2rac-389/16 — incasarea datoriei

2rac-389/16 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2rac-389/16

Prima instanță: judecătoria Botanica, mun.Chișinău (jud. L. Gafton)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Simciuc, L. Bulgac)

DECIZIE

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de avocatul Victor Vlah, în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „Docmen-Declarant”, împotriva deciziei din 19 mai 2016 a

Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Docmen-Declarant” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Papaprint” cu privire la încasarea sumei,

c o n s t a t ă:

La data de 23 octombrie 2015, SRL “Docmen-Declarant” s-a adresat cu cerere

de chemare în judecată împotriva SRL “Papaprint” solicitând încasarea sumei în

mărime de 5400 lei, a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în mărime

de 270 lei, cheltuielile suportate pentru eliberarea extraselor din Registrul

persoanelor juridice în mărime de 130 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în

mărime de 5000 lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la data de 12 martie 2015, SRL „Docmen-

Declarant” a comandat SRL „Papaprint” confecționarea cardurilor de discount,

conform modelului stabilit, cu achitarea în avans a serviciilor în sumă de 5400 lei.

Ulterior s-a constatat că marfa a fost confecționată cu vicii materiale și nu reprezenta

caracteristicile modelului stabilit, motiv pentru care au refuzat primirea mărfii,

solicitând remedierea viciilor.

Menționează că, la data de 20 mai 2015 în adresa pârâtului a expediat somația

nr.051/15, recepționată la data de 25 mai 2015, prin care a solicitat înlăturarea

deficienților în termen de 7 zile calendaristice, prin livrarea bunului fără vicii sau

restituirea sumei achitate în avans. Somația a rămas fără executare.

Afirmă că, la data de 27 iulie 2015 pârâtului i-a fost expediată notificarea

nr.067/15 privind rezoluțiunea contractului în temeiul art.art.709, 737, 963 Cod

civil. Totodată, s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat în mărime de 5400 lei.

Notificarea a rămas fără răspuns.

1

Remarcă că, pârâtul, de fapt, a recunoscut pretențiile înaintate și nu a obiectat

la notificarea privind rezoluțiunea contractului.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău s-

a admis acțiunea depusă de SRL „Docmen-Declarant” și s-a încasat de la SRL

„Papaprint” în beneficiul SRL „Docmen-Declarant” datoria pentru serviciile

prestate în mărime de 5400 lei și cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat

în mărime de 270 lei, cheltuielile suportate pentru eliberarea extraselor din Registrul

persoanelor juridice în mărime de 130 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în

mărime de 5000 lei.

Prin decizia din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de

apel depusă de SRL “Papaprint” și s-a casat hotărârea din 10 decembrie 2015 a

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Docmen-Declarant”

împotriva SRL „Papaprint” cu privire la încasarea sumei.

La data de 20 iulie 2016, avocatul Victor Vlah, în interesele SRL „Docmen-

Declarant”, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 mai 2016 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu menținerea hotărîrii din 10 decembrie 2015

a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară

probelor anexate la materialele cauzei, iar în final a soluționat greșit pricina.

Susține că, în motivarea soluției adoptate, instanța de apel a invocat că SRL

„Docmen-Declarant” nu a adus probe în susținerea poziției precum că cardurile au

fost confecționate cu vicii materiale și nu reprezintă caracteristicile modelului

stabilit.

Consideră poziția instanței de apel prejudecată în raport cu SRL „Docmen-

Declarant”, din motiv că instanța de apel a aplicat eronat regulile cu privire la

repartizarea sarcinii de probațiune între părți în condițiile art. 118 Cod de procedură

civilă, susținând integral poziția SRL „Papaprint” precum că acesta a probat

executarea comenzii. Însă, SRL „Papaprint” nu a prezentat instanței probe pertinente

și concludente privind executarea comenzii în conformitate cu mostra aprobată. SRL

„Papaprint” a ignorat ședințele de judecată pentru a evita prezentarea cardurilor

confecționate.

