2ra-2455/16 — cu privire la repararea prejudiciului material

prima instanță: S. Bucur dosarul nr. 2ra-2455/16

instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Maria Donțov

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Donțov împotriva

Eugeniei Spoială cu privire la repararea prejudiciului material

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Maria Donțov și menținută hotărârea Judecătoriei

Florești din 05 ianuarie 2016

constată:

La 08 august 2015 Maria Donțov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Eugeniei Spoială cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că locuiește în or. Florești,

str. Dacia 16 ap. 1, iar Eugenia Spoială este vecina ei și locuiește în același oraș, pe

str. Dacia 16 ap. 4. De la finele anului 2012, ultima a început efectuarea unei

construcții cu două nivele, construcția având ca suport unul din pereții care

delimitează apartamentul ei de construcția Eugeniei Spoială. Până la momentul

actual din anumite motive Eugenia Spoială nu a finisat construcția începută și

astfel, construcția nefinisată creează prejudicii esențiale pentru apartamentul ei și

anume prin faptul că din cauza neinstalării ulucelor de captare a apelor în urma

ploilor și topirii zăpezilor, peretele din apartamentul reclamantei din partea

construcției pârâtei și tavanul din odaia respectivă s-au deteriorat, ca rezultat al

scurgerii de apă de pe acoperișul construcției ce aparține pârâtei. Acest fapt a fost

constatat prin actul de constatare din 24 aprilie 2014 efectuat de Primăria

or. Florești și prin verificarea în teren a circumstanțelor respective de către

reprezentanții Inspecției de Stat în Construcții.

Indică că a solicitat pârâtei să înlăture factorii care duc la deteriorarea

apartamentului său și să-i compenseze prejudiciul cauzat, însă des pârâta a promis

că va îndeplini cerințele, aceste promisiuni au rămas neîndeplinite.

Explică că a fost nevoită singură să înlăture prejudiciul cauzat de

Eugenia Spoială, lucrările de reparației fiind efectuate de către SRL ,, Flerixon” ,

astfel suportând cheltuieli în sumă totală de 20 157 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 11 lit. b), g), 14, 316, 391

alin. (4), 1938, 1413 Cod civil, art. 5, 7, 33, 167, 168 CPC.

Solicită repararea prejudiciului material în sumă de 20 157 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 05 ianuarie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 mai 2016 a fost respins apelul

declarat de Maria Donțov și menținută hotărârea primei instanțe.

La 25 august 2016 Maria Donțov a declarat recurs împotriva decizie instanței

de apel din 24 mai 2016 prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Explică că atât instanța de apel cât și prima instanță au aplicat eronat legea,

iar concluziile instanțelor sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Invocă că circumstanțele de fapt constatate de instanțele inferioare nu au fost

contestate, acestea fiind confirmate prin probele anexate la materialele cauzei și

anume prin imaginile foto și actul de constatare din 24 aprilie 2014.

Relevă că nu este de acord cu concluzia instanței de judecată că actul de

constatare, întocmit de reprezentanții Primăriei Florești, din 24 aprilie 2014 și

devizul lucrărilor de reparație efectuat de SRL ,, Flerixon” nu sunt suficiente

pentru a proba legătura cauzală între deteriorarea produsă la Maria Donțov și

scurgerea apei de pe construcția nefinalizată a Eugeniei Spoială și că întru probarea

acesteia ar fi fost necesar un raport tehnico-științific în construcții.

Consideră că actul de constatare din 24 aprilie 2014 confirmă în mod cert

situația că odaia în care a căzut tavanul a fost inundată prin tavan de la construcția

nefinisată de către intimată, iar concluzia expusă în act, referitor la cauza

inundației, nu a fost combătută de membrii comisiei, fiind acceptată în mod tacit

de către ultimii.

Precizează că din componența comisiei din 24 aprilie 2014 a făcut parte și

arhitectorul or. Florești, care la fel nu a obiectat concluzia cu privire la cauza

inundației produse în apartamentul său și în aceste circumstanțe consideră că nu

era necesară o altă constatare tehnico- științifică.

Menționează că devizul local de cheltuieli prezentat confirmă cu certitudine

circumstanțele legate de cheltuielile suportate de ea în legătură cu înlăturarea

deteriorărilor produse în apartamentul său și că aceste cheltuieli sunt unele reale,

deoarece a fost prezentat cecul lucrărilor achitate.

Reinterează că concluziile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate, fiind dată

o apreciere eronată a circumstanțelor pricinii, fără a se lua în considerație

prevederile art. 1398, 1413 Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 27 iunie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 90) și recepționată de către reprezentantul recurentei la data de 04 iulie 2016,

ceea se atestă prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului (f. d 93).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 mai 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Donțov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Maria Donțov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Maria Donțov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Maria Donțov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu