2ri-305/16 — atragerea la raspundere subsidiara

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău, Judecător – Sergiu Arnăut

Dosar nr. 2ri-305/16

DECIZIE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Smerdova Natalia,

în pricina de insolvabilitate la cererea lichidatorului „Sairos Design” SRL,

Lihovetchi Alexandru, privind atragerea la răspundere subsidiară a persoanelor

responsabile,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2016, prin care a

fost admisă cererea lichidatorului „Sairos Design” SRL, Lihovetchi Alexandru,

privind atragerea la răspundere subsidiară a directorului firmei „Sairos Design”

SRL - Smerdova Natalia și a fondatorilor firmei „Sairos Design” SRL: Moldovan

Alexei și Saichin Dumitru,

a con st at at:

La 18.11.2014, lichidatorul „Sairos Design” SRL, Lihovetchi Alexandru, a

înaintat o cerere prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a

directorului firmei „Sairos Design” SRL - Smerdova Natalia și a fondatorilor

firmei „Sairos Design” SRL: Moldovan Alexei și Saichin Dumitru, și încasarea de

la aceștia, în mod solidar, a datoriei în mărime de 175317 de lei.

În motivarea cererii a indicat că, creditorul „AZAMET - GRUP” SRL a

înaintat cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în

privința debitorului „Sairos Design” SRL.

La 28.03.2014, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău, a fost intentată

procedura de insolvabilitate a debitorului SRL „Sairos Design” și a fost desemnat

în calitate de administrator al insolvabilității – Î.I. „Lihovețchi Alexandru”.

În timpul îndeplinirii atribuțiilor s-a constatat următoarele:

Conform bilanțului contabil, întreprinderea SRL „Sairos Design”, deținea

stocuri de mărfuri și materiale în mărime de 725705 de lei și active pe termen scurt

în sumă de 162246 de lei. Activele date nu au fost prezentate administratorului.

Consideră că ele au fost sustrase și actualmente în masa debitoare nu există. Mai

mult ca atât, firma are o mulțime de datorii și creditori: „AZAMET-GRUP” SRL,

SC „Gerci” SRL, SA „Ceproserving”, SRL „Damicom”.

În pofida multiplelor solicitări din partea lichidatorului de a remite

documentele activității economico-financiare și ștampila întreprinderii, inclusiv

prin sursele mass-media (presa), acest lucru nu a fost făcut de către persoanele

responsabile a debitorului: director - Smerdova Natalia, co-fondatorii - Saichin

Dumitru, Moldovan Alexei, iar această obligație este prevăzută de Legea

insolvabilității.

Referindu-se la prevederile art. 27 alin. (4), 248 din Legea insolvabilității, a

mai indicat că, conducerea SRL „Sairos Design” a folosit bunurile debitorului în

interes personal. Acest fapt se dovedește prin aceea că, potrivit bilanțului contabil,

firma deținea active, însă în realitate acestea nu sunt. Totodată, aceștia ascund

activele debitorului, au ținut o contabilitate fictivă, fapt demonstrat prin tăinuirea

documentelor contabile, neprezentarea raportului financiar pe perioada anului

2012, precum au comis și alte acțiuni care au adus daune proprietății debitorului,

motiv pentru care se impune atragerea acestora la răspunderea subsidiară, în

temeiul art. 338 alin. (2) Codul muncii, art. 45 alin. (2), art. 15 alin (1) din Legea

insolvabilității.

Prin hotărârea Curții de Apel din 01 aprilie 2016 a fost admisă cererea

lichidatorului SRL „Sairos Disign”, Lihovețchi Alexandru” privind atragerea la

răspundere subsidiară a directorului firmei „Sairos Design” SRL - Smerdova

Natalia și a fondatorilor firmei „Sairos Design” SRL: Moldovan Alexei și Saichin

Dumitru. S-a încasat, în mod solidar, din contul directorului firmei „Sairos Design”

SRL - Smerdova Natalia și a fondatorilor firmei „Sairos Design” SRL: Moldovan

Alexei și Saichin Dumitru, datoriile întreprinderii față de creditori în sumă de

353284, 80 de lei.

Materialele pricinii atestă că, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25

iulie 2016, în temeiul art. 437 alin. (1) lit. e) și f), art. 84, 437 alin. (2) CPC, a fost

restituită cererea de recurs a Nataliei Smerdova din 20 iulie 2016, pe motiv că

cererea de recurs era nemotivată și lipsea dovada achitării taxei de stat.

La 09.08.2016, Smerdova Natalia, a declarat recurs repetat împotriva hotărârii

Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2016, prin care a solicitat repunerea în

termen a recursului, casarea parțială a hotărârii nominalizate în partea încasării de

la ea, în mod solidar, a datoriei în mărime de 353284, 80 de lei și emiterea, în

această parte, a unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, hotărârea integrală a instanței de

apel a primit-o cu întârziere, abia la data de 22.07.2016. Despre faptul că recursul,

din 20.07.2016, declarat împotriva hotărârii date, a fost restituit, la 25.07.2016, de

către Curtea Supremă de Justiție, a aflat la 08.08.2016.

Consideră că, în conformitate cu art. 438 alin. (3) CPC, înlăturând toate

neajunsurile, este în drept să depună recurs repetat și că există temeiuri pentru a

repune în termen recursul declarat.

Analizând modul în care recurenta și-a exercitat dreptul la recurs, temeiurile

invocate în cererea de recurs, raportate la materialele pricinii și prevederile legale,

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de către Smerdova Natalia este depus cu

omiterea termenului de declarare a recursului, iar argumentele invocate în recurs

privind repunerea în termen a recursului sunt neântemeiate, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 438 alin. (3) CPC, restituirea cererii de recurs nu

împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor și

respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.

Verificând prin prisma normei de drept pre-citate, instanța de recurs reține că,

în speță, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată la 01.04.2016. În cererea de

recurs, recurenta indică că a fost cunoscută cu copia hotărârii integrale la

22.07.2016. Astfel, termenul de 15 zile prevăzut pentru declararea recursului

începând să curgă la 23.07.2016, ziua următoare momentului în care recurenta a

făcut cunoștință cu copia hotărârii integrale, și expirând la 08.08.2016. Termenul

de recurs este un termen procesual de decădere.

După cum atestă materialele pricinii, recurenta, a depus cererea de recurs la

09.08.2016, adică cu omiterea termenului de declarare a recursului.

Potrivit art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au

omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de

către instanță.

În sensul acestei norme, este de principiu, ca declarând recurs în afara

termenului legal și solicitând repunerea în termen, să fie invocate motive

întemeiate, care să justifice încălcarea acestui termen. Pe când, în speță, recurenta

nu a prezentat nici o dovadă care să confirme că termenul de depunere a recursului

a fost omis din motive întemeiate.

Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul recurentei că, inițial, a depus

cererea de recurs la 20 iulie 2016, iar la 25.07.2016, prin încheierea Curții Supreme

de Justiție, cererea de recurs a fost restituită, fapt despre care a aflat la 08.08.2016,

deoarece, după cum rezultă din conținutul încheierii enunțate, cererea de recurs a

fost restituită din considerentul că aceasta nu a întrunit exigențele stabilite de art.

437 alin. (1) lit. e) și f), art. 84 și 437 alin. (2) CPC.

Depunerea recursului fără respectarea exigențelor prevăzute de art. 437 CPC

constituie, întotdeauna, temei de restituire a cererii de recurs, în conformitate cu

art. 438 alin. (2) CPC.

Față de cele arătate, recurenta știa doar că recursul este nemotivat și depus

fără achitarea taxei de stat. În atare situație, dânsa, înlăturând neajunsurile, urma

până la expirarea termenului rămas să depună recursul repetat pentru a se încadra

în rigorile art. 438 alin. (3) CPC. Or, prevederile acestei norme nu suspendă

termenul prevăzut de lege pentru declararea recursului.

Atunci când legislația procedurală acordă anumite drepturi procedurale

participanților la proces, în același timp, instituie și obligația părților de a se folosi

cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei prezumții fictive de prelungire a unui

termen de procedură. Ca consecință, reânnoirea acestui termen pe motive, care nu

au putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor

juridice.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge cererea de repunere în termen a recursului și, respectiv, de a respinge ca

tardiv recursul declarat de către Smerdova Natalia.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge cererea de repunere în termen a recursului.

Se respinge ca tardiv recursul declarat de Smerdova Natalia, împotriva

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2016, în pricina de insolvabilitate la

cererea lichidatorului „Sairos Design” SRL, Lihovetchi Alexandru, privind

atragerea la răspundere subsidiară a persoanelor responsabile.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele colegiului, judecătorul - Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Mardari,

Sveatoslav Moldovanu,

Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas