3ra-1559/16 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1559/16 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: N. Mămăligă dosarul nr. 3ra-1559/16
instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță
ÎNCHEIERE
02 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa
Națională de Asigurări Sociale
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Țapeș
împotriva Casei Național de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului
administrativ
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, prin care a fost
admis apelul declarat de Vitalie Țapeș, casată hotărârea Judecătoriei
Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2015 și pronunțată o nouă hotărâre prin
care acțiunea a fost admisă
constată:
La 23 iulie 2015 Vitalie Țapeș a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului
administrativ.
În motivarea acțiunii a invocat că la 02 aprilie 2015 s-a adresat la Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Centru cu o cerere privind stabilirea pensiei pentru
limită de vârstă.
Prin demersul nr.Ț-691/15 din 24 aprilie 2015 a fost informat că perioada în
care a făcut studiile la aspirantură sunt studii postuniversitare și nu cad sub
incidența art. 50 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat și respectiv
nu poate fi inclusă în stagiul de cotizare.
Relatează că nefiind de acord cu răspunsul dat, la 28 aprilie 2015 a depus o
cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale, iar prin răspunsul
nr. Ț 809/15 din 18 mai 2015 a fost refuzat în satisfacerea cerințelor.
Invocând prevederile art.50 alin. (l) lit. e) din Legea privind pensiile de
asigurări sociale de stat, care stipulează că în stagiul de cotizare se include
perioada studiilor în instituțiile de învățământ superior de zi care s-au realizat până
la intrarea în vigoare a actului legislativ respectiv.
Consideră că legislația în vigoare nu face distincții între studiile superioare și
tipul acestora, cu excepția faptului ca acestea să fie de zi.
Că studiile la Conservatorul de stat ,,П. И. Чайковский” sunt studii
superioare efectuate la zi, respectiv, temei de a nu fi inclusă perioada de studii
respectivă în stagiul de cotizare, nu este.
Specifică că atât Legea învățământului cât și Codul educației prevăd că
studiile superioare au fost și sunt structurate în trei cicluri: 1. studii superioare de
licență; 2. studii superioare de master; 3. studii superioare de doctorat.
Consideră reclamantul ca fiind eronată afirmația pârâtului privind calificarea
studiilor la conservatorul de stat ca fiind postuniversitare.
Indică că la 09 iunie 2015 a înaintat în instanță o cerere de chemare în
judecată prin care a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale să includă în stagiul de
cotizare care acordă dreptul la pensie perioada de studii la Conservatorul de stat
,,П. И. Чайковский”, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale să efectueze recalculul pensiei care i-a fost
stabilită, reieșind din stagiul general de cotizare, inclusiv studiile la Conservatorul
de stat ,, П. И. Чайковский ”, însă la 05 iulie 2015 instanța a restituit cererea de
chemare în judecată în temeiul art. 171 alin. (2) CPC.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 279 Cod civil, art. 7, 85,
116, 166, 167, 277, 278 CPP și art. 3, 8, 16, 17, 25 din Legea contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.
Solicită obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să includă în stagiul
de cotizare, care acordă dreptul la pensie, perioada studiilor la Conservatorul de
stat ,,П. И. Чайковский”, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să
efectueze recalculul pensiei care i-a fost stabilită, totodată a solicitat repunerea
în termen a acțiunii.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 octombrie 2015,
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost
admisă cererea lui Vitalie Țapeș cu privire la repunerea în termen a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016 a fost admis apelul
declarat de Vitalie Țapeș, casată hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi
hotărâri, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată.
A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale Centru să includă în
stagiul de cotizare, care acordă dreptul la pensie, perioada de studii la
Conservatorul de stat ,, П. И. Чайковский ”.
A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale Centru să efectueze
recalculul pensiei care i-a fost stabilit, reieșind din stagiul general de cotizare
inclusiv studiile la Conservatorul de stat ,,П. И. Чайковский ”.
La 02 august 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs
împotriva decizie instanței de apel din 23 iunie 2016 prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerându-o ilegală și neîntemeiată.
Menționează că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea materială și
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.
Explică că instanța de apel în situația în care a admis acțiunea lui
Vitalie Țapeș, urma să anuleze actul administrativ emis în privința acestuia însă,
aceasta nu s-a expus asupra legalității actului administrativ emis de către CNAS.
Consideră că instanța de apel eronat a aplicat legea materială, adică nu a făcut
trimitere la normă care reglementează apartenența studiilor postuniversitare la cele
superioare.
Relevă că nu poate fi reținută soluția instanței de apel care a fost fundamentată
doar pe definiții din dicționarul explicativ al limbii române și prin oferirea unei
interpretări care depășește cadrul legal existent.
Astfel, susține recurentul că aspirantura la Conservatorul de stat
,,П. И. Чайковский” în perioada 01 noiembrie 1987 - 02 ianuarie 1991, susține că
sunt studii postuniversitare și respectiv nu cad sub incidența art. 50 din Legea
privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1999.
La 24 octombrie 2016, Vitalie Țapeș a depus referință, prin care a solicitat
recunoașterea ca inadmisibilă a cererii de recurs înaintate de CNAS.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 22 iulie 2016, careva date despre recepționarea acesteia de
către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, în
termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu