2rac-418/16 — încasarea datoriei, dobînzii și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Cupcea dosarul nr. 2rac-418/16 instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru Î N C H E I E R E 09 noiembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gospodăria Țărănească „Nichita Petru Grigore”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Servicetehno” împotriva Gospodăriei Țărănești „Nichita Petru Grigore” cu privire la încasarea datoriei, dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Gospodăria Țărănească „Nichita Petru Grigore” și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 octombrie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 19 martie 2015, SRL „Servicetehno” a depus cerere de chemare în judecată împotriva GȚ „Nichita Petru Grigore” cu privire la încasarea datoriei, dobânzilor și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că între SRL „Servicetehno” și GȚ „Nichita Petru Grigore” a fost încheiat Contractul de arendă funciară ale terenurilor în scopul agricol nr. 16/11/2010 din 01 ianuarie 2011 cu termen de valabilitate până la 01 ianuarie 2014, obiectul acestui contract fiind arenda funciară a terenurilor arabile cu suprafața totală de 18,8 hectare. Indică că conform pct. 2.2 al contractului menționat, dacă termenul de arendă a expirat, iar arendatorul nu revendică terenul arendat și arendașul continuă să le folosească, contractul de arenda funciară se consideră prelungit cu un an agricol.

În acest sens susține că pârâtul a continuat să utilizeze terenurile funciare arendate și contractul de arendă nr. 16 /11/10 din 01 ianuarie 2011 a fost prelungit, astfel, în mod automat până la data de 01 ianuarie 2015. Menționează că potrivit pct. 3.1 al contractului, pentru utilizarea terenurilor funciare arendate, arendașul plătește o chirie anuală instalată în unități monetare în mărime de 500 lei pentru un hectar de teren funciar, nu mai târziu de 01 decembrie a fiecărui an. Relevă că, la data de 02 ianuarie 2012 a semnat cu GȚ „Nichita Petru Grigore” un acord adițional (Anexa nr. 1) la contractul de arendă funciară al terenurilor în scop agricol nr. 16/11/10 din 01 ianuarie 2011, potrivit căruia a fost stabilită chiria pentru anul întreg 2012 în mărime de 1000 lei din cauza condițiilor clilmaterice, iar după expirarea anului 2012 chiria anuală a rămas în sumă de 500 lei pentru 1 hectar.

Insistă că potrivit datelor din factura fiscală seria PA nr. 0775154 din 31 decembrie 2014, precum și din actul de verificare a decontărilor reciproce la data de 31 decembrie 2014, pârâtul a acumulat o datoriei în sumă de 9400 lei pe care trebuia să o ramburseze încă la data de 01 decembrie 2014. Însă, din motive necunoscute, GȚ „Nichita Petru Grigore” nu și-a îndeplinit obligația privind plata chiriei anuale fixe. Mai relevă că în perioada decembrie 2014 până în martie 2015, a încercat să soluționeze litigiul pe cale extrajudiciară prin expedierea scrisorii cu nr. 3 din 27 ianuarie 2015 și convorbirile telefonice, însă toate promisiunile pârâtului în vederea achitării sumei datorate, nu au fost efectuate.

În aceste condiții, consideră că pârâtul se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor sale contractuale cere reiese din Contractul de arendă funciară al terenurilor în scopul agricol nr. 16/11/2010 din 01 ianuarie 2011. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. art. 512-514, art. 572, art. 602, art. 609, art. 617, art. art. 666-668, art. art. 679-680 din Codul civil. Solicită încasarea de la GȚ „Nichita Petru Grigore” în beneficiul SRL „Servicetehno” a datoriei în sumă de 9400 lei și cheltuielile de judecată. De asemenea, pe parcursul examinării pricinii a concretizat cerințele, solicitând suplimentar încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 853,42 lei, dobânzii obligaționale în sumă de 564 lei și 459 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. d. 37, f. d. 67-verso, 87-verso).

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 octombrie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la GȚ „Nichita Petru Grigore” în beneficiul SRL „Servicetehno” datoria în mărime de 9400 lei, dobânda de întârziere în sumă de 853,42 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 459 lei, iar cerința referitoare la încasarea dobânzii obligaționale în sumă de 564 a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, a fost respins apelul declarat de către GȚ „Nichita Petru Grigore” și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut prevederile art. 514, art. 572 alin. (2), art. 585, art. 602, art. 617 alin. (1), art. 619 alin. (1), art. art. 624-625, art. 911 alin. (2), art. 915 alin. (3) din Codul civil, art. 9 alin. (4) din Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2003 care reglementează aspectele ce țin de temeiurile nașterii obligațiilor, condiții generale de executare a obligațiilor, rata dobânzii, răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor, punerea debitorului în întârziere, dobânda de întârziere, dispoziții generale cu privire la clauza penală și forma clauzei penale, dispoziții generale cu privire la arendă, termenul arendei și prelungirea contractului de arendă.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materiale pricinii, instanța de apel a reținut că în virtutea raporturilor obligaționale stabilite între părți, GȚ „Nichita Petru Grigore” nu a achitat prețul contractului pentru perioada anului 2014 acumulând astfel o datorie de 9 400 lei, iar în atare circumstanțe prima instanță întemeiat a încasat de la GȚ „Nichita Petru Grigore” în beneficiul SRL „Servicetehno” datoria în sumă de 9400 lei și dobânda de întârziere în sumă de 853,42 lei. La 31 mai 2016, GȚ „Nichita Petru Grigore”, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, fiind pasibilă de casare. Susține că s-a folosit de terenurile agricole în baza Contractului de arendă funciară a terenurilor agricole nr. 16/11/2010 în perioada 01 ianuarie 2011-01 ianuarie 2014 și a achitat integral suma arendei pentru această perioadă, iar în perioada 01 ianuarie 2014-01 ianuarie 2015, nu a folosit aceste terenuri. Menționează că nu a semnat actul de predare-primire a terenurilor agricole, deoarece au convenit verbal cu reprezentanții intimatului că nu mai dorește să folosească terenuri agricole pentru anul agricol 2014. În acest sens susține că, de facto, terenul în cauză cu suprafața de 18,8 ha a fost prelucrat și exploatat de către SRL ,,Rudix-Plant”, însă nu dispunea de acte confirmative în acest sens, iar la moment dispune de acestea.

În atare condiții, afirmă că admiterea acțiunii reclamantului ar constitui o îmbogățire fără justă cauză, contrar prevederilor art. art. 1389-1397 din Codul civil, având în vedere că tot pentru acea perioadă (anul agricol 2014) intimatul a primit bani pentru transmiterea în arendă a terenurilor agricole SRL ,,Rudix-Plant”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 31 mai 2016 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către GȚ „Nichita Petru Grigore”, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către GȚ „Nichita Petru Grigore”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Nu pot fi reținute ca probe, actele care au fost anexate de către recurentul la cererea de recurs, deoarece, nu pot fi anexate la cererea de recurs și nu sunt examinate de instanța de recurs probe adiționale ale participanților la proces care confirmă existența sau inexistența circumstanțelor de fapt cu caracter material-juridic, pe care se întemeiază pretențiile sau obiecțiilor părților, or potrivit art. 442 alin. (1) CPC, judecind recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către GȚ „Nichita Petru Grigore” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către GȚ „Nichita Petru Grigore” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Gospodăria Țărănească „Nichita Petru Grigore” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță