2ri-318/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-318/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Curtea de Apel Bălți dosarul nr. 2ri-318/2016

judecător: G. Polivenco

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii”

Societate pe Acțiuni în proces de lichidare,

în pricina civilă intentată la cererea introductivă a Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Edineț privind intentarea procedurii de insolvabilitate față de

Gospodăria Semincieră de Elită Fetești,

împotriva hotărârii Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2016 prin care a fost

respinsă cererea lichidatorului Gospodăriei Semincieră de Elită Fetești, Ion Vicol

privind constatarea faptului cu valoare juridică de recunoaștere a dreptului de

proprietate asupra bunurilor imobile,

c o n s t a t ă :

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Edineț a depus cerere introductivă cu

privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privința Gospodăriei Semincieră

de Elită Fetești, din motivul incapacității de plată a restanței la bugetul public

național în mărime de 1 071 633 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 04 iunie 2008 s-a admis

cererea introductivă a fost admisă spre examinare, în funcție de administrator

provizoriu fiind desemnat Igor Cernei, care a fost obligat să întocmească și să

prezinte instanței raportul privind existența temeiurilor de intentare a procesului de

insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 02 septembrie 2008 s-a

intentat procesul de insolvabilitate în privința Gospodăriei Seminciere de Elită

Fetești și numit Igor Cernei în calitate de administrator al insolvabilității.

La 21 decembrie 2015, lichidatorul Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăria Fetești cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a invocat, că conform hotărârii nr. 2e-762/2008 din 02

septembrie 2008 a Curții de Apel Economice s-a intentat procesul de insolvabilitate

față de Gospodăria Semincieră de Elită Fetești.

A mai afirmat că, conform prevederilor Legii insolvabilității, masa

debitoare a societății insolvabile cuprinde toate bunurile debitorului la data

intentării procesului de insolvabilitate, precum și cele redobândite și recuperate pe

parcursul procesului.

1

Susține că, la data intentării procesului de insolvabilitate Gospodăria

Semincieră de Elită Fetești dispunea de un șir de bunuri imobile asupra cărora nu

este confirmat dreptul de proprietate.

Conform normei juridice stabilite de Legea insolvabilități, bunurile

urmează a fi incluse nemijlocit în masa debitoare, pentru a putea fi înstrăinate în

scopul achitării datoriilor față de creditori.

Menționează, că toate bunurile întreprinderii sunt incluse în bilanțul

contabil la data intentării procesului de insolvabilitate a Gospodăriei Seminciere de

Elită Fetești.

La intentarea procesului de insolvabilitate au fost inventariate de către

comisia de inventariere la care au participat și reprezentanții primăriei inclusiv și

primarul localității.

Mai susține, că toate bunurile solicitate pentru recunoașterea dreptului de

proprietate au fost anterior sechestrate în scopul achitării datorii față de bugetul

public Național, de către IFS Edineț.

Prin hotărârea Curții de apel Economice nr. 2e-172/2010 din 23 iunie 2010,

au fost transmise de Gospodăria Semincieră de Elită Fetești către Primăria Fetești,

obiectele de menire sociale aflate la balanța întreprinderii.

Prin încheierea Judecătoriei Edineț nr. 2-230/11 s-a restituit cererea din

partea cotarilor privind excluderea bunurilor date din masa debitoare a Gospodăriei

Seminciere de Elită Fetești.

Susține că, majoritatea bunurilor imobile, au fost transmise în folosință fără

plată, sub răspundere personală, liderilor agricoli, conform contractelor de

locațiune.

Mai indică că, toate bunurile material date sunt incluse în bilanțul contabil

al Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești, iar anterior intentării procesului de

insolvabilitate IFS Edineț a aplicat sechestru pe toate bunurile menționate în cerere,

în contul achitării datoriilor față de bugetul public național, iar unele bunuri cum ar

fi moara, magazinul, au fost realizate și stinse o parte din datorii.

Solicită lichidatorul Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești, recunoașterea

Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești drept proprietar a tuturor bunurilor

invocate în cerere, atragerea în calitate de intervenient accesoriu a IFS Edineț, ca

creditor garantat al unor bunuri, pentru confirmarea dreptului de proprietate.

La 20 aprilie 2016 lichidatorul Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești a

depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând să fie recunoscut Gospodăriei

Seminciere de Elită Fetești drept proprietar a bunurilor și să se confirme dreptul de

proprietate asupra a 35 bunuri imobile, incluse în tabel, și anume: grajd de vite nr.

2 (pentru 200 capete) din anul 1968, la prețul de 45 938 lei; grajd de vite nr. 3 (200

capete) din 1967 la prețul de 50 939 lei; grajd de vite nr. 4 (pentru 200 capete) din

1965 la prețul de 76 248 lei; grajd de vite nr. 7 (pentru animale-tineret 216 capete)

din 1968 la prețul de 70 248 lei; grajd de viței nr. 6 (pentru 275 capete) din 1967 la

prețul de 50 610 lei; grajd de cai (lângă garaj) din anul 1968 la prețul de 32 912 lei;

grajd de porci nr. 72 (72 capete) din anul 1951, la prețul de 15 400 lei; bloc de lapte

din 1968, la prețul de 21 045 lei; casa veterinară (vechi) din anul 1967, la prețul de

6970 lei; casa specialiștilor din 1969, la prețul de 130 790 lei; clădirea stației

2

electrice la fermă din anul 1966, la prețul de 3297 lei; depozitul nr. 1 din anul 1968,

la prețul de 37 120 lei; depozitul nr. 2 din anul 1968, la prețul de 35067 lei; depozit

de concentrate din anul 1959, la prețul de 42 419 lei; cuznița brigadei de tractoare

din anul 1959, la prețul de 1500 lei; ghereta din anul 1972, la prețul de 2165 lei;

încăpere auxiliară din anul 1989, la prețul de 6 154 lei; depozit de cereale (toc) din

anul 1968, la prețul de 32 752 lei; depozit pentru păstrarea cerealelor din 1961, la

prețul de 32 128 lei; depozit central (500 tone) din 1961, la prețul de 135 640 lei;

depou anti incendiar din 1969, la prețul de 12 970 lei; zemotoc asfaltat (aria 10800

m.p.) din anul 1981, la prețul de 60 622 lei; toc acoperit din anul 1984, la prețul de

55 500 lei; clădirea moarei vechi din anul 1909, la prețul de 12 967 lei; clădirea

stației electrice (ferma) din anul 1964, la prețul de 4794 lei; clădirea de

transformatoare - ferma din anul 1966, la prețul de 5882 lei; casa mecanizatorilor

din 1975, la prețul de 43 188 lei; uscătorie pentru tutun din anul 1968, la prețul de

35 880 lei; garaj pentru mașini din anul 1970, la prețul de 60 425 lei; secție pentru

lemnărit (stolearca) din anul 1991, la prețul de 6552 lei; șopron pentru tehnica

agricolă din anul 1980, la prețul de 34 650 lei; sarai pentru uscarea tutunului din

anul 1964, la prețul de 42458 lei; loc de acumulare a deșeurilor fermei nr. 2 din

anul 1968, la prețul de 918 lei; loc de acumulare a deșeurilor ferma nr. 3 din anul

1968, la prețul de 918 lei; loc de acumulare a deșeurilor fermei nr. 4 din anul 1968,

la prețul de 918 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2016 s-a respins cererea

lichidatorului Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești, Ion Vicol privind

constatarea faptului cu valoare juridică de recunoaștere a dreptului de proprietate a

Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești în proces de faliment asupra a 35 de bunuri

imobile: grajd de vite nr. 2 (pentru 200 capete) din anul 1968, la prețul de 45 938

lei; grajd de vite nr. 3 (200 capete) din 1967 la prețul de 50 939 lei; grajd de vite nr.

4 (pentru 200 capete) din 1965 la prețul de 76 248 lei; grajd de vite nr. 7 (pentru

animale-tineret 216 capete) din 1968 la prețul de 70 248 lei; grajd de viței nr. 6

(pentru 275 capete) din 1967 la prețul de 50 610 lei; grajd de cai (lângă garaj) din

anul 1968 la prețul de 32 912 lei; grajd de porci nr. 72 (72 capete) din anul 1951, la

prețul de 15 400 lei; bloc de lapte din 1968, la prețul de 21 045 lei; casa veterinară

(vechi) din anul 1967, la prețul de 6970 lei; casa specialiștilor din 1969, la prețul

de 130 790 lei; clădirea stației electrice la fermă din anul 1966, la prețul de 3297

lei; depozitul nr. 1 din anul 1968, la prețul de 37 120 lei; depozitul nr. 2 din anul

1968, la prețul de 35067 lei; depozit de concentrate din anul 1959, la prețul de 42

419 lei; cuznița brigadei de tractoare din anul 1959, la prețul de 1500 lei; ghereta

din anul 1972, la prețul de 2165 lei; încăpere auxiliară din anul 1989, la prețul de 6

154 lei; depozit de cereale (toc) din anul 1968, la prețul de 32 752 lei; depozit pentru

păstrarea cerealelor din 1961, la prețul de 32 128 lei; depozit central (500 tone) din

1961, la prețul de 135 640 lei; depou anti incendiar din 1969, la prețul de 12 970

lei; zemotoc asfaltat (aria 10800 m.p.) din anul 1981, la prețul de 60 622 lei; toc

acoperit din anul 1984, la prețul de 55 500 lei; clădirea moarei vechi din anul 1909,

la prețul de 12 967 lei; clădirea stației electrice (ferma) din anul 1964, la prețul de

4794 lei; clădirea de transformatoare - ferma din anul 1966, la prețul de 5882 lei;

casa mecanizatorilor din 1975, la prețul de 43 188 lei; uscătorie pentru tutun din

3

anul 1968, la prețul de 35 880 lei; garaj pentru mașini din anul 1970, la prețul de

60 425 lei; secție pentru lemnărit (stolearca) din anul 1991, la prețul de 6552 lei;

șopron pentru tehnica agricolă din anul 1980, la prețul de 34 650 lei; sarai pentru

uscarea tutunului din anul 1964, la prețul de 42458 lei; loc de acumulare a

deșeurilor fermei nr. 2 din anul 1968, la prețul de 918 lei; loc de acumulare a

deșeurilor ferma nr. 3 din anul 1968, la prețul de 918 lei; loc de acumulare a

deșeurilor fermei nr. 4 din anul 1968, la prețul de 918 lei.

La 01 septembrie 2016, BC „Banca de Economii” SA în proces de lichidare,

a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2016, cerând

admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu restituirea pricinii spre

rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că, cu hotărârea instanța de insolvabilitate

din 02 iunie 2016 a făcut cunoștință, abia la 24 august 2016, deoarece nu i-a fost

expediată.

Indică că, consideră neîntemeiată hotărârii instanței de insolvabilitate

deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor procedurale, în cazul în care nu a fost

înștiințat despre data și locul examinării pricinii, necătând la faptul că este inclus în

lista creditorilor garantați.

Conform art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Din materialele dosarului, instanța de recurs constată că, la 02 iunie 2016,

Curtea de Apel Bălți a pronunțat hotărârea contestată prin prezentul recurs, prin

care a respins cererea lichidatorului Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești, Ion

Vicol privind constatarea faptului cu valoare juridică de recunoaștere a dreptului de

proprietate a Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești în proces de faliment asupra

a 35 de bunuri imobile.

Tot, materialele cauzei denotă că, instanța de apel a expediat la 09 iunie

2016 în adresa participanților la proces copia hotărârii, însă nu a expediat-o și în

adresa creditorului BC „Banca de Economii” SA în proces de lichidare, astfel,

instanța de recurs consideră recursul declarat la 01 septembrie 2016, împotriva

hotărârii Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2016, că este depus în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărârii instanței de insolvabilitate din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se

judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu excepțiile și

completările stabilite în legislația insolvabilității.

4

Iar, în conformitate cu art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile

și cu cele ale prezentei legi.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că, Inspectoratul Fiscal de Stat

pe r-nul Edineț a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de

insolvabilitate în privința Gospodăriei Semincieră de Elită Fetești, din motivul

incapacității de plată a restanței la bugetul public național în mărime de 1 071 633

lei.

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 04 iunie 2008 s-a admis

cererea introductivă a fost admisă spre examinare, în funcție de administrator

provizoriu fiind desemnat Igor Cernei, care a fost obligat să întocmească și să

prezinte instanței raportul privind existența temeiurilor de intentare a procesului de

insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 02 septembrie 2008 s-a

intentat procesul de insolvabilitate în privința Gospodăriei Seminciere de Elită

Fetești și numit Igor Cernei în calitate de administrator al insolvabilității.

La 21 decembrie 2015, lichidatorul Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăria Fetești cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate.

La 20 aprilie 2016 lichidatorul Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești a

depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând să fie recunoscut Gospodăriei

Seminciere de Elită Fetești drept proprietar a bunurilor și să se confirme dreptul de

proprietate asupra a 35 bunuri imobile.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2016 s-a respins cererea

lichidatorului Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești, Ion Vicol privind

constatarea faptului cu valoare juridică de recunoaștere a dreptului de proprietate a

Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești în proces de faliment asupra a 35 de bunuri

imobile.

În motivarea soluției date, instanța de insolvabilitate a menționat că la

materialele cauzei lipsește suportul probator care ar confirma circumstanțele și

obiecțiile invocate în susținerea pretențiilor.

Reținând, totodată că, actul de inventariere a bunurilor din 15 aprilie 2016

nu poate fi admis în calitate de probă pentru că nu este contrasemnat de toți membrii

comisiei și anume lipsește semnătura reprezentantului Inspectoratului Fiscal de Stat

pe r-nul Edineț.

De asemenea instanța de insolvabilitate a mai reținut că, acest înscris nu

demonstrează că aceste bunuri se află la balanța contabilă a Gospodăriei Seminciere

de Elită Fetești, pentru că, însăși din întitularea propriu zisă reiese, că bunurile

anterior au aparținut Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești.

Analizând materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide că hotărârea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele

de drept material și procedural și este bazată pe aprecierea corectă și completă a

tuturor probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care este considerată legală

și întemeiată.

5

Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

În susținerea opiniei enunțate, se mai reține că, în conformitate cu art. 130

alin. (1) - (3) CPC, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță

privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu,

privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de insolvabilitate temeinic și

legal a respins cererea lichidatorului Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești, Ion

Vicol privind constatarea faptului cu valoare juridică de recunoaștere a dreptului de

proprietate a Gospodăriei Seminciere de Elită Fetești în proces de faliment asupra

a 35 de bunuri imobile.

Mai mult ca atât, la caz, relevante sunt și prevederile art. 320 alin. (1) și

alin. (2) Codul civil, conform căruia, dreptul de proprietate asupra unui bun nou,

realizat de persoană pentru sine se dobândește de către aceasta dacă legea sau

contractul nu prevede altfel. Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile

legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și prin

hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.

În conformitate cu art. 321 alin. (2) Codul civil, în cazul bunurilor imobile,

dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile,

cu excepțiile prevăzute de lege.

În acest context, Colegiul reține că, la materialele dosarului nu au fost

anexate careva acte, care ar confirma că lichidatorul Gospodăriei Seminciere de

Elită Fetești, Ion Vicol este îndreptățiți de a cere constatarea faptului cu valoare

juridică de recunoaștere a dreptului de proprietate a Gospodăriei Seminciere de

Elită Fetești în proces de faliment asupra a 35 de bunuri imobile.

De asemenea, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurentului,

precum că instanța de insolvabilitate la emiterea hotărârii nu a atras în proces BC

„Banca de Economii” SA în proces de insolvabilitate, nu a citat banca la examinarea

cererii, necătînd la faptul că banca este inclusă în tabelul creditorilor garantați,

deoarece din materialele cauzei și argumentele recurentului nu este cert în ce

măsură drepturile creditorului garantat sunt afectate, în cazul în care interesele

acestuia în cadrul procesului de insolvabilitate sunt reprezentate de adunarea

creditorilor și de comitetul creditorilor.

În susținerea opiniei date, se rețin prevederile art. 53 alin. (1) – (2) al Legii

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevede că, în cadrul derulării

procedurilor de insolvabilitate, interesele tuturor creditorilor sunt reprezentate de

adunarea creditorilor și de comitetul creditorilor, instituite în baza prezentei legi.

Din momentul admiterii cererii introductive spre examinare, creditorii nu mai pot

solicita debitorului executarea creanțelor în mod individual. Toate acțiunile

6

împotriva debitorului sunt exercitate în numele creditorilor de către adunarea

creditorilor și de comitetul creditorilor, cu excepția cazurilor în care prezenta lege

prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual.

Iar, conform art. 53 alin. (3) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, îndreptățit să participe la procedurile de insolvabilitate este acel creditor care

a formulat și căruia i s-a validat, total sau parțial, o cerere de înaintare a creanței

prin includere în tabelul definitiv al creanțelor și care are dreptul de a participa și

de a vota la adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de restructurare, de a fi

desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la

distribuțiile de fonduri rezultate din restructurarea debitorului sau din lichidarea

masei debitoare, de a fi informat sau notificat cu privire la desfășurarea procedurilor

și de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege.

Astfel, instanța de recurs consideră că, în speță prin neinformarea

creditorului BC „Banca de Economii” SA în proces de insolvabilitate pentru

participarea în instanța de insolvabilitate nu i se îngrădesc careva drepturi.

Sub acest aspect, afirmațiile recurentului precum că hotărârea instanței de

insolvabilitate este neîntemeiată din motivul neinformării despre data ședinței a BC

„Banca de Economii” SA în proces de insolvabilitate, nu sunt argumentate și

întemeiate.

Reieșind din cele relatate, și având în vedere faptul că hotărârea instanței de

insolvabilitate este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

hotărârea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii”

Societate pe Acțiuni în proces de lichidare.

Se menține hotărârea Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2016, în pricina civilă

intentată la cererea introductivă a Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Edineț

privind intentarea procedurii de insolvabilitate față de Gospodăria Semincieră de

Elită Fetești.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

7