2rac-490/16 — obligarea elaborării proiectului si planului-schemă a sectorului arendat, stabilirea începutului termenului contractului de arendă, obligarea includerii în plata arendei a cheltuielilor suportate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea elaborării proiectului si planului-schemă a sectorului arendat, stabilirea începutului termenului contractului de arendă, obligarea includerii în plata arendei a cheltuielilor suportate
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-490/16 — obligarea elaborării proiectului si planului-schemă a sectorului arendat, stabilirea începutului termenului contractului de arendă, obligarea includerii în plata arendei a cheltuielilor suportate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: Șt. Niță dosarul nr. 2rac-490/16
instanța de apel: M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, E. Fistican
Î N C H E I E R E
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Societatea cu răspundere limitată „Vas Internațional Plus”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere
limitată „Vas Internațional Plus” împotriva Agenției „Moldsilva” și Întreprinderii
silvo-didactică „Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice” cu privire la
obligarea elaborării proiectului și planului-schemă a sectorului arendat, stabilirea
începutului termenului contractului de arendă, obligarea includerii în plata
arendei a cheltuielilor suportate și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vas
Internațional Plus” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul
Chișinău din 15 iulie 2015,
c o n s t a t ă:
La data de 23 septembrie 2014, SRL „Vas Internațional Plus” a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Agenției „Moldsilva” și Întreprinderii
silvo-didactică „Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice” cu privire la
obligarea elaborării proiectului și planului-schemă a sectorului arendat, stabilirea
începutului termenului contractului de arendă, obligarea includerii în plata
arendei a cheltuielilor suportate și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 05 noiembrie 2010,
între Agenția „Moldsilva” și SRL „Vas Internațional Plus” a fost încheiat
contractul nr.290 cu privire la arenda terenului din fondul forestier cu suprafața de
18,5 ha în parcela 42, subparcela M din ocolul silvic Slobozia al Întreprinderii
pentru Silvicultură „Silva-Sud” Cahul, contra plată, pe o perioadă de 49 ani.
Menționează că, conform prevederilor pct. 7 lit. lit. a), b) și f) din Titlul III
al contractul menționat, Agenția „Moldsilva” s-a obligat să delimiteze în natură,
cu fixarea semnelor silvice, iar în materialele cartografice să indice hotarele
terenului forestier dat în arendă; să acorde arendașului asistență tehnică/servicii la
îndeplinirea clauzelor contractuale și să acorde arendașului ajutor metodic.
1
Afirmă că, contractul de arendă a terenurilor din fondul forestier, conform
pct. 23, intră în vigoare din momentul semnării, iar terenul fondului forestier va fi
transmis arendașului în termen rezonabil.
Susține că, la momentul încheierii contractului, Agenția „Moldsilva” nu l-a
înștiințat că asupra terenului, ce urma a fi dat în arendă, nu dispunea de titlu de
proprietate, terenul nefiind înregistrat la organul cadastral.
Astfel, la data de 25 februarie 2011, în momentul transmiterii-primirii a
terenului și întocmirii procesului-verbal, s-a constatat că, la acel moment nu erau
stabilite și determinate hotarele terenului, astfel, pârâtul a fost în imposibilitate de
a executa obligația asumată în pct. 7 lit. a) din Titlul III al contractului de arendă.
Invocă că, contractul de arendă nu a fost înregistrat la organele competente,
deoarece terenul nu avea număr cadastral și nu erau determinate hotarele acestuia.
Relevă că, întru executarea obligațiilor asumate în baza contractului de
arendă a fondului forestier, la 28 iunie 2012, a încheiat cu ÎS „Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice” contractul nr. 23 cu privire la prestarea serviciilor
de elaborare a proiectului de amenajare a sectorului destinat pentru recreere, prin
care ultimul conform pct. 1.1; 2.1; 3.1; 3.2 și 5.1 al contractului, s-a obligat să
presteze serviciile solicitate în termenii stabiliți, calitativ și conform prevederilor
legislației în vigoare.
Declară că, la data de 26 octombrie 2012, ÎS „Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice” i-a prezentat Proiectul de amenajare a sectorului destinat
pentru recreere și Planul-schemă de amenajare a sectorului arendat, pe care
ulterior, la data de 31 octombrie 2012, în conformitate cu pct. 5 lit. c) al
contractului de arendă a terenului forestier, l-a prezentat Agenției „Moldsilva”,
solicitând aprobarea acestuia.
Susține că, prin scrisorile din 20 noiembrie 2012, 26 februarie 2013, 03
aprilie 2013, 22 aprilie 2013 și 21 august 2013 Agenția „Moldsilva” a refuzat
coordonarea proiectului și nici nu a executat obligațiile asumate în pct. 7 lit. b) și
f) titlul III al contractului de arendă a terenului forestier.
La fel invocă că, la data de 26 iunie 2013, a solicitat expres Agenției
„Moldsilva” acordarea asistenței tehnice și a unui ajutor metodic pentru a aduce
proiectul elaborat în concordanță cu legislația în vigoare, reieșind din plasarea
reală a terenului dat în arendă, însă solicitarea a fost lăsată fără examinare.
Menționează că, în perioada 05 noiembrie 2010 - 05 noiembrie 2014, a
achitat plata pentru arendă în sumă de 347 915 lei, însă din vina Agenției
„Moldsilva” este în imposibilitate de a face investiții capitale și solide pentru a
dezvolta teritoriul și de a desfășura activități în condițiile contractului de arendă,
iar pentru întreținerea terenului arendat a suportat cheltuieli în sumă de 49 735 lei.
Invocă că, prin acțiunile pârâților i-a fost cauzat companiei „Vas
Internațional Plus” SRL prejudiciu moral în sumă de 01 leu.
Solicită obligarea Agenției „Moldsilva” și a ÎS „Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice” de a elabora în termen de 60 de zile, în conformitate cu
legislația în vigoare, Proiectul de amenajare a sectorului destinat pentru recreere
și Planul-schemă de amenajare a sectorului arendat în baza contractului de arendă
nr. 290 din 05 noiembrie 2010; calcularea începutului termenului contractului de
arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, încheiat între Agența „Moldsilva” și SRL
2
„Vas Internațional Plus” din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;
obligarea Agenției „Moldsilva” de a include în calculul achitării plății pentru
arendă din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești a cheltuielilor
suportate în baza contractului nr. 290 din 05 noiembrie 2010 în sumă de 347 915
lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 01 leu și încasarea cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2015
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prima instanță, respingând acțiunea, și-a argumentat poziția reiterând că,
prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, menținută prin decizia
Curții Supreme de Justiție din 03 septembrie 2014, a fost respinsă cererea de
chemare în judecată a SRL „Vas Internațional Plus” cu privire la obligarea
Agenției „Moldsilva” să aprobe proiectul de dezvoltare și folosire a fondului
forestier, cu suprafața de 18,5 ha, amplasat în parcela M din ocolul silvic Slobozia
al ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silvia-Sud Cahul”, arendat în baza
contractului de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, constatându-se că,
proiectul menționat contravine prevederilor pct. 37 ale Regulamentului privind
arenda fondului forestier, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 187 din 20
februarie 2008 și ale art. 4 a Legii nr. 440 din 27 iulie 1995 cu privire la zonele și
fâșiile de protecție a apelor, râurilor și bazinelor de apă, iar activitățile prevăzute
în proiect nu sunt compatibile cu prevederile normelor citate.
Totodată, prima instanță a mai argumentat prin faptul că, proiectul
nominalizat nu a fost aprobat din vina reclamantului, acesta, la rândul său,
urmează să înlăture obiecțiile la proiect și să-l aducă în concordanță cu normele
legale pentru a putea fi aprobat de către Agenția „Moldsilva”, dar nu să solicite
elaborarea unui nou proiect, cu atât mai mult că aceasta nu ține de competența
Agenției.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 a fost respins
apelul declarat de către SRL „Vas Internațional Plus” și menținută hotărârea
primei instanțe.
La data de 29 septembrie 2016, SRL „Vas Internațional Plus” a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi
hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile
judecătorești, deoarece instanțele ierarhic inferioare au interpretat și aplicat eronat
normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au
aplicat eronat legea.
Menționează că, instanța de apel eronat a concluzionat faptul că, SRL „Vas
Internațional Plus”, până la depunerea acțiunii în judecată, nu a solicitat de la
Agenția „Moldsilva” și ÎS „Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice”
modificarea și elaborarea proiectului în sensul corespunderii acestuia cu
prevederile legale, precum și că ÎS „Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice”
nu a fost obligat să elaboreze Proiectul de amenajare a sectorului destinat pentru
recreere și Planul-Schemă de amenajare a sectorului arendat, deoarece conform
prevederilor art. art. 8, 9, 195, 512-514, 572, 575, 602, 603, 666, 668, 671, 704,
3
911 din Cod civil și a obligațiilor asumate prin contractul de arendă nr. 290 din 05
noiembrie 2010 și contractul de prestare a serviciilor cu privire la elaborarea
Proiectului de amenajare a sectorului destinat pentru recreere nr. 23 din 28 iunie
2012, ÎS „Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice”, subdiviziune a Agenției
„Moldsilva”, a fost obligată de a elabora proiectul de amenajare a sectorului
destinat pentru recreere și Planul-schemă de amenajare a sectorului arendat
conform prevederilor legislației, iar Agenția „Moldsilva” a fost obligată să
contribuie la elaborarea unui astfel de proiect de amenajare a sectorului destinat
pentru recreere și Planul-schemă de amenajare a sectorului arendat, prin
acordarea arendașului asistenței tehnice/servicii la îndeplinirea clauzelor
contractuale, ajutor metodic, ș.a.
Mai invocă că, scrisorile Agenției „Moldsilva” adresate SRL „Vas
Internațional Plus” menționate în decizia instanței de apel, nu pot fi considerate ca
acordare arendașului asistenței tehnice/servicii, ajutor metodic la îndeplinirea
clauzelor contractuale, deoarece au un conținut formal.
Consideră că, instanțele de judecată, la examinarea cauzei, nu au aplicat
prevederile art. art. 8, 9, 195, 512-514, 572, 575, 602, 603, 666, 668, 671,704,
911 din Cod civil și ale contractului de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010,
deși contractul a întrat în vigoare la data semnării – 05 noiembrie 2010, la
Organul cadastral teritorial a fost înregistrat doar la 23 martie 2011.
Susține că, a achitat plata pentru arendă și a suportat cheltuieli, însă, din
vina arendatorului, nu a beneficiat de drepturile de arendaș ca urmare a
neexecutării obligațiunilor contractuale de către arendator.
Prin referința depusă la data de 24 octombrie 2016 Agenția „Moldsilva” a
solicitat de a considera recursul ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei
integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din
materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării
deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a
recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele
motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
4
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-
a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Vas
Internațional Plus” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței
CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16
aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Vas Internațional Plus”,
asemenea aspecte nu se regăsesc.
5
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul SRL „Vas Internațional Plus” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.
(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vas
Internațional Plus” se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Ion Druță
Mariana Pitic
6