2ra-2613/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: M. Muruianu. dosarul nr. 2ra-2613/16

Instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican.

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul recurentului Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Serghei Clevada,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Iurcișina

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

constatarea faptelor care au valoare juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și a fost menținută hotărârea judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău

din 11 iulie 2014,

c o n s t a t ă

La 07 martie 2014, reclamanta Svetlana Iurcișina a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al R.M. cu privire la

constatarea faptelor care au valoare juridică.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 18 august 1983, a încheiat

căsătoria cu Boris Iurcișin, fiind înregistrată de către Primăria s. Țaul, r-nul.

Dondușeni, cu nr. de înregistrare 24.

Menționează reclamanta că, din căsătoria propriu-zisă au rezultat doi copii:

Dmitrii Iurcișin, născut la 16 septembrie 1983 și Eva Iurcișina, născută la 24

august 2002, cu domiciliul în mun. Chișinău, str. M. Lătărețu 44, ap.1.

Indică reclamanta că, la 12 august 2008, a decedat soțul acesteia, Boris

Iurcișin, iar ulterior, la 26 octombrie 2009, a decedat fiul acesteia Dmitrii Iurcișin,

care avea gradul I de invaliditate din copilărie.

Invocă reclamanta că, din perioada anului 1988, când s-a îmbolnăvit fiul

acesteia, Dmitrii Iurcișin, și până la 12 august 2008, adică până la decesul soțului

acesteia, Boris Iurcișin, reclamanta împreună cu ambii copii se aflau la întreținerea

deplină și permanentă a soțului acesteia, care era angajat în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al R.M., familia, neavând alte venituri materiale necesare

întreținerii.

Mai mult ca atât, din motiv că, fiul reclamantei, Dmitrii Iurcișin, suferea de

o boală psihică și având gradul I de invaliditate din copilărie, necesita îngrijire și

supraveghere permanentă, din acest motiv, reclamanta a fost în imposibilitate de a

se angaja în câmpul muncii, fiind nevoită în toată această perioadă de timp să

îngrijească de fiul bolnav.

Cere reclamanta Svetlana Iurcișina constatarea faptului aflării sale la

întreținerea deplină a soțului Boris Iurcișin, născut la 08 iulie 1961, originar din s.

Țaul, r-nul. Dondușeni, decedat la 12 august 2008 în or. Chișinău, în perioada de

timp – 15 ianuarie 1988 până la – 12 august 2008.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 iulie 2014

acțiunea a fost admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al R.M. și a fost menținută hotărârea

judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 iulie 2014.

La 07 septembrie 2016, reprezentantul recurentului Ministerul Afacerilor

Interne al R.M., Serghei Clevada, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii ca

fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, nu este de acord cu decizia

instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost

emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că, ambele instanțe de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

recurentului Ministerul Afacerilor Interne al R.M., Serghei Clevada, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Ministerul

Afacerilor Interne al R.M., Serghei Clevada, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul reprezentantului recurentului Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Serghei Clevada, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală