2ra-2620/16 — privind declararea nulității testamentului și a certificatulu de moștenitor testamentar

Dosarul nr. 2ra-2620/16

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi

Judecător: Brai Ig.

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Ciugureanu M., Dașchevici G., Cotruță I.

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mîțu Elena,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mîțu Elena

împotriva lui Mighelianț Roman, intervenient accesoriu notar public Prigală Trofim

privind declararea nulității testamentului și a certificatului de moștenitor

testamentar,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Mîțu Elena, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Anenii Noi din 15 octombrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 06 mai 2015, Mîțu Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Mighelianț Roman, intervenient accesoriu notar public Prigală Trofim privind

declararea nulității testamentului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că Elena Cojocari, anul nașterii 13

februarie 1935, a locuit în satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi, dispunând de casă

de locuit cu lot de pământ, pe lângă aceasta deținea lot de pământ cu destinație

pentru construcții, precum și cotă de pământ cu destinație agricolă și alte bunuri.

Astfel, Mîțu Elena a precizat că a fost rudă cu Elena Cojocari, care era mătușa ei,

adică sora mamei sale. Totodată, explică că soțul Elenei Cojocari a decedat cu

aproximativ 25 de ani în urmă, iar din căsătorie nu au avut copii.

Pagină 1 din 6

Respectiv, reclamanta a comunicat că, la 06 martie 1996, Elena Cojocari și-a

exprimat intenția de a-i lăsa testament, prin care i-a transmis în moștenire cota de

pământ, situată pe teritoriul satului Gura Bîcului din raionul Anenii Noi, ce se

confirmă prin certificatul nr. 265. În această perioadă, testatorul avea 61 de ani și

avea nevoie de ajutor, iar reclamanta și membrii familiei acesteia i-au acordat sprijin

în treburile gospodărești și cu alimente sau medicamente.

În continuare, Mîțu Elena relatează că, în primăvara anului 2010, se afla la

muncă în Federația Rusă. La finele anului 2010, reclamanta a revenit în Republica

Moldova și a aflat de la Elena Cojocari, că din cauza îmbolnăvirii și fricii de a nu

muri de una singură în casă, a apelat la ajutorul unei vecine care i-a cerut în schimb

casa, acceptând propunerea acesteia și perfectând actele pe imobile pe numele lui

Roman Mighelianț, fiul vecinei.

Ulterior, la 12 noiembrie 2014, a decedat Cojocari Elena la vârsta de 78 de

ani. Astfel, după decesul acesteia, reclamanta a mers la notar în or. Anenii Noi

pentru a înregistra moștenirea asupra terenului agricol testat. Notarul i-a comunicat

că pentru a deschide succesiunea are nevoie de certificatul de deces al persoanei, act

ce se afla la Mighelianț Tamara. Reclamanta a sugerat că ultima a invocat diverse

motive pentru a refuza eliberarea acestuia. Peste un timp, a aflat că este deschisă

succesiunea la notarul public Prigală Trofim, care a anunțat-o că nu are nici un drept

asupra terenului, întrucât Cojocari Elena l-a testat pârâtului.

Consideră reclamanta că testamentul din 03 mai 2010, întocmit de notarul

public Prigală Trofim, prin care Cojocari Elena a testat toată averea sa care îi va

aparține la momentul decesului, urmează a fi declarat nul, deoarece decedată a fost

impusă se semneze acest într-un moment dificil al vieții sale. Susține că actul

contestat a fost semnat în rezultatul comportamentului dolosiv și viclean a lui

Mighelianț Roman și Mighelianț Tamara. În justificarea acestei poziției, reclamanta

a precizat că aceștia sub pretextul întreținerii pe viață a defunctei au indicat în

testament întreaga avere ce-i aparține testatoarei, dar nu doar casa de locuit cu

inserarea următoarei fraze „…inclusiv casa de locuit și terenul pentru construcții”.

În aceeași ordine de idei, se arată că Elena Cojocari nu a avut nici un motiv de

a anula testamentul din 06 martie 1996, prin care a testat cota de pământ reclamantei

și nici nu a avut intenția de a testa cota de pământ lui Mighelianț Roman.

Reclamanta remarcă că, la 05 noiembrie 2010, adică după 6 luni, pârâtul a

mers împreună cu Elena Cojocari la același notar, unde a fost încheiat contractul de

înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață. Obiectul acestui act juridic

constituie aceeași casă de locuit și același teren pentru construcții, ca și în cazul

testamentului. În acest mod, testamentul contestat a fost întocmit și semnat datorită

Pagină 2 din 6

comportamentului dolosiv al pârâtului, fiind introdus în testament fraza cu

următorul conținut „Toată averea mea, care în ziua decedării mele îmi va

aparține...”.

Totodată, se menționează că nu este clar cum notarul a verificat capacitatea de

exercițiu a Elenei Cojocari la momentul întocmirii testamentului. Suplimentar,

consideră că semnătură defunctei este diferită în testamentul din 06 martie 1996 de

acea aplicată în contractul de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață

din 05 noiembrie 2010.

Solicită Mîțu Elena, declararea nulității testamentului nr. 2785 din 03 mai

2010, întocmit de notarul public Prigală Trofim și încasarea din contul pârâtului a

cheltuielilor de judecată.

La 20 iulie 2015, Mîțu Elena a depus cerere de extindere a pretențiilor

formulate în cererea de chemare în judecată. Astfel, a explicat că, după depunerea

cererii de chemare în judecată, la 29 mai 2015, a fost obținut certificatul din

Registrul bunurilor imobile în privința terenului cu destinație agricolă cu nr.

cadastral 1030114.071, înregistrat cu drept de proprietate după pârât.

În același timp, reclamanta a constatat că pârâtul a obținut dreptul de

proprietate asupra imobilului în temeiul certificatului de moștenitor testamentar nr.

1091 din 27 februarie 2014.

Suplimentar, a solicitat instanței de judecată, anularea certificatului de

moștenitor testamentar nr. 1091 din 27 februarie 2015. (f. d. 46 – 47)

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 15 octombrie 2015, s-a respins

acțiunea, ca fiind neîntemeiată. La fel, a fost anulat sechestrul asupra terenului cu

numărul cadastral 1030114071, aplicat prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din

04 iunie 2015. (f. d. 88, 90 – 91)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Mîțu Elena, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi

din 15 octombrie 2015. (f. d. 132 - 141)

La 07 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei integrale

din 11 mai 2016 în adresa participanților la proces pentru cunoștință. (f. d. 142)

La 12 septembrie 2016, Mîțu Elena a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 11 mai 2016, solicitând casarea deciziei instanței de apel din

11 mai 2016 și a hotărârii primei instanței din 15 octombrie 2015, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Pagină 3 din 6

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de Mîțu Elena la 12 septembrie 2016 este depus în termen, deoarece decizia

integrală a instanței de apel a fost comunicată avocatului acesteia la 15 iulie 2016,

ce se adeverește prin plicul poștal, anexat la fila dosarului cu nr. 153.

În motivarea recursului, Mîțu Elena afirmă că decizia contestată nu

corespunde cu circumstanțele de fapt stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare și

totodată instanțele judecătorești nu au aplicat legea care urma a fi aplicată la

soluționarea prezentei cauze, invocând prevederile art. 432 din Codul de procedură

civilă.

În explicitarea poziției sale, recurentul precizează că notarul urma să solicite

și să primească de Elena Cojocari o cerere scrisă personal cu mențiunea averii, pe

care dorește să o transmită moștenire. În acest caz, dispărea orice dubiu privitor la

adevărata intenție a defunctei, gradul capacității ei de exercițiu și volumul averii

testate. De fapt, se precizează că răposata nu cunoștea a scrie și a citi, avea vedere

slabă și o vârstă înaintată, iar starea sănătății era precară.

În opinia recurentului, contrar art. 199 din Codul civil, Cojocari Elena nu și-a

exteriorizat consimțământul în fața notarului public Prigală Trofim privind testarea

cotei de teren agricol situat în satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi, care este un

bun de un volum și o valoare mai mare decât terenul pentru construcții. Astfel,

susține că acest bun i-a fost testat ei de către defunctă anterior și nu a avut intenția

de transmite în moștenire imobilul lui Mighileanț Roman.

Ca o dovadă în plus la cele relatate, se relatează că peste 6 luni, după

semnarea testamentului contestat, pârâtul a încheiat cu Elena Cojocari un contract

de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață, în care este stipulat

numai casa de locui și terenul pentru construcții din satul Gura Bîcului, raionul

Anenii Noi. Nu există nici o prevedere, ca și în testament, asupra cotei de pământ

agricol. Din acest raționament, Mîțu Elena rezumă că testamentul nr. 2785 din 03

mai 2010 este pasibil de a fi declarat nul sau cel puțin în partea ce ține de imobilul

indicat supra.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Pagină 4 din 6

La 10 octombrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 156)

La 04 noiembrie 2016, Mighelianț Roman a depus referință în întâmpinarea

recursului, solicitând respingerea cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă.

Până la data examinării pricinii, notarul public Prigală Trofim nu a depus

referință, prin care să-și expună opinia cu referire la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile și a referinței, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că recurentul Mîțu Elena în cererea de recurs nu a

invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

Pagină 5 din 6

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ...

art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Mîțu Elena, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Mîțu Elena se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

Pagină 6 din 6