3ra-1571/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: E. Lavciuc dosarul nr. 3ra-1571/16

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, A. Rotaru

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul : Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Întreprinderea de

Stat „Întreprinderea pentru sivicultură Șoldănești”, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru

sivicultură Șoldănești” împotriva Primăriei satului Japca, intervenient accesoriu

Bezede Ion, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții

de Apel Bălți din 17 mai 2016, prin care a fost respins apelul declarat de

Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru sivicultură Șoldănești” și menținută

hotărîrea Judecătoriei Șoldănești din 03 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 25.03.2015 ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Șoldănești” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Japca, intervenientul accesoriu

Bezede Ion, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în luna martie 1992 Consiliul

local al Primăriei s. Japca, prin decizia sa nr.01 a decis acordarea lui Bezede Ion

cota mică de teren agricol în mărime de 0,30 ha. Această decizie a servit temei

pentru Primăria s. Japca pentru a-i aloca terenul indicat în titlul provizoriu de

proprietate ca „teren grădini/copaci de salcîm” lui Bezede Ion din Fondul Forestier

de Stat al Republicii Moldova și nicidecum din fondul Primăriei Japca.

Conform materialelor amenajamentului silvic din anii 1985- 1995 și respectiv

2007 precum și materialele de delimitare a terenurilor proprietate publică din anii

1994 și 2002 întocmite de Agenda de Stat Relații Funciare și Cadastru al Republicii

Moldova, terenul în cauză este proprietate de Stat care se află în trupul de pădure

„Bursuc-Cot” unitatea amenajistică 1B (conturul- 47) gestionat de Ocolul Silvic

Șoldănești. Astfel, conform Bilanțului Funciar întocmit anual și coordonat cu

Serviciul Relații Funciare și Cadastru, al Consiliului r-nal Florești, terenul

specificat, este teren proprietate de Stat gestionat de Agenția „Moldsilva” prin

intermediul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Șoldănești”.

Prin urmare Primăria s. Japca ilegal a acaparat din Fondul Forestier de Stat al

Republicii Moldova terenul - proprietate de Stat gestionat de Agenția „Moldsilva”

prin intermediul ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Șoldănești”.

Solicită declararea nulității deciziei Consiliului local Japca nr. 01 din luna

martie -1992 și anularea titlului provizoriu de proprietate cu nr. 130 din 17.01.2007.

Prin hotărîrea Judecătoriei Șoldănești din 03 decembrie 2015 acțiunea a fost

respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Întreprinderea de Stat

„Întreprinderea pentru sivicultură Șoldănești” a declarat apel, solicitînd admiterea

apelului , casarea hotărîrii apelate și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite

acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 mai 2016 a fost respins apelul

declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru sivicultură Șoldănești” și

menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel la emiterea deciziei a constatat că la 17.01.2007 lui Bezede

Ion i-a fost eliberat titlul provizoriu de confirmare a dreptului de proprietate,

posesiune și beneficiere funciară, potrivit căruia prin decizia Primăriei nr. 01 din

martie 1991 i-a fost pus la dispoziție terenul cu suprafața de 0,30 ha în proprietate

privată. Titlul provizoriu menționat a fost eliberat lui Bezede Ion în temeiul

contractului de vînzare-cumpărare din 25.12.1992 perfectat între Mieros Ivan

(socrul lui Bezede Ion) și Cibotari Pelagheia.

La fel, a menționat instanța de apel că terenul în litigiu inițial a aparținut lui

Leșan Anisia din 1956-1959 cu suprafața terenului de 0,50 ha, în anul 1996 casa cu

terenul a trecut la Mieros Ion care a achitat impozitul funciar, suprafața terenului

fiind de 0,52 ha.

Ulterior, membrul gospodăriei la contul 120 fiind Bezede Ion, impozitul

funciar fiind achitat de către Bezede Ion.

În concluzie, instanța de apel a menționat că la rîndul său, apelantul ÎS

„Întreprinderea pentru silvicultură Șoldănești” pe parcursul examinării prezentului

litigiu nu a prezentata careva probe, în temeiul art. 118 alin. (1) CPC, precum ar fi

informația grafică a sectorului de teren în litigiu. Or, OCT Florești a informat că nu

dispune de o asemenea informație ce ar confirma faptul trecerii în proprietatea

Fondului Silvic de Stat, schimbării destinației sau substituirii suprafeței de teren în

litigiu cu suprafața de 0,30 ha, ce aparține pînă în prezent cu drept de proprietate lui

Bezede Ion.

La 26 august 2016 Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru sivicultură

Șoldănești” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care

a admite recursul.

În motivarea recursului recurentul a invocat că după cum demonstrează

amenjamentele silvice, în „Holm”, s. Bursuc se află masivul de pădure în care nu

există terenuri cu un alt statut juridic sau care s-ar afla în proprietatea, posesiunea și

2

folosința altcuiva decât a gospodăriei silvice. De aceea, pretenția, precum că terenul

disputat nu aparține ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Șoldănești” nu este

fondată. Primăria s. Japca nu a adus nici o dovadă și în materialele dosarului nu este

nici un înscris care ar confirma apartenența terenului disputat la fondul funciar

gestionat de ea.

În lipsa unei decizii legale a autorității administrației publice locale cu privire

la atribuirea terenului, primarul n-a fost în drept să perfecteze și să elibereze titlul

provizoriu. Prin urmare, titlul provizoriu, care a fost eliberat lui Bezede Ion este un

act ilegal.

Invocă că titlul provizoriu nu este un act legal și valabil nici în cazul în care a

fost eliberat lui Bezede Ion în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din

25.12.1992. Contractul însuși este un act ce confirmă dreptul, inclusiv de

proprietate, asupra unui bun și nici o normă de drept a legislației naționale nu

prevede ca în baza acestuia să fie întocmit un titlu provizoriu oarecare. La fel, în

contractul nominalizat nu este specificat că se vinde un lot de pământ separat, care

ar avea destinația grădini.

Susține recurentul că astfel, instanța de apel a dat interpretare greșită

probelor, nefiind constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru justa soluționare a pricini.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale. Prin avizul de recepție contra semnătură se atestă că

recurentul a primit copia decziei instanței de apel la data de 05.07.2016. Prin

urmare, depunînd recursul la data de 26 august 2016, acesta s-a încadrat în termenul

legal de declarare a lui.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat

3

„Întreprinderea pentru sivicultură Șoldănești” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru

sivicultură Șoldănești” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru sivicultură

Șoldănești” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4