2rc-959/16 — radierea creantelor din tabelul definitiv al creantelor

2rc-959/16 — radierea creantelor din tabelul definitiv al creantelor (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2rc-959/2016

prima instanță: Curtea de Apel Comrat (jud. Șt. Starciuc)

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Mariana Pitic

Oleg Sternioală

Examinând recursurile declarate de Victor Bivol, prin intermediul avocatului

Rostislav Parasii și Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată,

prin intermediul avocatului Alexandru Levinschi, împotriva încheierii din 07 octombrie

2016 a Curții de Apel Comrat,

adoptată la examinarea contestațiilor depuse de Întreprinderea Mixtă „Becor”

Societate cu Răspundere Limitată și Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe

Acțiuni la cererea de validare a creanțelor creditorului Victor Bivol față de Societatea

cu Răspundere Limitată „Fenthabar”,

c o n s t a t ă:

La data de 24 februarie 2016, SRL „Fenthabar” s-a adresat cu cerere introductivă

solicitând intentarea procesului de insolvabilitate în privința sa.

Prin încheierea din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Comrat a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SRL „Fenthabar” privind intentarea

procesului de insolvabilitate în privința sa.

Prin încheierea din 16 martie 2016 a Curții de Apel Comrat au fost aplicate măsuri

asiguratorii întru evitarea modificării stării în care se află bunurile debitorului SRL

„Fenthabar”.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Comrat a fost constatată

insolvabilitatea SRL „Fenthabar” și a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința

SRL „Fenthabar”, cu sediul în rl Comrat, sat. Dezghinja, str. S. Lazo, nr.56, IDNO

1003611009030; a fost numit în funcția de administrator al insolvabilității Ivan Terzi,

deținătorul autorizației nr.120 din 14 ianuarie 2015; a fost stabilit termenul pentru

înregistrarea cererilor de validarea a creanțelor până la data de 31 mai 2016; a fost

stabilit termenul pentru prezentarea tabelului definitiv al creanțelor până la 21 iunie

2016; a fost stabilită ședința de examinare a creanțelor pentru data de 20 iulie 2016 ora

09:00.

1

Victor Bivol a depus cerere, prin care a solicitat validarea creanței față de SRL

„Fenthabar” în mărime de 20000 dolari SUA, cu includerea acesteia în tabelul

creanțelor.

În motivarea cererii a invocat că datoria de 20000 dolari SUA a fost formată ca

rezultat al încheierii contractului de împrumut din 10 noiembrie 2011 cu SRL

„Fenthabar”, în baza căruia i-a transmis ultimei suma de 20000 dolari SUA, care nu i-

a fost restituită până în prezent.

La data de 15 septembrie 2016, ÎM „Becor” SRL, prin intermediul avocatului

Alexandru Levinschi, a depus contestație împotriva cererilor de validare a creanțelor,

solicitând radierea din tabelul definitiv creanța lui Victor Bivol în sumă de 20000 dolari

SUA.

În motivarea contestației s-a invocat că cererea creditorului Victor Bivol este

tardivă și urmează a fi respinsă.

În acest sens, a indicat că Victor Bivol a depus cerere de validare a creanțelor în

cadrul ședinței de validare a creanțelor din 20 iulie 2016, adică cu omiterea termenului

stabilit de instanța de insolvabilitate.

Remarcă că, la materialele pricinii nu există nici o probă care ar demonstra

respectarea de către creditorul Victor Bivol a condițiilor de înaintare a creanțelor în

termenul și ordinea stabilită de lege.

Susține că, pretențiile creditorului se axează doar pe contractul de împrumut și

dispoziția de încasare din 10 noiembrie 2011, care, însă, este fără număr.

Declară că, contractul de împrumut încheiat la 10 noiembrie 2011 între SRL

„Fenthabar” și Victor Bivol, este fictiv și fără intenția de a produce efecte juridice.

Relevă că, împrumutul pretins a fi efectuat nu a fost reflectat în evidența contabilă

a SRL „Fenthabar”. Dacă se admite că transmiterea banilor ar fi fost efectuată către

Ana Uzun, care și a semnat actele juridice, această eventuală transmitere a fost produsă

de la Victor Bivol pe cont propriu, deoarece banii nu au intrat în posesia SRL

„Fenthabar” și nu pot face parte din masa debitoare. Astfel, creanțele pretinse nici nu

pot fi recuperate din contul SRL „Fenthabar”, ci urmează a fi înaintate persoanei fizice

Ana Uzun.

Specifică că, în baza legislației în vigoare și anume în virtutea interdicției impuse

prin Legea privind reglementarea valutară nr. 62 din 21 martie 2008, tranzacțiile nu

puteau fi încheiate și executate în valută străină pe teritoriul Republicii Moldova.

Precizează că, existența pretinselor creanțe nu au fost confirmată nici de

administratorul insolvabilității, care a întocmit rapoartele conform datelor de evidență

contabilă.

La data 15 septembrie 2016, BC „Banca Socială” SA a depus contestație

împotriva creanțelor lui Victor Bivol, solicitând respingerea validării creanței lui Victor

Bivol în sumă de 20000 dolari SUA, cu radierea acestora din tabelul definitiv.

În motivarea contestației s-a invocat că cererea depusă de Victor Bivol nu

corespunde cerințelor Legii privind reglementarea valutară nr. 62 din 21 martie 2008.

Concomitent indică că la cererea de validare a creanțelor a fost anexată dispoziția

de încasare cu indicarea sumei în dolari SUA, care nu poate fi reținută ca probă întru

2

confirmarea împrumutului, deoarece pe teritoriul Republicii Moldova este interzisă

operarea cu valută internațională, or, în caz contrar era necesară convertirea acesteia în

lei moldovenești cu depunerea la contul curent al firmei.

Menționează că, în contextul prevederilor pct. 182 al Regulamentului Băncii

Naționale din Moldova privind condițiile și modul de efectuare a operațiunilor valutare

nr. 8 din 28 ianuarie 2010, valuta străină în numerar sau aferentă cecurilor de călătorie

încasată în casa persoanei juridice se înregistrează la contul în valută străină al

persoanei juridice străine deschis la prestatori de servicii de plată rezidenți (prestatori

SPR), care pot fi și nebancari, indicați în Legea cu privire la serviciile de plată și

moneda electronică nr. 114 din 18 mai 2012. SRL „Fethabar” ar trebui să fie inclusă în

categoria persoanelor juridice indicate în Legea respectivă.

Remarcă că, contractul și ordinul de plată fără număr nu pot servi ca acte primare

întru validarea creanțelor.

Indică că, Victor Bivol a omis termenul de adresare a cererilor de validare a

creanțelor.

Prin încheierea din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat s-au admis parțial

contestațiile depuse de ÎM „Becor” SRL și BC „Banca Socială” SA; a fost exclusă

creanța lui Victor Bivol în sumă de 20000 dolari SUA din tabelul definitiv al creanțelor

SRL „Fenthabar”, fiindu-i explicat dreptul de a se adresa în instanța de judecată cu o

pretenție separată; în rest contestațiile au fost respinse ca neîntemeiate.

La data de 22 octombrie 2016, conform sigiliului Oficiului Poștal (f.d.130), Victor

Bivol, prin intermediul avocatului Rostislav Parasii, a declarat recurs împotriva

încheierii din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat solicitând casarea parțială a

acesteia și respingerea contestațiilor depuse de ÎM „Becor” SRL și BC „Banca Socială”

SA.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de insolvabilitate eronat a ajuns la

concluzia că ar exista un litigiu de drept.

Menționează că, existența unui litigiu de drept se constată de instanța de

insolvabilitate în fiecare caz aparte pe baza probelor și dovezilor prezentate, ținând cont

de faptul că însuși examinarea contestației presupune în sine un litigiu de drept și care

este definitivat prin admiterea sau respingerea contestației. Or, conform legii

insolvabilității, creanța validată are efectul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile. Admiterea contestației prin constatarea unui litigiu de drept, cu radierea

creanței din tabel, poate avea loc în cazurile în care creanța solicitată de creditor pentru

a fi admisă, nu se confirmă prin probele și argumentele invocate și administrate.

Consideră că, la caz nu sunt întrunite condițiile constatării unui litigiu de drept, or,

creditorul Victor Bivol s-a conformat prevederilor legale, a înaintat cererea de validare

a creanțelor, a anexat la cererea respectivă contractul de împrumut, acorduri adiționale

privind modificarea termenului de executare și dispozițiile de încasări. În rezultatul

verificării actelor prezentate, administratorul insolvabilității, fără a solicita careva

informații suplimentare, le-a acceptat și le-a inclus în tabelul definitiv.

Remarcă că, faptul încasării surselor financiare de către SRL „Fenthabar” se

confirmă prin contractele de împrumut, care au fost semnate de Ana Uzun ca

3

administrator al SRL ”Fenthabar”. De asemenea, se confirmă și prin dispozițiile de

încasare, conform cărora sumele au fost încasate de SRL „Fenthabar”, dar nu de

persoana fizică Ana Uzun.

Conform pct. 12 al Hotărârii Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea

Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii

Moldova nr. 764 din 25 noiembrie 1992, primirea numerarului de către casele

întreprinderilor se efectuează prin dispoziții de încasări, semnate de contabilul-șef sau

altă persoană împuternicită de acesta. Astfel, indică că contractul de împrumut,

dispoziția de încasare semnată de reprezentantul SRL „Fenthabar”, cu aplicarea

ștampilei întreprinderii sunt probe pertinente, concludente și suficiente întru

confirmarea relațiilor de împrumut între creditor și SRL „Fenthabar”. Iar, în ce scopuri

debitorul a utilizat mijloacele financiare respective nu-i poate fi imputat și nu pune la

îndoială însăși obligația debitorului de a restitui mijloacele financiare primite. Mai

mult, faptul transmiterii mijloacelor financiare parvenite din contractele de împrumut

sunt confirmate atât de reprezentantul SRL „Fenthabar”, cât și de administratorul

insolvabilității.

Consideră că prima instanță eronat a constatat că pentru a confirma faptul

existenței raporturilor de împrumut cu SRL „Fenthabar” nu este suficientă existența

contractelor de împrumut și dispozițiilor de încasare, dar mai este necesar ca acestea

mijloace financiare să fie utilizate în interesele întreprinderii.

Opinează că, este eronată concluzia instanței în acest sens. Or, conform art. 867

Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în

proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se

obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate

la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Conform prevederilor articolului dat,

împrumutatul nu este absolvit de obligația de restituire a împrumutului în cazul în care

nu-1 utilizează după destinație.

În conformitate cu art. 118 Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale

dacă legea nu dispune altfel, iar ÎM „Becor” SRL și BC „Banca Socială” SA în

susținerea celor invocate în contestații nu au prezentat nici o probă în sensul art. 121,

122 Cod de procedură civilă.

La data de 21 octombrie 2016, conform sigiliului Oficiului Poștal (f.d.143), ÎM

„Becor” SRL, prin intermediul avocatului Alexandru Levinschi, a declarat recurs

împotriva încheierii din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat în partea ce ține de

respingerea contestațiilor ÎM ”Becor” SRL și soluționarea în fond cu admiterea

contestațiilor ÎM „Becor” SRL și respingerea cererii de validare a creanței lui Victor

Bivol în sumă de 20000 dolari SUA.

În motivarea recursului s-a invocat că în baza hotărârii instanței de intentare a

procesului de insolvabilitate din 20 aprilie 2016, a fost stabilit creditorilor un termen

pentru depunerea cererilor de validare a creanțelor, care a expirat la 31 mai 2016, iar în

interiorul acestui termen pretinsul creditor nu a depus cerere de validare a creanțelor.

4

Susține că, contrar prevederilor art. 140 al Legii insolvabilității, la dosar nu există

probe ce ar confirma respectarea condițiilor de înaintare a creanțelor, în termenul și

ordinea stabilită de lege, cu toate că creditorul personal a indicat prevederile art. 140 al

Legii insolvabilității.

Precizează că, însăși creditorul declară și recunoaște că a aflat despre intentarea

procesului de insolvabilitate din Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-133

din 13 mai 2016, însă, nu a înaintat cerere de admitere a creanțelor cu respectarea

prevederilor legii.

Menționează recurentul că, pretinsul creditorul cunoștea despre termenul de

înaintare a creanței, cunoștea modul și ordinea de depunere, precum și consecințele

nerespectării acestor norme, însă, a omis acest termen, nu a motivat omiterea

termenului, nu a solicitat repunerea în termen, prin ce, pe cale de consecință, și-a asumat

consecințele negative, prevăzute de lege.

Consideră eronată interpretarea și aplicarea de către instanța de insolvabilitate a

prevederilor art. 140 al Legii insolvabilității, deoarece s-ar admite o discriminare a

creditorilor care au depus cererile lor în termen, încalcă principiul legalității, echității

și egalității părților în proces.

Conform art. 20 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova statuează că orice

persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime.

Relevă că, prin prisma art. 140 (obligația și disciplina de respectare a termenului

de procedură), art. 143 (dreptul creditorului interesat de a se opune prin contestare

admiterii unei creanțe) al Legii insolvabilității, dreptul de a invoca omiterea termenului

în scopul satisfacerii cererii de respingere a creanței înaintate tardiv este un drept

subiectiv legitim și mijloc de apărare a părții în proces. Acest drept fiind întemeiat și

garantat de lege, nu poate fi lezat prin respingere fără temei legal, or, prin aceasta s-ar

constata violarea dreptului la un proces echitabil.

Indică că, în motivarea instanței de judecată în vederea respingerii argumentului

cu privire la tardivitate, pe lângă aplicarea incorectă a normei juridice, s-a făcut și o

apreciere eronată a faptelor din speță. Depunerea cererii de validare a creanțelor în afara

termenului nu atestă respectarea termenului stabilit conform hotărârii instanței de

insolvabilitate și a prevederilor art. 140 al Legii insolvabilității.

Susține că, la examinarea contestației, instanța de judecată nu a reținut și alte

argumentele ale recurentului expuse suplimentar în ședința de judecată, care a

atenționat că administratorul a încălcat grav normele legale prin includerea creanțelor

în tabelul definitiv, creanțe care nici nu urma să se regăsească în tabel.

Afirmă că, în speța administratorul nu a întocmit tabel preliminar și respectiv,

prevederile art. 140 alin. (4) al Legii insolvabilității, nu sunt aplicabile.

Conform art. 142 alin. (4) al Legii insolvabilității, se supun verificării în vederea

includerii în tabelul definitiv, doar creanțele înaintate prin cereri, înregistrate la instanța

de insolvabilitate.

În contextul dat, indică că cererea lui Victor Bivol nu a fost înregistrată în instanța

5

de insolvabilitate. Astfel, în opinia sa, nici nu urma a fi inclusă în tabelul definitiv al

creanțelor și propusă de către administrator pentru validare. Or, atribuția de a aprecia

depunerea în termen a unei cereri de admitere a creanțelor, repunerea în termen, revine

în mod expres instanței de judecată și nu administratorului.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat încheierea la data de 07 octombrie 2016.

La data de 21 octombrie 2016, conform sigiliului Oficiului Poștal (f.d.143), ÎM

„Becor” SRL, prin intermediul avocatului Alexandru Levinschi, a declarat recurs

împotriva încheierii din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat.

La data de 22 octombrie 2016, conform sigiliului Oficiului Poștal (f.d.130),

Victor Bivol, prin intermediul avocatului Rostislav Parasii, a declarat recurs împotriva

încheierii din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat.

În conformitate cu art. 112 alin. (3) Cod de procedură civilă, actul de procedură

pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din

termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost

predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de

ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.

Astfel, circumstanțele expuse denotă că recursurile declarate împotriva încheierii

din 07 octombrie 2016 a instanței de insolvabilitate de ÎM „Becor” SRL, prin

intermediul avocatului Alexandru Levinschi și Victor Bivol, prin intermediul

avocatului Rostislav Parasii, sunt în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va admite recursurile declarate de ÎM

„Becor” SRL, prin intermediul avocatului Alexandru Levinschi și Victor Bivol, prin

intermediul avocatului Rostislav Parasii și va casa încheierea adoptată în privința

creanței lui Victor Bivol, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită

recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul

de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură

civilă și ale prezentei legi.

6

Din materialele pricinii rezultă că prin încheierea din 25 februarie 2016 a Curții

de Apel Comrat a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL

„Fenthabar” privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința sa (f.d.2-4).

Prin încheierea din 16 martie 2016 a Curții de Apel Comrat au fost aplicate măsuri

asiguratorii întru evitarea modificării stării în care se aflau bunurile debitorului SRL

„Fenthabar” (f.d.5-9).

Prin hotărârea din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Comrat a fost constatată

insolvabilitatea SRL „Fenthabar” și a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința

SRL „Fenthabar”, cu sediul în rl Comrat, sat. Dezghinja, str. S. Lazo, nr.56, IDNO

1003611009030; a fost numit în funcția de administrator al insolvabilității Ivan Terzi,

deținătorul autorizației nr.120 din 14 ianuarie 2015; a fost stabilit termenul pentru

înregistrarea cererilor de validarea a creanțelor până la data de 31 mai 2016; a fost

stabilit termenul pentru prezentarea tabelului definitiv al creanțelor până la 21 iunie

2016; a fost stabilită ședința de examinare a creanțelor pentru data de 20 iulie 2016 ora

09:00 (f.d.10-16).

Colegiul remarcă că în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința

SRL „Fenthabar”, Victor Bivol a înaintat cerere de validare a creanței în mărime de

20000 dolari SUA (f.d.17).

La acest capitol, Colegiul remarcă că cererea lui Victor Bivol privind validarea

creanțelor anexată la materialele pricinii este datată cu 20 mai 2016, conform căreia se

distinge că ar fi înregistrată atât în Curtea de Apel Comrat ca instanță de insolvabilitate,

cât și pe numele administratorului insolvabilității Ivan Terzi. Însă, careva confirmări

care să ateste data și respectiv înregistrarea acestei cereri la materialele pricinii lipsesc.

Conform art. 140 alin. (1), (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

dacă are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii,

creditorul înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere

a creanțelor adresată instanței de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a

debitorului. Cererile de admitere a creanțelor se consemnează într-un registru, care se

păstrează în instanță. Cererea de admitere a creanței se depune în termenul stabilit în

hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea

administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea

cererii de admitere a creanțelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de

zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice

de la data intrării în procedură. Excepție fac obligațiile fiscale al căror termen este de

90 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

În contextul normei precitate, Colegiul precizează că determinarea datei privind

înregistrarea cererii de validare a creanței prezintă un aspect important ce necesită o

confirmare certă, în condițiile când prin contestația depusă atât de SRL „Becor” (f.d.40-

44), cât și BC „Banca Socială” SA (f.d.48-50), se invocă tardivitatea cererii de validare

a creanței lui Victor Bivol față de SRL „Fenthabar”.

Tot aici, este de menționat că SRL „Becor” pretinde că cererea lui Victor Bivol

de validare a creanței a fost prezentată în ședința de judecată din 20 iulie 2016 de către

administratorul Ivan Terzi, însă și acest argument nu este cert și imposibil de verificat,

7

în condițiile când la materialele cauzei nu a fost anexat și procesul verbal al ședinței de

judecată din data respectivă.

Or, conform art.8 alin.(4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în

vederea soluționării recursului, instanței de recurs i se trimit, în copii certificate de

instanța de insolvabilitate, doar actele care interesează soluționarea căii de atac.

În conformitate cu art. 274 alin.(1) Cod de procedură civilă, în procesul-verbal

al ședinței de judecată sau al actului de procedură îndeplinit în afara ședinței de judecată

se indică momentele esențiale ale dezbaterii pricinii sau ale efectuării actului

procedural.

La caz, Colegiul consideră relevant și argumentul recurentului SRL „Becor” în

recursul declarat precum că termenul-limită de înaintare a creanțelor a fost stabilit

pentru data de 31 mai 2016, însă, cererea de validare ar fi fost înaintată la data de 20

iulie 2016.

Or, instanța de insolvabilitate constatând faptul că cererea lui Victor Bivol

privind validarea creanțelor ar fi fost depusă în termen, s-a axat pe faptul că cererea ar

fi datată cu 20 mai 2016 și prezentată administratorului insolvabilității Ivan Terzi, iar

ultimul ar fi prezentat-o la data de 20 iulie 2016 în ședința de judecată a instanței de

insolvabilitate.

Colegiul consideră ipoteza instanței de insolvabilitate declarativă, or, careva

înscrisuri în acest sens la materialele pricinii lipsesc.

Mai mult, instanța de insolvabilitate axându-se pe circumstanțele menționate

supra a constatat că creditorul Victor Bivol nu este responsabil de faptul că cererea

privind validarea creanței ar fi fost prezentată în instanța de insolvabilitate cu întârziere.

Or, această ipoteză a instanței de insolvabilitate în lipsa unui suport probatoriu

nu constituie decât o aserțiune, în condițiile când norma de drept stabilește imperativ

depunerea cerere de admitere a creanței în instanța de judecată în procedura căreia se

află cauza de insolvabilitate.

La acest capitol Colegiul consideră relevante și prevederile art. 140 alin.(1), (2)

Legii insolvabilității, reiterate supra, conform cărora cererea de admitere a creanței este

adresată instanței care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului și în termenul

stabilit.

În această ordine de idei, Colegiul precizează că prin hotărârea din 20 aprilie

2016 a Curții de Apel Comrat, termenul pentru înregistrarea cererilor de validarea a

creanțelor a fost stabilit până la data de 31 mai 2016.

La caz, Colegiul reține și argumentele recurentului SRL „Becor” precum că

creditorul Victor Bivol cunoscând condițiile de depunere a cererii de admitere a

creanței, nu a prezentat careva probe ce ar confirma respectarea acestora, or, însăși

creditorul în cererea de admitere a creanței a invocat prevederile art. 140 al Legii

insolvabilității, care și stabilesc aceste condiții.

Colegiul ia în considerare și faptul că art. 142 alin.(4) al Legii insolvabilității

statuează expres că administratorul insolvabilității/lichidatorul va proceda de îndată la

verificarea fiecărei cereri de admitere înregistrate la instanța de insolvabilitate și a

8

documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea,

valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

Astfel, norma enunțată supra, de asemenea, impune obligativitatea înregistrării

cererii de admitere a creanțelor la instanța de insolvabilitate pentru a fi verificată

legitimitatea și valoarea exactă de către administratorul insolvabilității.

În atare circumstanțe, Colegiul se află în imposibilitatea de a supune controlului

judiciar încheierea contestată, în condițiile când la materialele pricinii lipsesc

confirmări privind înregistrarea de către Victor Bivol a cererii de validare a creanțelor

în instanța de insolvabilitate sau cel puțin expedierea acesteia prin intermediul oficiului

poștal, care ar putea servi repere pentru instanța de recurs în constatarea legalității

actului contestat în această parte.

Colegiul reiterează că din partea introductivă a cererii de validare a creanțelor se

distinge că aceasta ar fi fost depusă atât în Curtea de Apel Comrat, cât și

administratorului provizoriu Ivan Terzi, însă, careva confirmări de înregistrare în acest

sens nu au fost prezentate.

Colegiul remarcă că la rejudecarea pricinii instanța de insolvabilitate urmează a

verifica aceste aspecte întru determinarea respectării de către Victor Bivol a termenului

întru înaintarea cererii de validare a creanțelor.

Cu referire la argumentele recurentului Victor Bivol precum că instanța de

insolvabilitate eronat a constatat existența unui litigiu de drept și alte argumente

invocate în recursul declarat, Colegiul menționează că acestea țin de o etapă ce succede

constatarea depunerii în termen a cererii de admitere a creanței, iar în condițiile când

instanța de recurs este în imposibilitate de a stabili aceste circumstanțe, nu se poate

expune și asupra temeiniciei argumentelor invocate de Victor Bivol în raport cu

normele de drept aplicabile speței.

Or, admiterea recursului la caz este impusă de alte circumstanțe, determinarea

cărora necesită un răspuns cert și prezentarea confirmărilor în acest sens.

La rejudecare urmează a fi verificate, apreciate și argumentele lui Victor Bivol.

Instanța de insolvabilitate urmează să răspundă la întrebările participanților la proces

Din considerentele menționate și având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile

declarate de Victor Bivol, prin intermediul avocatului Rostislav Parasii și ÎM „Becor”

SRL, prin intermediul avocatului Alexandru Levinschi și de a casa încheierea din 07

octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat emisă în privința creanțelor lui Victor Bivol

și contestațiilor depuse împotriva acestora, cu restituirea pricinii la rejudecare în

instanța de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 428, art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

9

Se admit recursurile declarate de Victor Bivol, prin intermediul avocatului

Rostislav Parasii și Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată,

prin intermediul avocatului Alexandru Levinschi.

Se casează încheierea din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Comrat, adoptată

la examinarea contestațiilor depuse de Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu

Răspundere Limitată și Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni la

cererea de validare a creanțelor creditorului Victor Bivol față de Societatea cu

Răspundere Limitată „Fenthabar”, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de

insolvabilitate-Curtea de Apel Comrat.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecătorii: Mariana Pitic

Oleg Sternioală

10