev și nu avea surse financiare pentru achitarea amenzii.

Executorul Petru Chirtoacă a înaintat un demers în instanța de judecată privind

înlocuirea pedepsei penale aplicate în formă de amendă cu închisoare, admis prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 aprilie 2015, fiindu-i înlocuită

pedeapsa amendă cu închisoare pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip semiînchis.

Odată cu emiterea acestei încheieri i-au fost încălcate drepturile procesuale, acesta

nefiind citat legal despre ședința de judecată, iar schimbarea pedepsei a avut loc drept

urmare a constatării eronate a circumstanțelor cauzei. La data de 29 mai 2014 întru

executarea încheierii, a fost reținut de către Inspectoratul de Poliție Botanica, fapt

confirmat prin procesul – verbal de reținere. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26

1

august 2014 încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 aprilie 2013 a fost

casată, iar Bumbu Sorin a fost eliberat imediat din sala de judecată.

Consideră reclamantul că, deoarece nu a fost informat despre existența

demersului prin care s-a solicitat aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare

și fără a fi citat în mod corespunzător pentru a participa la ședința de judecată din 01

aprilie 2014, a fost supus unei pedepse penale sub formă de închisoare începînd cu 29

mai 2014 și pînă la 26 august 2014. Astfel, prin încheierea judecătorească, recunoscută

drept una ilegală prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 august 2014, i-au fost

încălcate drepturile cu privire la un proces echitabil, fapt determinat de încălcarea

principiului legalității și a accesului liber la justiție, precum și dreptul la libertate și

siguranță.

În opinia reclamantului, încălcarea dreptului la un proces se justifică prin faptul că

circumstanțele de fapt ale cazului erau contrare situației invocate de către judecătorul de

instrucțiune în motivarea încheierii din 01 aprilie 2014, situație determinată de lipsa

probelor care să confirme afirmația cu privire la neexecutare cu rea-credință a amenzii

aplicate.

Mai menționează că, conform demersului și actelor anexate, executorul

judecătoresc Petru Chirtoacă a invocat afirmația cu privire la eschivarea sa cu rea-

credință de a stinge datoria față de stat, apărută în rezultatul comiterii infracțiunii

prevăzut de art. 2641 alin. (1) din Codul penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 6000 lei. Totodată aceste afirmații au fost contrazise atît prin

conținutul demersului cît și prin actele anexate.

Conform actelor menționate nu puteau fi confirmate careva acțiuni cu privire la

eschivarea intenționată de la achitarea amenzii stabilite prin sentința Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău mun. Chișinău din 25 iulie 2013 și s-a demonstrat cu certitudine

faptul că Sorin Bumbu nu avea posibilitatea de a achita amenda stabilită.

Încălcarea dreptului la apărare este determinată de neinformarea în modul

prevăzut de lege despre înaintarea și examinarea demersului executorului judecătoresc

cu privire la înlocuirea pedepsei sub formă de amendă cu pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni și încălcarea dreptului de a fi reprezentat de un

apărător ales de Bumbu Sorin.

Cu referire la încălcarea dreptului la apărare al condamnatului, reclamantul a

indicat că, aceasta rezultă în primul rînd din neinformarea în modul stabilit de lege

despre înaintarea și examinarea demersului executorului judecătoresc cu privire la

înlocuirea pedepsei sub formă de amendă cu pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni.

Conform avizelor de recepție și scrisorilor expediate pe adresa mun. Chișinău, or.

Sîngera, str. Miron Costin nr. 1, acestea nu au fost recepționate de către ultimul, iar la

18 octombrie 2013, executorul judecătoresc deplasîndu-se la fața locului, nu l-a găsit la

domiciliu, fapt ce l-a determinat la întocmirea procesului-verbal, în care a indicat lipsa

debitorului la domiciliu și plasarea citației în poartă. Neinformarea despre existența

acestui demers și examinarea în lipsa sa, în mod evident admite încălcarea dreptului său

la apărare, fapt prevăzut de art. 471 alin. (3) CPP. Avînd în vedere faptul că nu există

confirmare despre recepționarea citației, este evident că nu au fost îndeplinite condițiile

necesare pentru citarea legală, situație care a determinat examinarea demersului care se

referea la drepturile sale fără a fi informat despre existența acestuia și fără a-i fi

respectat dreptul la apărare.

2

În partea ce ține de nerespectarea dreptului de a fi reprezentat de un apărător a

menționat că, conform an. 471 alin. (4) CPP, condamnatul poate să-și apere interesele

prin intermediul apărătorului, iar potrivit art. 169 alin. (1) lit. d) din Codul de executare

condamnatului i se garantează dreptul la asistență juridică pe bază de contract din partea

avocaților, precum și a altor persoane autorizate să acorde astfel de asistență.

Deși la ședință de judecată în care s-a examinat demersul executorului judecătoresc

a participat avocatul Tatiana Robu, însă deoarece nu a fost citat legal și nu a fost prezent

la examinarea acestuia, apărătorul nu avea de unde să cunoască dacă este de acord ca

interesele sale să fie reprezentate de ultimul.

Astfel, consideră că apărarea intereselor sale de către un apărător din oficiu, fără

acordul său, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 169 alin. (1) lit. d) din Codul de

executare și art. 70 CPP, care reglementează modul admiterii, desemnării și înlocuirii

apărătorului.

În aceiași ordine de idei, art. 70 alin. (3) CPP prevede că organul de urmărire

penală sau instanța nu este în drept să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător.

Or, alin. (4) al aceluiași articol indică expres condițiile în care poate fi solicitată

participarea unui apărător din oficiu în cazul în care apărătorul nu poate să participe la

acțiunile de urmărire penală urgente și cînd acesta poate fi substituit. Astfel, ținînd cont

de faptul că dînsul nu a fost citat legal în instanța de judecată, este evident că nu i-a fost

asigurat nici dreptul de a fi apărat de un avocat, iar cel ce a participat în calitate de

apărător nu a avut consimțămîntul său de a-i apăra drepturile sale la examinarea

demersului, ceea ce rezultă că i-au fost încălcate drepturile sale la apărare și la un proces

echitabil.

În parte ce ține de pretenția de despăgubire, consideră că urmează a fi acordat un

remediu compensator justificat pentru violarea drepturilor prevăzute de art. 5 al

Convenției. În acest sens, urmează a fi luate în considerație următoarele informații:

răspunsul parvenit în adresa executorului judecătoresc Petru Chirtoacă prin care s-a

confirmat că nu are înregistrate careva mijloace de transport, răspunsul parvenit de la

Direcția administrare fiscală Botanica, prin care s-a confirmat faptul că nu a obținut

careva venituri pentru perioada fiscală 2012, răspunsul prin care s-a stabilit cu

certitudine că nu avea statut de fondator sau administrator a careva agenți economici,

răspunsul nr. 01-34/8712 din 17 august 2013, potrivit căruia nu erau înregistrate careva

bunuri pe numele său, procesul-verbal de constatare a imposibilității de executare din 18

octombrie 2013, declarația din 24 octombrie 2013 care demonstrează că nu s-a eschivat

de la achitarea amenzii aplicate prin sentința instanței de judecată, demersul

executorului judecătoresc cu reflectarea informațiilor eronate cu privire la neexecutarea

cu rea-credință a amenzii aplicate, încheierea nr. 21-75/14 din 01 aprilie 2014 prin care

s-a dispus înlocuirea pedepsei sub formă de amendă în închisoare.

A solicitat Bumbu Sorin admiterea integrală a cererii de chemare în judecată,

încasarea din contul statului, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul său suma de 7 500 lei cu titlu de prejudiciu material și care

reprezintă suma achitată pentru asistența juridică în legătură cu contestarea încheierii

din 01 aprilie 2014, emisă de Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, prin care a fost privat

ilegal de liberate pentru o perioadă de 89 zile, încasarea din contul statului prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficul său a sumei de 600

000 lei cu titlu de prejudiciu moral, dintre care 500 000 lei pentru încălcarea drepturilor

protejate de art. 5 și 100 000 lei pentru violarea flagrantă a drepturilor protejate de art. 6

3

din Convenție.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 ianuarie 2015 cererea

de chemare în judecată depusă de Bumbu Sorin a fost admisă parțial.

S-a încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Bumbu Sorin despăgubirea pentru prejudiciul

moral în sumă de 25 000 lei și despăgubirea pentru prejudiciul material în sumă de 7500

lei.

În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2015 a fost respins apelul

declarat de Bumbu Sorin și admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, s-a casat hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată ( f.d. 111).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Radu Dumneanu în

interesele lui Bumbu Sorin a depus recurs, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei

instanțe și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală

a acțiunii ( f.d. 120-133).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 noiembrie 2015 s-a admis recursul

declarat de avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Bumbu Sorin.

S-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2015 în pricina civilă

la acțiunea lui Bumbu Sorin împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova

privind repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale

instanței de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău

în alt complet de judecată, la faza primirii cererii de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 s-a respins apelul declarat

de Bumbu Sorin, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu.

S-a admis apelul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 martie 2015 și

s-a emis o nouă hotărîre de respingere integrală a acțiunii.

La 10 iunie 2016 avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Bumbu Sorin a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului se invocă că atît instanța de apel cît și instanța de fond nu

au constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind

aplicate eronat normele de drept material.

Mai mult ca atît se invocă în recurs că instanța de apel în mod eronat a indicat

faptul că reclamantul și-ar fi bazat cererea pe prevederile Legii nr. 1545-XIII din

25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fapt care

nu corespunde realității.

Contrar prevederilor art.432 alin.(2) lit.d) Cod de procedură civilă, instanța de

fond, la emiterea hotărîrii din 12.01.2015, a aplicat eronat analogia dreptului și nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii în fond, prin prisma practicii CtEDO, în care Curtea s-a expus în litigii similare,

referitor la valoarea compensațiilor necesare a fi acordate victimelor erorilor admise de

către autoritățile judiciare ale statului.

4

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit consideră că

recursul este declarat în termen, deoarece la dosar lipsesc probe care ar confirma

momentul recepționării deciziei contestate de către recurent.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 16 noiembrie 2016 a fost considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că, Bumbu Sorin s-a adresat cu cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind

încasarea prejudiciului material în cuantum de 7500 lei ce constituie suma achitată

pentru asistența juridică, prejudiciul moral în cuantum de 600 000 lei, suportat în

legătură cu aplicarea ilegală a pedepsei penale - închisoare.

Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanță a admis parțial

acțiunea și s-a încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Bumbu Sorin despăgubirea pentru prejudiciul

moral în sumă de 25 000 lei și despăgubirea pentru prejudiciul material în sumă de 7500

lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Instanța de apel, judecând pricina în ordine de apel a concluzionat că prima

instanță a aplicat greșit normele de drept material și că aplicabile cazului din speță sunt

prevederile art.1 și art.3 alin.(1) a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicita ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Mai mult ca atît, a invocat instanța de apel că art. 5 și art. 6 ale Convenției pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu atrag în prezența speță

răspunderea statului, relevanță în prezenta cauză prezentînd faptul înaintării de către

Bumbu Sorin a pretențiilor sale împotriva Ministerului Justiției al RM în temeiul Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fapt expus în cererea de

chemare în judecată, însă, potrivit hotărîrii contestate, instanța de fond nu s-a expus

vizavi de întrunirea condițiilor imperative prevăzute de această Lege pentru a genera

răspunderea prevăzută de aceasta.

Judecînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel la

emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept material, și prin urmare neîntemeiat a

ajuns la concluzia sus-enunțată, pe cînd, în speță, prima instanță a emis o concluzie

legală și întemeiată reieșind din următoarele.

5

S-a stabilit că prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 iulie 2013,

Bumbu Sorin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264/1

al. 1 Cod Penal cu aplicarea pedepsei în formă de amendă în mărime de 6000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 aprilie 2014 a fost admis

demersul executorului judecătoresc cu privire la înlocuirea amenzii cu închisoarea

condamnatului Sorin Bumbu. S-a dispus înlocuirea amenzii în mărime de 6000 lei cu

închisoarea pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip semiînchis. (f.d. 14-15)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 august 2014 a fost admis recursul

condamnatului Sorin Bumbu împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 01 aprilie 2014, casată încheierea și rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi

încheieri prin care demersul executorului judecătoresc cu privire la înlocuirea amenzii

cu închisoarea condamnatului Sorin Bumbu a fost respins ca nefondat. (f.d. 23-24)

Prin urmare din circumstanțele relatate, instanța de fond a invocat că a fost

demonstrată încălcare dreptului reclamantului, Sorin Bumbu, la libertate și siguranță,

manifestată prin privarea sa ilegală de libertate pe parcursul perioadei 29 mai 2014 - 26

august 2014 și detenție nejustificată în intervalul de timp menționat, cum și dreptul său

la un proces echitabil, rezultată din examinarea superficială a probelor administrate și

citare necorespunzătore.

Faptul privării unei persoane de libertate, la caz a lui Sorin Bumbu, pe motive

formale, neargumentate și neprobate constituie violare a art. 5 alin.(1) al Convenției.

Orice privare de libertate, justificată prin dispozițiile dreptului intern, ce invocă alte

motive decât cele enumerate exhaustiv în art. 5 al Convenției va fi considerate ilegală.

Astfel, instanța de recurs menționează că prima instanță just a invocat că lui

Bumbu Sorin i-a fost încălcat dreptul la libertate, garantat de norma menționată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa a decis, în numeroase

cazuri, că art. 5 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul de a fi eliberată

imediat în momentul în care privațiunea se dovedește a fi nejustificată. Exigența

menționată presupune că autoritățile ce au procedat la detenția persoanei trebuie să

demonstreze prin probe că aceasta se bazează pe unul din motivele prevăzute de art. 5 și

corespunde circumstanțelor speței. Exigențele unui temei juridic pentru fiecare privare

se extinde pe întreaga durată a detenției. Totodată, este de observat că, în concepția

Curții Europene, noțiunea de libertate urmează a fi apreciată în contextul concret al unei

situații aflate în discuție, potrivit regimului juridic la care este supusă o anumită

persoană.

În speța examinată, Curtea de Apel Chișinău, verificând legalitatea schimbării

pedepsei penale din amendă în privațiune de libertate, în privința lui Sorin Bumbu, prin

decizia din 26 august 2014, a constatat că instanța de fond a adoptat soluția respectivă

fără a lua în considerație că nu există probe suficiente și directe ce demonstrează că

Sorin Bumbu se eschiva cu rea credință de la executarea pedepsei, și respectiv măsura

aplicată față de condamnat, privare de libertate pe un termen de 6 luni, este ilegală.

Mai mult ca atît instanța de fond a mai reiterat faptul că în speță a avut loc

încălcarea art. 6 § 1 al Convenției. Ori, datorită faptului că nu a participat la examinarea

demersului executorului judecătoresc cu privire la înlocuirea amenzii cu închisoarea,

Sorin Bumbu a fost privat de posibilitatea de a-și prezenta propria poziție în fața

instanței și de a desemna propriul apărător pentru reprezentarea intereselor sale,

elemente definitorii ale unui proces echitabil.

6

Conform art. 6 § 1 al Convenției, orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă

și publică, într-un termen rezonabil cauzei sale, de către un tribunal independent și

imparțial, instituit prin lege, care va hotărî fi e asupra încălcării privind drepturile și

obligațiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptate împotriva sa.

Dreptul la un proces echitabil, conform jurisprudenței CEDO, presupune respectarea

principiului egalității în drepturile procesuale, a drepturilor părților la apărare prin

intermediul explicațiilor și posibilitatea prezentării probelor în instanța de judecată.

Art.41 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale prevede că la constatarea încălcării dispozițiilor Convenției și

a Protocoalelor sale, poate fi acordată o reparație echitabilă.

În circumstanțele relatate și în contextul normelor de drept citate, se reține că

prima instanță statuând în echitate, printr-o apreciere justă și pertinentă a complexului

material probator, a dat o evaluare adecvată daunelor morale compensatoare, fiind

totodată imparțiale și echidistante în acest sens, având în vedere, în principal, criteriile

referitoare la consecințele suferite pe plan psihic, gravitatea și caracterul acestora,

sentimentul de afectare a personalității sale morale și altele, durata urmăririi penale,

natura dreptului personal lezat, caracterul și gradul suferințelor psihice, precum și

măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate.

Toate aceste criterii aplicate concret și adecvat în speță, justifică evaluarea făcută de

prima instanță cu determinarea mărimii prejudiciului moral de 25 000 lei, ce urmează a

fi încasată în beneficiul lui Bumbu Sorin.

Aici instanța ca remarca consideră necesar de a sublinia că, prejudiciul moral

constituie o formă distinctă a prejudiciului civil care declanșează răspunderea delictuală.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Cu referire la despăgubirea pentru prejudiciul material cauzat lui Sorin Bumbu,

instanța de fond a considerat de a încasa din partea statului cheltuielile pentru asistența

juridică în mărime de 7500 lei, rezultînd din volumul de muncă depus de avocat pe

parcursul reprezentării lui Sorin Bumbu în fața instanței de recurs, de calitate lucrului

prestat cât și de reușita activității sale. (f.d. 17-27). Aceste cheltuieli au fost necesare și

rezonabile, achitarea lor fiind probată prin actele justificative anexate la materialele

dosarului (f.d. 32-33)

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție menționează că instanța de apel, eronat a invocat prevederile Legii nr. 1545-

XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

7

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

deoarece Bumbu Sorin nu și-a întemeiat acțiunea în baza Legii menționate mai sus, însă

pretențiile reclamantului cad sub incidența drepturilor protejate de Convenția Europeană

pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, și în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 6 și 5 ale Convenției și jurisprudența CEDO.

Așadar, soluția dată de prima instanță conform normelor de drept material

enunțate este legală și întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la

materialele pricinii și corect a soluționat litigiul dat.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, circumstanțele

pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept material au fost

aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară verificarea suplimentară a

cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarate de avocatul Radu

Dumneanu în interesele lui Bumbu Sorin, de a casa integral decizia instanței de apel și

de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele lui

Bumbu Sorin.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 și se menține

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 ianuarie 2015, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată Bumbu Sorin împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

instanței judecătorești.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședințe, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Ion Druță

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

8