Opinează că, concluziile instanței de apel se bazează pe probe inadmisibile și

anume extrasul din corespondența electronică, care nu a fost confirmat în modul

stabilit de lege și conținutul căruia nu permite citirea informației care se referă la

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Indică că, instanța de apel nu a reflectat în decizie temeiurile concluziilor sale

privind neexpunerea asupra circumstanțelor importante pentru soluționarea pricinii

ce țin de rezoluțiunea contractului de către SRL „Docmen-Declarant” și acceptarea

acestui fapt de către pârât prin necontestarea rezoluțiunii.

Declară că, instanța de apel greșit a soluționat pricina. Poziția intimatului

privind executarea comenzii și refuzul restituirii sumei nu mai este legală, intimatul

urmînd să-și asume consecințele rezoluțiunii contractului.

La data de 04 octombrie 2016, avocatul Victor Vlah, în interesele SRL

„Docmen-Declarant”, a depus supliment la recursul declarat împotriva deciziei din

19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău.

2

Suplimentar a invocat că SRL “Papaprint” a confecționat carduri cu vicii

material și anume pe partea “recto” și partea “verso” a fost tipărit unul și același

desen. În acest sens, concluzia instanței de apel precum că SRL „Docmen-

Declarant” nu a prezentat instanței de judecată un model al cardurilor convenit de

părți, care nu ar fi fost respectat de SRL “Papaprint” la confecționarea cardurilor și

nici un scris în care ar fi enumerate ce anume vicii materiale conțin cardurile,

urmează a fi apreciat critic, deoarece contravine materialelor cauzei.

Susține că, la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe care oferă

posibilitatea de a identifica modelul cardurilor care urma să fie confecționat și

înscrisuri care confirmă pretențiile referitor la confecționarea cardurilor cu vicii

materiale.

Consideră că, confecționarea cardurilor cu vicii materiale este confirmată și

prin comportamentul pârâtului care nu reacționează la somațiile privind remedierea

viciilor.

Remarcă că, SRL „Docmen-Declarant” nu a primit cardurile comandate, motiv

pentru care la data de 27 iulie 2015 în temeiul art.art.960, 963, 709, 733, 737, 738

alin.(5) Cod civil a rezolvit contractul încheiat cu SRL “Papaprint”, cu solicitarea de

încasare a prejudiciului produs prin neexecutarea contractului.

Opinează că, constatările instanței de apel precum că SRL “Papaprint” a

executat comanda în conformitate cu modelul stabilit urmează a fi apreciate critic,

deoarece SRL „Papaprint” nu a prezentat nici o probă privind confecționarea

cardurilor în conformitate cu mostra aprobată.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 19 mai 2016, iar avocatul

Victor Vlah, în interesele SRL „Docmen-Declarant”, a declarat recurs la data de 20

iulie 2016.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților (f.d.72),

iar avocatul Victor Vlah-reprezentantul SRL „Docmen-Declarant” a recepționat-o

la data de 13 iunie 2016, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.78).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la data de 20 iulie 2016

de către avocatul Victor Vlah, în interesele SRL „Docmen-Declarant”, împotriva

deciziei din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 05 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

3

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de avocatul Victor Vlah, în interesele SRL „Docmen-Declarant”, și va casa

decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

4

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că decizia instanței de apel din 19 mai 2016 a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept procedural și material, prin ce se impune casarea

acesteia, cu remiterea pricinii la rejudecare în următoarele circumstanțe.

Colegiul reține că la data de 23 octombrie 2015, SRL “Docmen-Declarant” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL “Papaprint” solicitând

încasarea sumei în mărime de 5400 lei, a cheltuielilor de judecată constituite din taxa

de stat în mărime de 270 lei, cheltuielile suportate pentru eliberarea extraselor din

Registrul persoanelor juridice în mărime de 130 lei și cheltuielile pentru asistență

juridică în mărime de 5000 lei (f.d.6-7).

Prin hotărârea din 10 decembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău s-

a admis acțiunea depusă de SRL „Docmen-Declarant” și s-a încasat de la SRL

„Papaprint” în beneficiul SRL „Docmen-Declarant” datoria pentru serviciile

prestate în mărime de 5400 lei și cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat

în mărime de 270 lei, cheltuielile suportate pentru eliberarea extraselor din Registrul

persoanelor juridice în mărime de 130 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în

mărime de 5000 lei (f.d.29, 33-36).

Prin decizia din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de

apel depusă de SRL “Papaprint” și s-a casat hotărârea din 10 decembrie 2015 a

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Docmen-Declarant”

împotriva SRL „Papaprint” cu privire la încasarea sumei (f.d.66-71).

Colegiul precizează că instanța de apel pripit a concluzionat asupra

netemeiniciei pretenției SRL „Docmen-Declarant” în lipsa unei aprecieri complete

și obiective sub aspectul pertinenței și concludenței a probelor prezentate de către

reclamant.

În acest sens, Colegiul notează că instanța de apel a conchis că cererea de

chemare în judecată urmează a fi respinsă, deoarece nu ar fi fost prezentate probe de

către SRL „Docmen-Declarant” în susținerea poziției precum că cardurile ar fi fost

confecționate cu vicii materiale și nu reprezintă caracteristicile modelului stabilit.

La acest capitol, Colegiul relevă că din textul somației nr. 051/15 din 20 mai

2015, recepționată de SRL „Papaprint” la data de 25 mai 2015 (f.d.17) se distinge

că SRL „Docmen-Declarant”, din motiv că cardurile au fost perfectate cu vicii

materiale, a refuzat primirea acestora și a solicitat livrarea acestora fără vicii sau

restituirea sumei achitate în mărime de 5400 lei (f.d.12-13).

Din textul notificării nr. 067/15 din 27 iulie 2015, recepționată de către SRL

„Papaprint” la data de 31 iulie 2015 (f.d.14), se identifică că SRL „Docmen-

Declarant” a declarat rezilierea contractul din motiv că SRL „Papaprint” a refuzat

remedierea viciilor (f.d.15-16).

5

În contextul dat, Colegiul reliefă că notificările expediate pârâtului, de

asemenea, constituie o probă indirectă ce vizează viciile admise la perfectarea

cardurilor solicitate, deoarece în lipsa cărorva vicii, reclamantul nu ar fi somat

pârâtul despre remedierea viciilor și repararea prejudiciului.

De asemenea, Colegiul reține că la materialele cauzei SRL „Docmen-

Declarant” a prezentat o copie a cardului cu ambele părți a modelului dorit și solicitat

de a fi perfectat de către SRL „Papaprint” (f.d.25). Însă, instanța de apel nu a supus

aprecierii probele prezentate de reclamant în acest sens, aspect ce urmează a fi luat

în considerare la rejudecare. Or, instanța de apel eronat a concluzionat că

reclamantul SRL „Docmen-Declarant” nu a prezentat un model al cardului stabilit

de părți, în condițiile când probele prezentate de partea reclamantă în susținerea

poziției sale nici nu au fost supuse aprecierii, ceea ce denotă că pricina a fost

examinată superficial.

Tot aici, este de menționat că admisibilitatea probelor este o chestiune ce ține

în primul rând de reglementările interne, ca - în principiu - instanțele naționale au

obligația de a aprecia probele obținute de acestea, iar modul de prezentare a

mijloacelor de probă să fie echitabil.

Mai mult, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns

special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a

formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro

Balani vs. Spania, 1994).

CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii

și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani

împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

La caz, înscrisurile prezentate de recurent stau la baza argumentelor acestuia

întru confirmarea poziției sale precum că cardurile au fost perfectate cu vicii

materiale nu din vina SRL „Docmen-Declarant”, ceea ce denotă că acest argument

necesita un răspuns cert.

Colegiul remarcă că instanța de apel în constatarea sa precum că modelul

cardurilor a fost transmis de către SRL „Papaprint” prin poșta electronică și a fost

aprobat de SRL „Docmen-Declarant” se axează pe extrasele din poșta electronică

anexate de către SRL „Papaprint” la cererea de apel.

La acest capitol, Colegiul relevă că din extrasele din poșta electronică

prezentate de SRL „Papaprint” nicidecum nu rezultă că a fost aprobat modelul

cardului de SRL „Docmen-Declarant”, în condițiile când din textul acestuia se

distinge că părțile au convenit asupra parametrilor (mărimilor) cardului (f.d.52).

Prin urmare, acest mail nu poate servi confirmare întru acceptarea modelului

cardului de către SRL „Docmen-Declarant”, în condițiile când s-a decis doar asupra

parametrilor (mărimilor) cardului, or, alte probe care să ateste contrariul, SRL

„Papaprint” nu a prezentat.

6

Iar, în conformitate cu art. 118 alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În conformitate cu art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

Concomitent Colegiul relevă că SRL „Docmen-Declarant” a prezentat extrase

din poșta electronică ce confirmă expedierea modelului de card dorit către SRL

„Papaprint”, iar conform acestui mail se atestă că ambele părți ale cardului sunt

diferite, adică partea „recto” și partea „verso” nu sunt identice (f.d.85-88), ceea ce

suplimentar confirmă poziția reclamantului conform acțiunii.

Astfel, la rejudecarea pricinii instanța de judecată urmează a lua în considerare

și aceste aspecte și a supune aprecierii pretențiile reclamantului în raport cu

argumentele, probele, obiecțiile părții oponente și normele de drept aplicabile speței,

nu doar prin prisma poziției unei singure părți.

De asemenea, Colegiul remarcă că instanța de apel nu s-a expus asupra

declarației de reziliere expediată de către reclamant pârâtului, care nu a fost

contestată de utimul.

Or, rezultând din principiul nemijlocirii, garantat de art. 25 alin.(1) Cod de

procedură civilă, instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte

explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului,

consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video,

să emită hotărîrea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată.

Iar, în conformitate cu art. 117 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, probe în

pricini civile sînt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate

de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile

părților și ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile

martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile

experților.

În contextul dat, Colegiul consideră relevante și argumentele recurentului

invocate în acest sens, precum că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.

În atare circumstanțe, pentru a concluziona asupra temeiniciei/netemeiniciei

acțiunii la rejudecarea pricinii urmează a fi supuse aprecierii toate circumstanțele

invocate, inclusiv probele prezentate de ambele părți în raport cu normele de drept

aplicabile raportului litigios.

7

Mai mult, rezultând din prevederile art. 373 alin.(2) Cod de procedură civilă,

reiterate supra, în limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

În acest context, instanța de recurs reține ca pripită, eronată și contrară

prevederilor normelor de drept procedural concluzia instanței de apel de casare a

hotărârii primei instanțe și de pronunțare a unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

fiind întemeiată critica recurentului precum că instanța de apel a apreciat arbitrar

probele și și-a fundamentat concluzia doar pe susținerile pârâtului/intimat.

Or, instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra

unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii contestate cu

privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Mai mult, conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din

21 ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

În consecință, Colegiul reiterează că concluzia instanței de judecată trebuie să

fie certă pentru ca justițiabilul să cunoască pentru care motiv i s-a respins pretenția

dată, or, la caz în lipsa unui răspuns în raport cu probele prezentate și circumstanțele

invocate de reclamant, pune partea într-o situație incertă rezultând din cerințele sale

în raport cu soluția pe caz.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea pricinii în instanța de apel nu poate fi corectată de instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de avocatul Victor Vlah, în

interesele SRL „Docmen-Declarant” și a casa decizia instanței de apel, cu remiterea

pricinii civile la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează a adopta soluția la caz atât

prin prisma argumentelor reclamantului, cât și a pârâtului, rezultând din prevederile

art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie

certă și coerentă, sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii. Caracterul

peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu

circumstanțele pricinii, probele administrate, cercetate și normele de drept material

aplicabile raportului litigios.

8

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de avocatul Victor Vlah, în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „Docmen-Declarant”.

Se casează decizia din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Docmen-Declarant” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Papaprint” cu privire la încasarea sumei, cu remiterea pricinii la rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

9