2rc-862/16 — constarea faptelor care au valoare juridica

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău, Judecător – Anatolie Minciună

Dosar nr. 2rc-862/16

DECIZIE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Balan Vladimir, Lichidatorul SRL

„Romanta Plus”,

în pricina de insolvabilitate la cererea SRL „Romanta Plus” privind constatarea

faptului cu valoare juridică,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, prin care a

fost scoasă de pe rol cererea SRL „Romanta Plus” privind constatarea faptului cu

valoare juridică în privința bunului din masa debitoare,

a con st at at:

La 25.08.2016, Administratorul insolvabilității SRL „Romanta Plus”, Balan

Vladimir, s-a adresat cu cerere, în procesul de insolvabilitate față de SRL

„Romanta Plus”, privind constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției

asupra încăperilor izolate ce formează masa debitoare.

În motivarea cererii a indicat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din

26.05.2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Romanta Plus”,

în calitate de administrator al insolvabilității fiind numit Balan Vladimir.

În urma inventarierii masei debitoare ce-i aparține SRL „Romanta Plus”,

administratorul insolvabilității, a constatat că în proprietatea debitorului se află

construcția nefinalizată cu nr. cadastral 0100313.816.02, edificată pe str. Profesor

Ion Dumeniuc, 4, mun. Chișinău, fapt confirmat prin extrasele din registrul

bunurilor imobile.

Concomitent, s-a constatat că bunul imobil enunțat dispune în interior de un

șir de încăperi izolate ce reprezintă apartamente, care nu sunt înregistrate în

registrul bunurilor imobile ca bunuri imobile separate și, respectiv, nu pot fi

valorificate separat. Apartamentele menționate constituie obiecte ale unui șir de

contracte de investire în construcție a mijloacelor financiare, încheiate cu Î.I.

„Tomailî -Argo” și SRL „Romanța Plus” de către persoane fizice - investitori,

majoritatea căror și-au înaintat creanțele față de debitor și au fost validate de către

instanța de insolvabilitate.

La rândul său, construcția nefinalizată nominalizată constituie și obiect al

contractului de ipotecă încheiat de debitor cu BC „Banca de Economii” SA, care

deasemenea și-a înaintat creanțele și au fost validate de către instanța de

insolvabilitate.

Conform art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilității, bunul din masa

debitoare neânscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul

insolvabilității/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registru/public

respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanței de

insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii

administratorului insolvabilității/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare

juridică.

Astfel, solicită constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției asupra

încăperilor izolate cu emiterea unei încheieri care va constitui temei de înregistrare

a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile separate la Oficiul Teritorial

Cadastral Chișinău.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19.09.2016 cererea a fost scoasă

de pe rol.

La 26.09.2016, SRL „Romanta Plus”, în proces de faliment, a depus recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19.09.2016 prin care a solicitat

admiterea recursului și casarea încheierii enunțate cu remiterea cauzei spre

examinare în fond în aceiași instanță.

În motivarea recursului a indicat că aprecierile instanței de insolvabilitate sunt

neântemeiate, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de faptul că procedura de

insolvabilitate este o procedură specifică reglementată de Legea insolvabilității, ca

lege specială.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Lichidatorul SRL

„Romanta Plus”, Balan Vladimir, întemeiat și care necesită a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul

împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

19.09.2016, a fost dispusă scoaterea de pe rol, în temeiul art. 267 lit. l) CPC, pe

motivul constatării unui litigiu de drept ce ține de competența instanțelor

judecătorești.

În justificarea soluției, instanța de insolvabilitate a invocat pct. 19 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 07.07.2008 „Privind

practica judiciară cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică și

declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată” în care se explică că:

„Instanțele judecătorești constată posesiunea, folosința și dispoziția unui bun

imobil în drept de proprietate numai în cazul în care petiționarul a avut un

document care confirmă dreptul de posesiune asupra acestui imobil, însă actul este

pierdut și restabilirea lui este imposibilă. Totodată, instanța judecătorească la

examinarea unor asemenea cereri constată numai faptul existenței documentelor

care confirmă aparținerea imobilului petiționarului și nu dreptul lui de proprietar.

Concomitent, petiționarul trebuie să prezinte probe despre imposibilitatea de a

obține documentul sau despre imposibilitatea restabilirii lui.

Instanța judecătorească nu are dreptul să constate faptul aflării în posesie a

construcțiilor care nu sunt terminate sau nu sunt primite în exploatare”.

Prin urmare, instanța de fond concluzionează că, în speță, nu este îndeplinită

condiția ca petiționarul să fi pierdut actul de proprietate și restabilirea lui este

imposibilă.

Verificând situația de fapt și de drept prin prisma celor arătate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

conform art. 5 alin. (2) din prevederilor Legii insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la

judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa

debitoare.

Potrivit art. 117 alin. (17) din această lege, bunul din masa debitoare neânscris

în registrul public se vinde numai după ce administratorul

insolvabilității/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registrul

public respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanței

de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii

administratorului insolvabilității/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare

juridică. Încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată. În cazul în care

bunul a fost vândut înainte sau fără a fi înscris în registrul public, obligația

înregistrării și cheltuielile aferente, precum și riscul de constatare a lacunelor la

precizarea datelor din registrul public trec în sarcina lichidatorului.

Astfel, coroborând normele de drept citate se deduce că cererile privind

constatarea faptului cu valoare juridică, ce decurg din prevederile art. 117 alin. (17)

din Legea insolvabilității, se atribuie unor litigii ce țin de masa debitoare și

judecarea lor este de competența exclusivă a instanței de insolvabilitate. Concluzia

dată, fiind bazată și pe faptul că, pentru vânzarea bunului din masa debitoare care

nu este înscris în registrul public este necesară înscrierea lui în registru, potrivit

unei proceduri stabilite, iar temei de a înscri bunul imobil din masa debitoare în

registrul public, îl constituie încheierea instanței de insolvabilitate.

În context, cerințele solicitate, în baza art. 117 alin. (17) din Legea

insolvabilității, se referă la un singur proces de insolvabilitate și se judecă de

același complet (judecător) al instanței de insolvabilitate care are în procedură

dosarul de insolvabilitate respectiv.

După cum atestă materialele speței, Lichidatorul SRL „Romanta Plus”, Balan

Vladimir, și-a înaintat cerințele în temeiul art. 117 alin. (17) din Legea

insolvabilității.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs conchide că încheierea Curții de

Apel Chișinău din 19.09.2016 este neântemeiată și contrară prevederilor Legii

insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, care au un caracter special în raport cu

prevederile Codului de procedură civilă, aplicate la caz. Astfel, instanța de

insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea în cadrul procesului

de insolvabilitate a litigiilor ce țin nemijlocit de masa debitoare și a circumstanțelor

relevante cauzei.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Lichidatorul SRL „Romanta Plus”, Balan

Vladimir.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în

pricina civilă la cererea în pricina de insolvabilitate la cererea SRL „Romanta

Plus” privind constatarea faptului cu valoare juridică, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea în fond.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas