2rc-913/16 — incasarea datoriei

prima instanță: R. Pulbere dosarul nr.2rc-913/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Instituția Medico-Sanitară Publică

Institutul Mamei și Copilului,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat

„Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Instituției Medico-

Sanitare Publică Institutul Mamei și Copilului cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care

a fost restituită cererea de apel depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul

Mamei și Copilului ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 09 septembrie 2015, Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a Ministerului

Afacerilor Interne a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Instituției

Medico-Sanitare Publică Institutul Mamei și Copilului cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 01 ianuarie 2013 a încheiat cu

spitalul clinic Republican pentru Copii „E.Coțaga” contractul nr. 0456 privind

supravegherea, paza bunurilor de către dispeceratul de pază, precum și deservirea

tehnică a mijloacelor de semnalizare pază-incendiu cu plata lunară conform

prevederilor anexei la contract în mărime de 2210,20 lei.

Prin decizia privind înregistrarea prin absorbție din 19 februarie 2013 Spitalul

Clinic Republican pentru Copii „E. Coțaga” a fost absorbit de către IMSP Institutul

Mamei și Copilului, astfel acesta devenind succesor în drepturi și obligații al

Spitalului Clinic Republican pentru copii „E.Coțaga”.

Menționează că a expediat lunar în adresa pârâtului facturi privind achitarea

serviciilor, însă acestea au fost lăsate fără executare.

În conformitate cu prevederile contractuale pentru neachitare la timp a costului

serviciilor, pârâtul urmează să achite penalitatea pentru fiecare zi de întârziere în

mărime de 0,5% din suma datoriei. În urma neexecutării obligațiilor contractuale

asumate pârâta a acumulat o datorie în mărime de 13441,66 lei, fapt despre care a fost

somată prin pretenția din 17 iunie 2015. Deoarece pârâta nu-și onorează obligațiunile

contractuale, epuizând căile extrajudiciare de soluționare a litigiului a depus în

instanța de judecată prezenta cerere de chemare în judecată.

2

Prin urmare, solicită ÎS „Servicii Pază” a MAI încasarea de la IMSP

Institutul Mamei și Copilului a datoriei în mărime de 13441,66 lei și a penalității

contractuale în mărime de 2033,38 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 martie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la ÎMSP Institutul Mamei și Copilului

în beneficiul ÎS „Servicii Pază” a MAI datoria în mărime de 13441,66 lei, penalitatea

în mărime de 1989,18 lei și cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime

de 463 lei.

La 12 aprilie 2016 și 05 august 2016, IMSP Institutul Mamei și Copilului a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a

acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 a fost restituită

IMPS Institutul Mamei și Copilului cererea de apel ca fiind depusă în afara

termenului legal.

La 30 septembrie 2016 și la 11 octombrie 2016, IMSP Institutul Mamei și

Copilului a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, cerînd admiterea

acestuia, casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru

judecarea apelului în fond.

Recurentul, IMSP Institutul Mamei și Copilului, în motivarea recursului a

indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel, deoarece dispozitivul

hotărârii a fost pronunțat la 01 martie 2016, însă în instituție a intrat șa data de 21

martie 2016, Astfel consideră că termenul de 30 zile începe să curgă din momentul

când partea a luat cunoștință cu dispozitivul hotărârii, mai mult dispozitivul a fost

pronunțat în lipsa reprezentantului institutului.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că, încheierea instanței de apel a fost emisă la

15 septembrie 2016, iar la 30 septembrie 2016 IMSP Institutul Mamei și Copilului a

declarat recurs. Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe

baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum denotă materialele cauzei, prin încheierea din 15 septembrie 2016,

Curtea de Apel Chișinău a restituit cererea de apel depusă de aceasta împotriva

hotărârii primei instanțe.

3

Instanța de recurs constată că concluzia instanței de apel cu privire la

depunerea apelului de către IMSP Institutul Mamei și Copilului în afara termenului

legal este justificată.

În susținerea opiniei date se vor reține prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care

direct prevăd că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani,

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui.

Prin prisma normelor enunțate, la caz se constată că dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a fost pronunțat la 01 martie 2016, care a fost

pronunțat în absența reprezentantului apelantului-recurent Margarita Petraș, care însă

a cunoscut despre existența litigiului și examinarea acestuia la 01 martie 2016, ora

14.30, fapt confirmat prin recipisa semnată de ultima la 01 decembrie 2015 (f.d.45),

iar la 11 martie 2016, în adresa apelantului a fost expediat copia hotărîrii emise de

prima instanță, fapt confirmat pin scrisoarea de expediție (f.d. 54).

Astfel, IMSP Institutul Mamei și Copilului urma să depună cererea de apel

pînă la 01 aprilie 2016, însă acesta a declarat apel la 12 aprilie 2016, adică peste 12

zile din momentul pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 113 al. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

judecătorească (judecător).

În speță se constată că, contrar normelor procedurale enunțate, IMSP Institutul

Mamei și Copilului a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 01 martie 2016 la 12 aprilie 2016, respectiv cu încălcarea

termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

Este de remarcat că instanța de apel, având în susținere dispozițiilor art. 116

CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță, însă

recurentul nu a avut o asemenea solicitare.

Aceasta deoarece, după cum a reținut și instanța de apel, reprezentantul IMSP

Institutul Mamei și Copilului, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei

instanțe nu a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, nu a invocat nici un motiv

întemeiat întru justificarea omiterii termenului și nici nu a făcut, prin probe

incontestabile, dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul

termenului prevăzut de lege.

Pe cale de consecință se va remarca că reprezentantul IMSP Institutul Mamei și

Copilului având la cunoștință despre soluția primei instanțe, or acesta după cum s-a

constatat la caz a fost în cunoștință de cauză despre acțiunea intentată în instanța de

judecată de intimată, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile

sale de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Popov versus

Moldova (nr.2) din 02 decembrie 2005; Melnic versus Moldova din 14 noiembrie

2006, Ponomaryov versus Ucraina din 03 aprilie 2008, Van Harn versus Germany din

11 septembrie 2007), și de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanțe, fapt

însă ignorat de recurent, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea

apelului.

4

Prin urmare, instanța de recurs relevă că soluția adoptată de instanța de

apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în prima instanță și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

Astfel fiind, se constată ca fundamentată soluția instanței de apel cu privire la

restituirea cererii de apel, declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 01 martie 2016, ca fiind depusă în afara termenului legal. Iar

argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu pot fi reținute,

deoarece sunt neîntemeiate și nu au suport legal și probatoriu.

Față de cele ce preced și având în vedere că încheierea instanței de apel este

întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Instituția Medico-Sanitară Publică

Institutul Mamei și Copilului.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Servicii

Pază” a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Instituției Medico-Sanitare Publică

Institutul Mamei și Copilului cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru