2rac-464/16 — incasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria sectorului Botanica municipiul Chișinău, Judecător – Maria Țurcan

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Maria Guzun, Ala Nogai, Vladimir Brașoveanu

Dosar nr.2rac-464/16

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

Examinînd chestiunea privind admisibilitate recursului declarat de societatea

cu răspundere limitată ”Alvim-Auto”,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

societatea cu răspundere limitată ”Papaprint” împotriva societății cu răspundere

limitată ”Alvim-Auto” privind încasarea datoriei, penalității, dobînzii de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Alvim-Auto” și

menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 februarie 2016,

co ns tată :

La 27 mai 2015, SRL ”Papaprint” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Alvim-Auto” privind încasarea datoriei, penalității, dobînzii de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că pe parcursul lunilor decembrie 2014-martie

2015, SRL ”Papaprint” i-a prestat pîrîtului SRL ”Alvim-Auto” servicii de

publicitate în valoare totală de 287 237, 06 lei, iar, pîrîtul nu și-a onorat

obligațiile sale și a achitat numai 23 680 lei, ultima tranșă fiind efectuată de

către SRL ”Alvim-Auto” la 31 martie 2015, astfel, la moment datoria SRL

”Alvim-Auto” față de SRL ”Papaprint” constituie suma de 268 457, 06 lei.

Mai indică că suma datoriei se confirmă prin facturile fiscale emise de către

SRL ”Papaprint” și semnate de către SRL ”Alvim-Auto”, astfel, conform

facturilor fiscale DV9413176 și DV9413177 din 19 februarie 2015, SRL

”Papaprint” i-a acordat pîrîtului servicii în sumă de 112 454, 45 lei și respectiv

16 500 lei, iar, la 13 martie 2015, în baza facturii fiscale nr. JV0827815 i-a livrat

pîrîtului materiale de publicitate în sumă de 154 502, 61 lei, iar, la data de 31

1

martie 2015 a mai efectuat o tranșă în mărime de 5000 lei, aceasta fiind sumă

bănească transferată de către pîrît.

Reclamantul menționează că după recepționarea mărfii și serviciilor, care au

fost efectuate cu bună-credință și de calitatea respectivă, pîrîtul se eschivează de

la plată, astfel, SRL ”Papaprint” a expediat în adresa pîrîtului la 21 aprilie 2015,

o pretenție prin care a cerut executarea benevolă a obligațiilor și stingerea

datoriei, dar aceasta a rămas fără răspuns.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul a depus o cerere privind

majorarea cuantumului pretențiilor, invocînd că pînă în prezent datoria de bază

nu a fost stinsă, astfel, a calculat suma penalităților și dobânzilor de întîrziere

pînă la data examinării pricinii.

Deci, reclamantul SRL ”Papaprint” solicită încasarea de la SRL ”Alvim-

Auto” a sumei de 268 457, 06 lei cu titlu de datorie, a sumei de 45 169, 76 lei cu

titlu de penalitate, a sumei de 64 119, 18 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, a

sumei de 20000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 februarie 2016, s-a

admis acțiunea înaintată de către SRL ”Papaprint”, s-a încasat de la SRL

”Alvim-Auto” în beneficiul SRL ”Papaprint” suma de 268457, 06 lei cu titlu de

datorie, suma de 45 169, 76 lei cu titlu de penalitate, suma de 64 119, 18 lei cu

titlu de dobîndă de întîrziere, cît și suma de 20000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, a fost respins apelul

declarat de SRL ”Alvim-Auto” și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 01 februarie 2016.

La 05 septembrie 2016, SRL ”Alvim-Auto” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 01 februarie 2016 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să

fie respinsă acțiunea înaintată de către SRL ”Papaprint”.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanțelor judecătorești

sunt ilegale și neîntemeiate deoarece au fost emise cu interpretarea eronată a

legii, cît și cu aprecierea arbitrară a probelor din dosar, erori ce au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 04 noiembrie 2016, SRL ”Papaprint” a depus referință la recursul declarat

de către SRL ”Alvim-Auto”, solicitînd respingerea recursului și menținerea

hotărîrilor judecătorești.

2

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de SRL ”Alvim-Auto” ca fiind inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și

alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod

Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind

din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate

ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile invocate de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care

se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii probelor, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale

de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

3

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu

poate fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarate de societatea cu răspundere

limitată ”Alvim-Auto”.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători –

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4