2rc-678/16 — procesul de insolvabilitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- procesul de insolvabilitate
- Temei legal
- competenţa instanţei de insolvabilitate
2rc-678/16 — procesul de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2rc-678/16
Judecător:A. Panov
D E C I Z I E
16 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea
examinând recursul declarat de Diaconov Mihail și Diaconov Victoria, în
pricina civilă la cererea creditorilor Diaconov Mihail și Diaconov Victoria cu privire
la repararea prejudiciului, depusă în procesul de insolvabilitate a Societății cu
Răspundere Limitată „Ambarda”,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, prin care s-a
refuzat în primirea cererii,
CONSTATĂ:
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08.12.2011, s-a intentat procesul de
insolvabilitate față de SRL „Ambarda” și a fost desemnat în calitate de administrator
al procesului de insolvabilitate ÎI „Iovu Oleg”, deținător al certificatului de instruire
profesională nr.14988 din 08.04.2010.
La 26.01.2016, creditorii Diaconov Mihail și Diaconov Victoria au înaintat
cerere privind repararea prejudiciului de către administratorul insolvabilității Iovu
Oleg.
În motivarea cererii au invocat, că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din
28.09.2011, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de Diaconov
Mihail, fiind numit în calitate de administrator provizoriu Iovu Oleg, care a fost
obligat să prezinte un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare și să
asigure păstrarea bunurilor debitorului și integritatea lor.
Una din proprietățile SRL „Ambarda” au fost și sunt încăperile-depozite
frigorifice, cu suprafața la sol de 2839,7 m2, evaluate la suma de 3 050 000 lei și
1740 000 lei.
La etapa actuală, aceste depozite nu mai sunt funcționale, au fost devastate din
exterior și din interiorul lor, au fost demontate piese ale acestora și transferate în
direcții necunoscute de către persoane necunoscute. În anul 2013, au fost sustrase
utilaje din frigider, în valoare de 500 000 de lei, pe acest caz fiind pornită o cauză
penală, despre care administratorul insolvabilității nici nu cunoaște.
Ulterior, aproximativ peste 2 săptămîni, tot din acest imobil, a fost distrus și
dezasamblate piesele transformatorului de 250 Kwh. Prețul lui este de 1 000 000 de
lei.
Susține că în loc să asigure paza integrității bunurilor, administratorul
insolvabilitățiui a identificat surse financiare pentru întocmirea documentelor de
stabilire a costului bunurilor SRL „Ambarda”, diminuînd valoarea lor de cel puțin 10
ori, fapt despre care a fost înștiințată instanța de insolvabilitate de către creditori.
Menționează că în loc ca să fie redirecționate aceste mijloace financiare
cheltuite către plata salariilor pazei, s-au făcut niște documente care au fost
1
contestate de creditori și care nu au fost luate în considerație de către instanța de
insolvabilitate.
Solicită obligarea administratorului insolvabilității la repararea prejudiciului
cauzat creditorilor și încasarea sumei de 1 500 000 lei, ca valoare de piață a
readucerii în stare funcțională a transformatorului și a depozitelor frigorifice.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 s-a refuzat în
primirea cererii lui Diaconov Mihail și Diaconov Victoria cu privire la repararea
prejudiciului, în procesul de insolvabilitate față de SRL „Ambarda”, recomandîndu-
le reclamanților să depună acțiunea la instanța de la domiciliul persoanei fizice Iovu
Oleg.
În motivarea încheierii, instanța de insolvabilitate a aplicat prevederile art. 169
CPC și art. 5 din Legea insolvabilității, concluzionând că nu dispune de abilitatea
legală de a examina prezenta cerere, care urmează a fi examinată în procedura
contencioasă, competența căreia îi revine instanței de drept comun, în conformitate
cu prevederile art. 38 Cod civil.
Considerând ilegală încheierea instanței de insolvabilitate, la 01 martie 2016,
Diaconov Mihail și Diaconov Victoria au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea
recursului, casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 și
emiterea unei noi încheieri de primire a cererii în procedura instanței de
insolvabilitate.
În motivarea recursului recurenții au invocat ilegalitatea încheierii recurate,
menționând că instanța de insolvabilitate nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată și a interpretat în mod eronat legea.
Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță
conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite
de legislația insolvabilității.
Reglementări similare conțin și prevederile art. 1 alin. (4) al Legii
insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se
desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale
prezentei legi.
Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în
termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor
anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul întemeiat și pasibil de a fi admis, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau
parțial încheierea, restituid pricina spre rejudecare.
Din materialele cauzei rezultă că, la 26.01.2016, creditorii Diaconov Mihail și
Diaconov Victoria au înaintat cerere privind repararea prejudiciului de către
administratorul insolvabilității Iovu Oleg și la 04.02.2016 Curtea de Apel Chișinău a
refuzat în primirea cererii din motiv că nu dispune de abilitatea legală de a examina
prezenta cerere, care urmează a fi examinată în procedura contencioasă.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră încheierea din 04.02.2016 ilegală și pasibilă casării, pornind de la
următoarele.
2
Potrivit prevederilor art. 169 alin. (1) lit. a) CPC, judecătorul refuză să
primească cererea de chemare în judecată dacă cererea nu urmează a fi judecată în
instanță judecătorească în procedură civilă.
La caz, creditorii Diaconov Mihai și Diaconov Victoria au depus în cadrul
derulării procesului de insolvabilitate a SRL „Ambarda”, cerere privind repararea
prejudiciului material de către administratorul insolvabilității Iovu Oleg.
Prin urmare, la stabilirea instanței competente să judece această cerere,
determinant este aprecierea obiectului cererii date prin prisma Legii insolvabilității,
care în art. 5 expres statuează competența instanței de insolvabilitate.
În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (1) lit. n) al Legii insolvabilității,
administratorul și lichidatorul au următoarele atribuții principale: executarea
măsurilor de asigurare aplicate de instanța de insolvabilitate în cazurile prevăzute
expres de ea;
o) îndeplinirea hotărârilor instanței de insolvabilitate, a hotărârilor adunării
creditorilor și ale comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenței lor,
emiterea de ordine, decizii, dispoziții și de alte acte în vederea exercitării atribuțiilor;
s) conducerea și/sau supravegherea debitorului, administrarea masei debitoare;
t) asigurarea integrității masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor,
după caz;
Potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) al aceleași legi, administratorul/
lichidatorul își exercită atribuțiile cu diligența unui bun profesionist, acționînd pe
propria răspundere.
(2) În procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura de
restructurare, acțiunile administratorului/lichidatorului sînt orientate spre păstrarea,
majorarea și valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele
legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanțelor creditorilor.
Potrivit prevederilor art. 73 alin. (1) al Legii insolvabilității,
administratorul/lichidatorul este obligat să îi despăgubească pe toți participanții la
procesul de insolvabilitate pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea obligațiilor ce îi
revin, conform prezentei legi.
(2) Pentru comiterea de acțiuni ilegale în exercitarea atribuțiilor,
administratorul/lichidatorul poartă răspundere disciplinară, materială,
contravențională sau penală, conform legii.
Conform art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilității, instanța de insolvabilitate
dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate,
a litigiilor ce țin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existența unui
litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanța de insolvabilitate va judeca
această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de
procedură civilă.
(5) Principalele competențe ale instanței de insolvabilitate în cadrul prezentei
legi sînt:
h) soluționarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale
oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul
provizoriu, de administratorul insolvabilității/lichidator;
(6) În competența instanței de insolvabilitate intră și controlul judecătoresc
asupra activității administratorului provizoriu, administratorului insolvabilității
și/sau a lichidatorului, procesele și cererile de natură judiciară privind constatarea
faptelor aferente procedurii de insolvabilitate.
3
Pornind de la prevederile legale care reglementează competența instanței de
insolvabilitate, instanța de recurs constată că cererea înaintată de creditorii Diaconov
Mihail și Diaconov Victoria privind repararea prejudiciului de către administratorul
insolvabilității Iovu Oleg urmează a să fie examinată de instanța de insolvabilitate.
Or, în cerere se pune problema despre nerespectarea de către administratorul
insolvabilității a obligațiilor de păstrare a masei debitoare, în speță paza încăperilor
frigorifice și repararea prejudiciului cauzat prin neglijența sa.
Astfel, verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma normelor de drept
menționate supra, Colegiul atestă că, instanța de insolvabilitate le-a interpretat
eronat, concluzionînd greșit că nu dispune de abilitatea legală de a examina prezenta
cerere, care urmează a fi examinată în procedura contencioasă.
Pornind de la circumstanțele descrise, Colegiul conchide asupra necesității
casării încheierii Curții de Apel Chișinău din 04.02.2016, prin care a fost refuzat în
primirea cererii și cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Chișinău pentru
examinarea cererii în fond.
Ținînd cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Se admite recursul declarat de Diaconov Mihail și Diaconov Victoria.
Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, prin care a
fost refuzat în primirea cererii creditorilor Diaconov Mihail și Diaconov Victoria cu
privire la repararea prejudiciului depusă în procesul de insolvabilitate a Societății cu
Răspundere Limitată „Ambarda” și cauza se remite la Curtea de Apel Chișinău
pentru examinarea cererii date în fond.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan
Iuliana Oprea
4