2rac-358/16 — incasarea datoriei

Prima instanță: S. Dimitriu 2rac– 358/16

Instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

societatea pe acțiuni „Domanda”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către firma

de producție și comerț „Muscat” societate cu răspundere limitată împotriva

societății pe acțiuni „Domanda” privind încasarea datoriei, a penalității de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către reprezentantul societății pe acțiuni

„Domanda” și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09

octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 21 mai 2014, FPC „Muscat” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Domanda” privind încasarea datoriei, a penalității de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 22 decembrie 2010, FCP „Muscat”

SRL și SA „Domanda” au încheiat un contract de prestări a serviciilor de

evaluare, unde potrivit pct. 2.2 din contractul enunțat, SA „Domanda” era

obligată să achite către FCP „Muscat” SRL suma de 16000 lei, în cinci zile după

semnarea actului de predare-primire a raportului de evaluare, astfel, raportul a

fost semnat de către ambele părți la 27 decembrie 2010, respectiv, obligația de a

achita serviciile prestate s-a născut pentru SA „Domanda” începînd cu 02

ianuarie 2011.

Mai indică că la 21 februarie 2011, FPC „Muscat” SRL și SA „Domanda”

au mai încheiat un contract de prestare a serviciilor de evaluare, unde conform

pct. 2.2 din contractul enunțat, SA „Domanda” era obligată să achite către FCP

„Muscat” SRL suma de 8000 lei, în cinci zile după semnarea actului de predare-

primire a raportului de evaluare, astfel, raportul a fost semnat de către ambele

părți la 28 februarie 2011, respectiv, obligația de a achita serviciile prestate s-a

născut pentru SA „Domanda” începînd cu 06 martie 2011.

Reclamantul menționează că în legătură cu neexecutarea obligațiilor

asumate prin contractele de prestări servicii, la 20 decembrie 2013, FCP

„Muscat” SRL a expediat în adresa pîrîtei somația privind achitarea datoriei, în

termen de 5 zile bancare, însă această solicitare a rămas ignorată.

Invocă că în legătură cu neachitarea în termenii stabiliți și în conformitate

cu prevederile pct. 5.1 din contractul din 21 februarie 2011, pîrîtei i-a fost

calculată penalitatea în sumă de 46880 lei(datoria de bază din contract în suma

de 8000 lei înmulțită cu 1172 de zile ce depășesc termenul de plată și înmulțită

cu 0, 5%).

La fel, în legătură cu neachitarea în termenii stabiliți și în conformitate cu

prevederile pct. 5.1 din contractul din 22 decembrie 2010, pîrîtei i-a fost

calculată penalitatea în sumă de 98800 lei(datoria de bază din contract în sumă

de 16000 lei, înmulțită cu 1235 de zile ce depășesc termenul de plată și înmulțită

cu 0, 5%).

Reclamantul FPC „Muscat” SRL solicită încasarea de la SA „Domanda” a

sumei de 169680 lei care cuprinde datoria de bază în sumă de 24000 lei și

penalitatea în sumă de 145680, precum și taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 octombrie

2015, s-a admis parțial acțiunea înaintată de FPC „Muscat” SRL, s-a încasat din

contul SA „Domanda” datoria rezultată din neexecutarea obligațiilor ce derivă

din contractele de prestare a serviciilor în mărime de 24000 lei, penalitatea de

întîrziere în mărime de 21600 lei și taxa de stat compensată în sumă de 1368 lei,

iar, în total suma de 46968 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind prescrisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul societății pe acțiuni „Domanda” și

menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 octombrie 2015.

La 01 iulie 2016, SA „Domanda” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 30 martie 2016 și hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 09 octombrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea

înaintată de către SA „Domanda” să fie respinsă ca tardivă.

În motivarea acțiunii a invocat că hotărîrile instanțelor judecătorești sunt

ilegale și neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea și aplicarea eronată

a normelor de drept material și procedural, cît și cu neconstatarea și elucidarea

deplină a circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a cauzei.

La 16 august 2016, FPC „Muscat” SRL a depus referință la recursul

declarat de către SA „Domanda” solicitînd respingerea recursului cu menținerea

hotărîrilor instanțelor judecătorești.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA

„Domanda” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA

„Domanda” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie

temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SA „Domanda” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440

alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către societatea pe acțiuni

„Domanda”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas