2rac-372/16 — retragerea licenței

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2rac-372/16

Mun. Chișinău

Judecător: M. Muruianu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Camera de Licențiere, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Camera de Licențiere împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Buslines Moldova” privind retragerea licenței,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 09.11.2015, Camera de Licențiere s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere împotriva SRL „Buslines Moldova”, solicitând retragerea licenței seria A

MMII nr. 046692 din 05.10.2007 eliberată pentru genul de activitate transport rutier de

persoane prin servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic internațional).

Menționează reclamanta că, SRL „Buslines Moldova” este titularul licenței seria

A MMII nr. 046692 din 05.10.2007 pentru genul: „activitatea de transport rutier de

persoane prin servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic internațional)”.

Concretizează că la 23.10.2015 SRL „Buslines Moldova” a înaintat cerere de

reperfectare a licenței prin includerea unității de transport Mercedes 616 CDLRL401.

Urmare a examinării cererii RE15-11- 19445 și actele anexate, analiza bazei de

date „WebAcces” a ÎS CRIS „Registru”, a constatat prezentarea datelor neautentice

manifestate prin modificarea mențiunii „autocar” din „autobuz”.

Indică reclamanta că a luat act de informația Serviciului Informațional Raporturi

Financiare de pe lângă Biroul Național de Statistică și a constatat prezentarea

informației neveridice din pct. 3.10 „Total capitolul 3” al Raportului financiar pe anul

2014.

În baza celor constatate, în temeiul art. 17 alin. (3) al Legii cu privire la

principiile de baza de reglementare a activității de întreprinzător, art. 21 alin. (2) lit. c)

și alin. (6) ale Legii privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător,

a emis decizia nr. 219 din 06.11.2015 privind retragerea licenței seria A MMII nr.

046692 din 05.10.2007 pentru genul „activitatea de transport rutier de persoane prin

servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic internațional)”.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16.11.2015 cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

1

probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se încadrează în

prevederile legii.

Camera de Licențiere la 18.11.2015 a depus apel prin care a solicitat casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie

admisă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 s-a respins ca fiind

neîntemeiat apelul declarat de Camera de Licențiere și s-a menținut Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16.11.2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Camera de Licențiere a înaintat

cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului înaintat.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 30 martie

2016 a fost expediată recurentului la 11.05.2016. Astfel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art.

425 CPC, consideră recursul depus la data de 04.07.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 06.09.2016, SRL „Buslines Moldova” a prezentat referință prin care solicită

declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de Camera de Licențiere.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în

cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

2

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Camera de Licențiere asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Camera de Licențiere ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Camera de Licențiere se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

3