2rc-913/16 — incasarea datoriei

prima instanță: R. Pulbere dosarul nr.2rc-913/16 instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță D E C I Z I E 07 decembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Instituției Medico- Sanitare Publică Institutul Mamei și Copilului cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului ca fiind depusă în afara termenului legal, c o n s t a t ă: La 09 septembrie 2015, Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Medico-Sanitare Publică Institutul Mamei și Copilului cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 01 ianuarie 2013 a încheiat cu spitalul clinic Republican pentru Copii „E.Coțaga” contractul nr. 0456 privind supravegherea, paza bunurilor de către dispeceratul de pază, precum și deservirea tehnică a mijloacelor de semnalizare pază-incendiu cu plata lunară conform prevederilor anexei la contract în mărime de 2210,20 lei. Prin decizia privind înregistrarea prin absorbție din 19 februarie 2013 Spitalul Clinic Republican pentru Copii „E. Coțaga” a fost absorbit de către IMSP Institutul Mamei și Copilului, astfel acesta devenind succesor în drepturi și obligații al Spitalului Clinic Republican pentru copii „E.Coțaga”. Menționează că a expediat lunar în adresa pârâtului facturi privind achitarea serviciilor, însă acestea au fost lăsate fără executare.

În conformitate cu prevederile contractuale pentru neachitare la timp a costului serviciilor, pârâtul urmează să achite penalitatea pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,5% din suma datoriei. În urma neexecutării obligațiilor contractuale asumate pârâta a acumulat o datorie în mărime de 13441,66 lei, fapt despre care a fost somată prin pretenția din 17 iunie 2015. Deoarece pârâta nu-și onorează obligațiunile contractuale, epuizând căile extrajudiciare de soluționare a litigiului a depus în instanța de judecată prezenta cerere de chemare în judecată. 2 Prin urmare, solicită ÎS „Servicii Pază” a MAI încasarea de la IMSP Institutul Mamei și Copilului a datoriei în mărime de 13441,66 lei și a penalității contractuale în mărime de 2033,38 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 martie 2016, acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la ÎMSP Institutul Mamei și Copilului în beneficiul ÎS „Servicii Pază” a MAI datoria în mărime de 13441,66 lei, penalitatea în mărime de 1989,18 lei și cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 463 lei. La 12 aprilie 2016 și 05 august 2016, IMSP Institutul Mamei și Copilului a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a acțiunii. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 a fost restituită IMPS Institutul Mamei și Copilului cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal.

La 30 septembrie 2016 și la 11 octombrie 2016, IMSP Institutul Mamei și Copilului a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond. Recurentul, IMSP Institutul Mamei și Copilului, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel, deoarece dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la 01 martie 2016, însă în instituție a intrat șa data de 21 martie 2016, Astfel consideră că termenul de 30 zile începe să curgă din momentul când partea a luat cunoștință cu dispozitivul hotărârii, mai mult dispozitivul a fost pronunțat în lipsa reprezentantului institutului.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei. Din materialele dosarului rezultă că, încheierea instanței de apel a fost emisă la 15 septembrie 2016, iar la 30 septembrie 2016 IMSP Institutul Mamei și Copilului a declarat recurs. Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. După cum denotă materialele cauzei, prin încheierea din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a restituit cererea de apel depusă de aceasta împotriva hotărârii primei instanțe. 3 Instanța de recurs constată că concluzia instanței de apel cu privire la depunerea apelului de către IMSP Institutul Mamei și Copilului în afara termenului legal este justificată.

În susținerea opiniei date se vor reține prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care direct prevăd că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui. Prin prisma normelor enunțate, la caz se constată că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău a fost pronunțat la 01 martie 2016, care a fost pronunțat în absența reprezentantului apelantului-recurent Margarita Petraș, care însă a cunoscut despre existența litigiului și examinarea acestuia la 01 martie 2016, ora 14.30, fapt confirmat prin recipisa semnată de ultima la 01 decembrie 2015 (f.d.45), iar la 11 martie 2016, în adresa apelantului a fost expediat copia hotărîrii emise de prima instanță, fapt confirmat pin scrisoarea de expediție (f.d. 54). Astfel, IMSP Institutul Mamei și Copilului urma să depună cererea de apel pînă la 01 aprilie 2016, însă acesta a declarat apel la 12 aprilie 2016, adică peste 12 zile din momentul pronunțării dispozitivului hotărârii. În conformitate cu art. 113 al.

(1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească (judecător). În speță se constată că, contrar normelor procedurale enunțate, IMSP Institutul Mamei și Copilului a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 martie 2016 la 12 aprilie 2016, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Este de remarcat că instanța de apel, având în susținere dispozițiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță, însă recurentul nu a avut o asemenea solicitare.

Aceasta deoarece, după cum a reținut și instanța de apel, reprezentantul IMSP Institutul Mamei și Copilului, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanțe nu a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, nu a invocat nici un motiv întemeiat întru justificarea omiterii termenului și nici nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Pe cale de consecință se va remarca că reprezentantul IMSP Institutul Mamei și Copilului având la cunoștință despre soluția primei instanțe, or acesta după cum s-a constatat la caz a fost în cunoștință de cauză despre acțiunea intentată în instanța de judecată de intimată, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Popov versus Moldova (nr.2) din 02 decembrie 2005; Melnic versus Moldova din 14 noiembrie 2006, Ponomaryov versus Ucraina din 03 aprilie 2008, Van Harn versus Germany din 11 septembrie 2007), și de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanțe, fapt însă ignorat de recurent, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

4 Prin urmare, instanța de recurs relevă că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în prima instanță și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice. Astfel fiind, se constată ca fundamentată soluția instanței de apel cu privire la restituirea cererii de apel, declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 01 martie 2016, ca fiind depusă în afara termenului legal. Iar argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu pot fi reținute, deoarece sunt neîntemeiate și nu au suport legal și probatoriu. Față de cele ce preced și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Instituției Medico-Sanitare Publică Institutul Mamei și Copilului cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru