2ra-2740/16 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

Dosarul nr.2ra-2740/16

Instanța de fond: Judecătoria Hîncești – V. Grosu

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova în pricina civilă la acțiunea lui Ștefan

Ieșeanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 03 decembrie 2015,

C O N S T A T Ă:

Ștefan Ieșeanu la data de 08 iulie 2014 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

prin care a solicitat încasarea prejudiciului material constituit din 2 000 lei cheltuieli

judiciare suportate pentru achitarea serviciilor juridice în cadrul examinării cauzei

penale și 3 842,21 euro cu titlul de salariu și alte venituri provenite din muncă în

legătură cu privarea în perioada 30 noiembrie 2010 - 22 mai 2012 de dreptul de a

munci, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 euro ( f.d. 1-5).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 30 noiembrie 2010 în

urma controlului efectuat la vama Leușeni – Albița, în autovehiculul de model

Mercedes Benz Sprinter s-a descoperit coletul nr. 730, care nu a fost declarat, la

volanul autovehiculului se afla el, iar declarația vamală era întocmită de Igor Cerba.

În rezultatul controlului a fost pornită cauza penală, fiind învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. 5, lit. d) Cod Penal, în cadrul urmării penale a

fost dispusă măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara. Astfel, a fost privat de

posibilitatea să realizeze venituri pentru întreținerea familiei întrucît activitatea

presupune activitatea în afara țării.

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din data de 13 mai 2011 a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin.5, lit. d) Cod Penal, fiindu-i

numită pedeapsa în formă de 5 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe

un termen de 3 ani. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 01 noiembrie

2011, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2012 a fost achitat

din lipsa în acțiunile sale a semnelor constitutive ale infracțiunii.

În opinia reclamantului acesta este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

1

procuraturii și ale instanțelor judecătorești. La aprecierea criteriilor de stabilire a

despăgubirilor urmează să se țină cont de faptul, că a fost condamnat la închisoare pe

un termen de 5 ani în condițiile în care nu era vinovat, fiindu - i aduse grave atingeri

drepturilor fundamentale la libertate și demnitate umană.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din data de 08 aprilie 2015 s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Ștefan Ieșeanu suma de 2 000 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare și suma de 5 000 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul

moral cauzat ( f.d. 109).

Invocînd ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la data de 04 mai 2015 Ministerul

Justiției a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii contestate

cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată (

f.d. 119).

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Hîncești din data de 08 aprilie 2015

Ștefan Ieșeanu a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii

cu emiterea unei hotărâri noi prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată (

f.d. 155-156).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 03 decembrie 2015 s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul declarat de Ștefan Ieșeanu, s-a

modificat hotărârea primei instanțe, prin majorarea sumei adjudecate cu titlul de

prejudiciu moral de la suma de 5 000 lei pînă la suma de 20 000 lei, în rest hotărârea s-

a menținut ( f.d. 173).

În motivarea soluției sale instanța de apel, a constatat că la data de 14 ianuarie

2011 a fost pornită urmărirea penală în baza infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. 5,

lit. d) Cod Penal, iar la data de 15 februarie 2011 în privința lui Ștefan Ieșeanu a fost

aplicată măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara pe un termen de 30 zile. Prin

sentința Judecătoriei Hîncești din data de 13 mai 2011 Ștefan Ieșeanu a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248, alin. 5, lit. d ) Cod Penal, fiind

achitat prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 01 noiembrie 2011, care a fost

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție.

Astfel, în corespundere cu prevederile art. 1405 al. 1 Cod Civil, prejudiciul cauzat

persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragerea ilegală la răspundere penală,

aplicarea ilegală a măsurilor preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma

declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de

sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității, se

repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 3 al Legii nr. 1545- XIII din 25.02.1998 este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanelor fizice sau juridice în urma reținerii ilegale,

aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, obligația de a nu părăsi

localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale etc.,

dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire

penală sau încetării urmării penale pe temeiuri de reabilitare.

Invocînd ilegalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 03 decembrie

2015, Ministerul Justiției a contestat-o cu recurs, solicitînd cu titlu principal casarea

deciziei recurate, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă cererea de

2

chemare în judecată, cu titlu secundar modificarea deciziei în sensul diminuării

sumelor acordate ( f.d. 186-190).

În motivarea recursului Ministerul Justiției a indicat, că instanța de apel la

emiterea deciziei recurate a aplicat eronat normele de drept material și procedural,

apreciind arbitrar probele prezentate.

La data de 11 noiembrie 2016 Procuratura Generală a prezentat referință, prin

care a solicitat admiterea cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției ( f.d. 198).

În conformitate cu art. 434 alin. 1 al CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

03 decembrie 2015, expediată părților prin intermediul oficiului poștal. Potrivit copiei

scrisorii de însoțire a fost recepționată de recurent la data de 28 ianuarie 2016 ( f.d.

191).

În aceste circumstanțe recursul depus la 24 martie 2016 se consideră a fi depus în

termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ministerul

Justiției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei

de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art.

432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

3

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și

4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat

de către Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015

în pricina civilă la acțiunea lui Ștefan Ieșeanu împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4