2rac-409/16 — anularea ordinului de plată și încasarea sumei

2rac-409/16 — anularea ordinului de plată și încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 2rac-409/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Montevideia”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată ,,Montevideia” împotriva Băncii Comerciale ,,EuroCreditBank” Societate pe

Acțiuni, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin ,,Lemi Invest” Societate

pe Acțiuni cu privire la anularea ordinului de plată și la acțiunea reconvențională a

Băncii Comerciale ,,EuroCreditBank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ,,Montevideia” cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Montevideia” și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău mun. Chișinău din 01 decembrie 2015, prin

care acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 31 martie 2014, SRL ,,Montevideia” a depus cererea de chemare în judecată

împotriva BC ,,EuroCreditBank” SA, intervenient accesoriu ÎCS ,,Lemi Invest” SA cu

privire la anularea ordinului de plată (f. d. 2-5, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 07 mai 2013 între

SRL ,,Montevideia” și BC ,,EuroCreditBank” SA a fost încheiat contractul de acordare

a garanței bancare nr. GR-57, în baza căruia ultima și-a asumat angajamentul de a plăti

ÎCS ,,Lemi Invest” SA o sumă de bani în baza cererii scrise a acestuia în cazul

neexecutării sau executării necorespunzătoare de către ordonătorul garanței a obligației

sale față de beneficiarul garanței, ce rezultă din contractul de închiriere nr. 254 din

05 aprilie 2013 în vederea închirierii spațiului comercial situat în mun. Chișinău,

str. Arborilor, 21.

Susține că concomitent la 07 mai 2013 între SRL ,,Montevideia” și

BC ,,EuroCreditBank” SA a fost încheiat contractul de credit cu nr. C.L. 1404-978.

Menționează reclamantul că, potrivit Contractului de acordare a garanței bancare

nr. GR-57 din 07 mai 2013 și garanția bancară nr. 040100-03/829 din 07 mai 2013,

banca s-a obligat să plătească ÎCS ,,Lemi Invest” SA o sumă de bani ce nu va depăși

32 200 euro, în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor a

obligațiilor sale, ce rezultă din contractul de locațiune nr. 254 din 05 aprilie 2013, și

anume la survenirea cazului garantat, orice sumă achitată de către bancă se va

transforma în credit bancar.

Indică că, la 28 februarie 2014, beneficiarul garanței bancare ÎCS ,,Lemi

Invest” SA a înaintat băncii o cerere de efectuare a plății cu referință la scrisoarea de

garanție bancară nr. 040100-03/829 din 07 mai 2013.

Astfel, relevă că drept răspuns la cererea înaintată, banca prin ordinul de plată

nr. 1 din 03 martie 2014 a transferat beneficiarului garanței suma de 32 200 euro, ce

constituia la data efectuării plății suma de 606 345,32 lei.

Consideră că ordinul sus menționat este unul ilegal și pasibil de a fi anulat,

deoarece potrivit pct. 1.1 al Contractului de acordare a garanției bancare nr. GR-57 din

07 mai 2013 suma de 32 200 euro va fi achitată doar în cazul neexecutării sau executării

necorespunzătoare de către ordonatorul garanței a obligațiilor sale față de beneficiarul

garanției, însă ÎCS ,,Lemi Invest” SA nu a prezentat băncii documente doveditoare care

ar confirma că SRL ,,Montevideia” nu și-a executat sau și-a executat necorespunzător

obligațiile sale față de beneficiarul garanției.

Afirmă că, potrivit pct. 3.1 alin. (3) al Contractului de acordare a garanției

bancare și art. 1251 alin. (1) din Codul civil, banca trebuia să notifice de îndată primirea

reclamației din partea beneficiarului, însă nu a făcut-o.

De asemenea, nu a verificat în timp util și cu grijă cuvenită dacă au fost întrunite

condițiile de plată a garanției.

Remarcă că cu mult timp înainte de a înainta cererea de plată din 28 februarie

2014, la 03 ianuarie 2014, intervenientul accesoriu ÎCS ,,Lemi Invest” SA, beneficiar al

garanței bancare, a recepționat notificarea nr. 76 MV privind rezoluțiunea în mod

unilateral a Contractului de închiriere nr. 254, care a acceptat-o tacit, iar în aceiași zi

după orele 22.00 a fost afișat un panou cu inscripția ,,acest spațiu se dă în chirie”,

blocând complet intrarea în sala magazinului și până în prezent nu au fost înaintate

careva cereri față de SRL ,,Montevideia”.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 572, art. art. 1250-1252 din

Codul civil.

Solicită recunoașterea transferului de bani în sumă de 606 345,32 lei efectuat de

către BC ,,EuroCreditBank” SA beneficiarului plății ÎCS ,,Lemi Invest” SA prin ordinul

de plată nr. 1 din 03 martie 2014 ,,cu destinația plății garanței bancare nr. 010100-

03/829 din 07 mai 2013” ca ilegal din motivul nesurvenirii cazului garantat cu anularea

prezentului ordin de plată nr. 1 din 03 martie 2014.

La 13 mai 2014, SRL ,,Montevideia” a depus cererea cu privire la completarea

temeiului acțiunii (f. d. 55-57, vol. I).

În motivarea cererii de completare a temeiului acțiunii a indicat că art. 228 din

Codul civil, prevede că dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace

dolosive sau viclene pentru a o determina să încheie un act juridic.

Indică că, dolul este comis de un terț și cealaltă parte a știut despre manoperele

dolosive ale terțului și nu l-a avertizat pe cocontractant și chiar a fost instigator și

complice al terțului.

În acest context, remarcă că aceste mijloace dolosive au fost cunoscute de bancă

și după cum a menționat în cererea de chemare în judecată, la data de 03 ianuarie 2014 a

înaintat intervenientului accesoriu ÎCS ,,Lemi Invest” SA notificarea nr. 76MV privind

rezoluțiunea contractului de închiriere nr. 254 din 05 aprilie 2013, care a fost

recepționată de ultimul la 03 ianuarie 2014.

Afirmă că motivul de fapt și de drept pentru care contractul de închiriere a

spațiului comercial a fost rezolvit a fost neexecutarea unei obligații esențiale ale

contractului, stabilită prin lege și care reiese din natura contractului - obligația de

înregistrare a contractului de închiriere încheiat pe un termen mai mare de 3 ani în

Registrul bunurilor imobile, obligație expres prevăzută de art. 879 alin. (2) din Codul

Civil, art. 43 alin. (1) și (2) Cap. V al Legii privind cadastrul bunurilor imobile nr. 1543

din 25 februarie 1998.

Indică că, potrivit prevederilor art. 738 din Codul civil, din momentul în care

declarația de rezoluțiune parvine celeilalte părți, contractul încetează și toate părțile

contractului sunt eliberate de obligația de a executa prestațiile datorate în temeiul

contractului.

În temeiul prevederilor enunțate, relevă că la data de 03 ianuarie 2014, contractul

de închiriere nr. 254 din 05 aprilie 2013, în baza căruia a fost eliberată garanția bancară

a fost reziliat și nu avea nici o putere juridică, cu toate acestea ÎCS ,,Lemi Invest” SA la

data de 28 februarie 2014 a înaintat o cerere pârâtului BC ,,EuroCreditBank” SA

solicitând efectuarea plății în sumă de 32 200 euro.

În aceste condiții, a menționat că în cererea înaintată, ÎCS ,,Lemi Invest” SA

contrar prevederilor art. 1250 din Codul Civil, nu a anexat documentele corespunzătoare

ce ar confirma survenirea cazului garantat, nu a indicat în ce constă neîndeplinirea

obligației contractuale și s-a limitat doar la afirmațiile precum că chiriașului

SRL ,,Montevideia” nu și-a respectat angajamentele sale contractuale.

Astfel, ÎCS ,,Lemi Invest” SA a dus în eroare BC ,,EuroCreditBank” SA pentru a

o determina să emită ordinul de plată solicitat și să efectueze plata, iar banca la rândul

său nu l-a notificat de îndată despre primirea reclamației și cererii de plată de la

ÎCS ,,Lemi Invest” SA.

Relevă că, întâmplător verificând decontările mijloacelor bănești on-line a

depistat că banca a încasat la data de 03 martie 2014 comisionul unic pentru acordarea

creditului în sumă de 32 200 euro, achitat prin ordinul de plată contestat.

Explică că, cu două zile pună la înaintarea cererii de plată de către intervenientul

accesoriu și cu 4 zile până la efectuarea plății, a înregistrat la BC ,,EuroCreditBank” SA

cererea nr. 103MV din 26 februarie 2014 privind suspendarea executării garanției

bancare, menționând despre rezoluțiunea contractului de închiriere a spațiului comercial

în baza căruia a fost emisă garanția bancară.

În consecință, în condițiile date BC ,,EuroCreditBank” SA a cunoscut despre

rezoluțiunea contractului de închiriere până la recepționarea cererii de efectuare a plății

și cunoștea despre manoperele dolosive ale ÎCS ,,Lemi Invest” SA și nu i-a informat de

îndată, dar a fost instigator și complice al terțului și a efectuat plata solicitată.

Afirmă că, luând în considerație că contractul de acordare a garanției bancare

reprezintă un act juridic încheiat sub condiția apariției și încetării drepturilor subiective

civile și a obligațiilor corelative ce depind de un eveniment viitor, survenirea cazului

garantat manifestat prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce

rezultă din contractul de închiriere, prin prisma art. 241 alin. (2) din Codul civil, potrivit

căruia dacă la survenirea condiției a contribuit cu rea-credință partea pentru care

survenirea condiției este avantajoasă, condiția nu se consideră survenită, în cazul dat

avantajul BC ,,EuroCreditBank” SA este evident, deoarece potrivit unui alt contract de

credit nr. C.L. 1404-978 din 07 mai 2013, banca s-a obligat să plătească beneficiarului

garanției bancare suma de 32 200 euro care automat se va transforma în credit bancar,

SRL ,,Montevideia” fiind obligată să ramburseze creditul și să achite dobânzile și

penalitățile aferente.

La 16 decembrie 2014, SRL ,,Montevideia” a înaintat cererea de concretizare a

pretențiilor acțiunii, solicitând declararea nulă a ordinului de plată nr. 1 din 03 martie

2014, emis de BC ,,EuroCreditBank” SA privind plata valorii garanței bancare în sumă

de 606 345,32 lei beneficiarului ÎCS ,,Lemi Invest” SA ca încheiat prin dol cu repunerea

părților în situația anterioară (f. d. 227, vol. I).

La 28 aprilie 2015, SRL ,,Montevideia” a depus cererea cu privire la completarea

temeiului acțiunii în care a invocat suplimentar un alt temei de declararea nulă a

ordinului de plată a valorii garanției bancare, ultimul fiind afectat de viciile

consimțământ în baza unei erori considerabile, temeiul expres prevăzut de art. 227 din

Codul Civil (f. d. 33-34, vol. II).

La 06 martie 2015, BC ,,EuroCreditBank” SA a depus acțiunea reconvențională

împotriva SRL ,,Montevideia” cu privire la încasarea sumei (f. d. 222, vol. I).

În motivarea cererii reconvenționale, a indicat că prin ordinul de plată nr. 1 din

03 martie 2014, emis de către BC ,,EuroCreditBank” SA a fost transferată către

beneficiarul garanței ÎCS ,,Lemi Invest” SA suma de 606 345,32 lei, ceea ce a constituit

echivalentul sumei de 32 200 euro.

Menționează că, în urma efectuării plății către beneficiarul garanței suma de

32 000 euro s-a transformat în credit bancar conform Contractului de credit

nr. C.L. 1404-978 din 07 mai 2013, rambursabil în termen de 12 luni din data efectuării

de către banca a plăti în baza Garanției bancare nr. 040100-03/829 din 07 mai 2013, și

anume până la 02 martie 2015.

Susține că conform pct. 2.1.1, pct. 2.2.4. și pct. 4.2.3 din Contractul de credit

menționat, SRL ,,Montevideia” s-a obligat să achite plățile lunare în modul și în

termenul stabilit în contract.

Insistă că în legătură cu încălcarea obligațiilor contractuale, la data de

06 februarie 2015, BC ,,EuroCreditBank” SA a expediat în adresa SRL ,,Montevideia”

pretenție prin care ultimul a fost atenționat privind încălcarea condițiilor Contractului de

credit, solicitând achitarea integrală a datoriilor până la 25 februarie 2015 și

informându-l despre intenția băncii de a înainta acțiunea în judecată pentru încasarea

datoriilor formate în mod silit, dar până în prezent datoriile nu au fost achitate.

Indică că, conform prevederilor p. 2.4 din Contractul de credit menționat, în cazul

nerambursării creditului și/sau neachitării dobânzii în termenul stabilit, debitorul se

obligă să achite băncii penalități în mărime de 0,5 % din suma neachitată pentru fiecare

zi de întârziere începând cu data următoare termenului stabilit pentru achitare și până la

data efectuării efective a plății (inclusiv).

Astfel, conform situației la data de 03 martie 2015, suma totală a datoriilor

SRL ,,Montevideia” față de BC ,,EuroCreditBank” SA constituie 39 302,03 euro din

care: 30 841,83 euro - soldul creditului, 2 284,96 euro - dobânda aferentă creditului și

6 175,24 euro - penalitățile calculate conform prevederilor contractului de credit.

Își întemeiază acțiunea reconvențională în baza dispozițiilor art. 572 alin. (2),

art. 1236 alin. (1), art. 1243 din Codul civil.

Solicită încasarea de la SRL ,,Montevideia” în beneficiul BC ,,EuroCreditBank”

SA a datoriilor aferente Contractului de credit nr. C.L: 1404-978 din 07 mai 2013 în

suma totală de 39 302,03 euro și 21 642,29 lei cu titlu de taxa de stat achitată la

depunerea acțșiunii reconvenționale.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 decembrie 2015,

acțiunea SRL ,,Montevideia” a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea

reconvențională a BC ,,EuroCreditBank” SA a fost admisă, fiind încasat de la

SRL ,,Montevideia” în beneficiul BC ,,EuroCreditBank” soldul de credit în mărime de

30 841,83 euro, dobânda restantă în mărime de 2 284,96 euro și penalitatea calculată în

mărime de 6 175,24 euro, în total suma de 39 302,03 euro sau echivalentul în lei

moldovenești conform ratei de schimb BNM la data executării hotărârii și 21 642,29 lei

cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea acțiunii reconvenționale (f. d. 168-184, vol.

II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SRL ,,Montevideia” și menținută hotărârea primei instanțe (f. d. 121-

135, vol. III).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 668 alin. (1) și

alin. (3), art. 1246 alin. (1) din Codul civil, care reglementează, forța obligatorie a

contractului, garanța bancară, care indică că contractul încheiat legal obligă părțile nu

numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în

conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității. Contractul poate fi

modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părților

dacă legea nu prevede altfel. Garanția bancară este un angajament scris, asumat de o

bancă sau de o altă instituție financiară (garant), la cererea unei alte persoane

(ordonator), de a plăti creditorului ordonatorului (beneficiarului) o sumă de bani în baza

cererii scrise a beneficiarului.

Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanțele

judecătorești au constatat că SRL ,,Montevideia” a încălcat stipulările pct. 4.1 al

Contractului de închiriere nr. 254 din 05 aprilie 2014, ceea ce a constituit temei de

achitare a garanției bancare, considerînd, astfel, neîntemeiat argumentul apelantului

precum că ordinul de plată nr. 1 din 03 martie 2014, prin care s-a efectuat transferul de

bani în sumă de 606 345,32 lei cu titlu de garanție bancară urmează a fi anulat ca ilegal

deoarece nu a survenit cazul garantat.

La 08 august 2016, SRL ,,Montevideia” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe ca neîntemeiate, cu trimiterea pricinii spre rejudecare

în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare cu trimiterea pricinii spre rejudecare în

prima instanță, fiind emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de

drept material și procedural și a altor încălcări care au dus la soluționarea greșită a

pricinii cu aprecierea probelor în mod arbitrar, erori care au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale recurentului.

Este de părere că prin actele judecătorești contestate a fost atinsă esența dreptului

debitorilor ipotecari vizați Ghecev Nadejda, Ghecev Irina, Ghecev Ivan și Ghecev Igor

ce nu au fost atrași în proces, fapt ce constituie o încălcare esențială a normelor

dreptului procesual ce atrage după sine casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Invocă că, neîntocmirea și lipsa procesului-verbal al ședinței de judecată a

instanție de fond din 28 mai 2014 și apariția lui la materialele pricinii după

expedierea/restituirea dosarului în prima instanța.

Remarcă că la dosar lipsesc și procesele-verbale a ședințelor de judecată din

25 ianuarie 2016, 15 februarie 2016, 10 martie 2016 și 01 iulie 2016 a instanție de apel,

făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar în instanța de recurs.

Susține că, la examinarea apelului declarat a fost încălcat principiul nemijlocirii și

oralității în dezbaterile judiciare.

Menționează că în instanța de apel nu s-a acordat dreptul de a prezenta probe, de

a participa la cercetarea lor, de a cere și obține sprijinul instanție la adunarea și

prezentarea probelor, de a cere audierea martorilor și a părții adverse.

Afirmă că, de către instanțele inferioare a fost restricționat timpul de susținerea a

pledoariilor.

La fel, consideră că instanța de apel nu a cercetat și nu a verificate probele din

dosar și nici cele prezentate suplimentar în instanța de apel.

Astfel, consideră că instanța de apel a încălcat în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Mai relevă că se evidențiază examinarea superficială a circumstanțelor cauzei și a

materialelor pricinii.

La 01 septembrie 2016, BC ,,EuroCreditBank” SA a depus referință prin care a

invocat dezacordul cu recursul declarat, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil.

În susținerea opiniei enunțate în referință, a invocat că decizia instanție de apel

este legală, fiind bazată pe aprecierea justă a circumstanțelor cauzei și a normelor de

drept material și procedural, iar argumentele recurentului sunt neîntemeiate și

declarative.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 16 iunie 2016, a fost

expediată în adresa recurentului, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 20891-

4 (f. d. 136, vol. III), iar recurentul a recepționat copia deciziei contestate la 04 iulie

2016, fapt ce se confirmă prin ștampila aplicată pe copia plicului poștal, anexată la

materialele cauzei (f. d. 172, vol. III).

Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-au conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 08 august 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către SRL ,,Montevideia” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL ,,Montevideia” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a

invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

În asemenea împrejurări, nu au relevanță criticele formulate în recurs precum că a

fost atinsă esența dreptului debitorilor ipotecari Ghecev Nadejda, Ghecev Irina, Ghecev

Ivan și Ghecev Igor ce nu au fost atrași în proces, ori obiectul acțiunii inițiale constituie

anularea ordinului de plată, iar a celei reconvenționale încasarea sumei, și nu exercitarea

dreptului de gaj în care eventual ar putea fi vizați debitori ipotecari.

La fel, urmează a fi respinse argumentele recurentului precum că a lipsit

procesului-verbal al ședinței de judecată a instanție de fond din 28 mai 2014 și a fost

anexat la materialele cauzei după expedierea/restituirea dosarului în prima instanța, ori

aceste sunt declarative și se combat prin prezența acestuia la dosar (f. d. 53-54, vol. I).

Nu pot fi reținute nici criticele recursului, cu referire la faptul că la dosar lipsesc

și procesele-verbale a ședințelor de judecată din 25 ianuarie 2016, 15 februarie 2016,

10 martie 2016 și 01 iulie 2016 a instanție de apel, făcând imposibilă exercitarea

controlului judiciar în instanța de recurs, deoarece încheierile instanție de apel din

25 ianuarie 2016, 15 februarie 2016 au fost emise la faza de primire a cererii de apel

fără întocmirea procesului-verbal, în legătură cu soluționarea chestiunilor de punerea pe

rol a cererii de apel, respectiv până la pregătirea pricinii către dezbaterile judiciare, care

este prevăzută de art. 370 CPC, mai mult că atât ședința instanție de apel din 10 martie

2016 nu a avut loc din cauza că la 15 februarie 2016, în faza primirii apelului pricina a

fost ridicată de la examinare pentru examinarea obiecțiilor la procesul-verbal (f. d. 203,

vol. II), iar invocările recurentului privind lipsa procesului-verbal al ședinței instanție de

apel din 01 iulie 2016 sunt vădit declarative, ori ultima ședință a instanție de apel a avut

loc la data de 16 iunie 2016, care s-a finisat cu emiterea și pronunțarea deciziei (f. d.

119, vol. III).

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SRL ,,Montevideia” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL ,,Montevideia” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Montevideia” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță