2rc-862/16 — constarea faptelor care au valoare juridica
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constarea faptelor care au valoare juridica
- Temei legal
- competenta exclusiva la judecarea in cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce tin nemijlocit de masa debitoare
2rc-862/16 — constarea faptelor care au valoare juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău, Judecător – Anatolie Minciună Dosar nr. 2rc-862/16 DECIZIE 02 noiembrie 2016 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele ședinței, – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Balan Vladimir, Lichidatorul SRL „Romanta Plus”, în pricina de insolvabilitate la cererea SRL „Romanta Plus” privind constatarea faptului cu valoare juridică, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, prin care a fost scoasă de pe rol cererea SRL „Romanta Plus” privind constatarea faptului cu valoare juridică în privința bunului din masa debitoare, a con st at at: La 25.08.2016, Administratorul insolvabilității SRL „Romanta Plus”, Balan Vladimir, s-a adresat cu cerere, în procesul de insolvabilitate față de SRL „Romanta Plus”, privind constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției asupra încăperilor izolate ce formează masa debitoare.
În motivarea cererii a indicat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26.05.2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Romanta Plus”, în calitate de administrator al insolvabilității fiind numit Balan Vladimir. În urma inventarierii masei debitoare ce-i aparține SRL „Romanta Plus”, administratorul insolvabilității, a constatat că în proprietatea debitorului se află construcția nefinalizată cu nr. cadastral 0100313.816.02, edificată pe str. Profesor Ion Dumeniuc, 4, mun. Chișinău, fapt confirmat prin extrasele din registrul bunurilor imobile. Concomitent, s-a constatat că bunul imobil enunțat dispune în interior de un șir de încăperi izolate ce reprezintă apartamente, care nu sunt înregistrate în registrul bunurilor imobile ca bunuri imobile separate și, respectiv, nu pot fi valorificate separat.
Apartamentele menționate constituie obiecte ale unui șir de contracte de investire în construcție a mijloacelor financiare, încheiate cu Î.I. „Tomailî -Argo” și SRL „Romanța Plus” de către persoane fizice - investitori, majoritatea căror și-au înaintat creanțele față de debitor și au fost validate de către instanța de insolvabilitate. La rândul său, construcția nefinalizată nominalizată constituie și obiect al contractului de ipotecă încheiat de debitor cu BC „Banca de Economii” SA, care deasemenea și-a înaintat creanțele și au fost validate de către instanța de insolvabilitate. Conform art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilității, bunul din masa debitoare neânscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul insolvabilității/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registru/public respectiv.
Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanței de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului insolvabilității/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică. Astfel, solicită constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției asupra încăperilor izolate cu emiterea unei încheieri care va constitui temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile separate la Oficiul Teritorial Cadastral Chișinău. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19.09.2016 cererea a fost scoasă de pe rol. La 26.09.2016, SRL „Romanta Plus”, în proces de faliment, a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19.09.2016 prin care a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii enunțate cu remiterea cauzei spre examinare în fond în aceiași instanță.
În motivarea recursului a indicat că aprecierile instanței de insolvabilitate sunt neântemeiate, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de faptul că procedura de insolvabilitate este o procedură specifică reglementată de Legea insolvabilității, ca lege specială. Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Lichidatorul SRL „Romanta Plus”, Balan Vladimir, întemeiat și care necesită a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.
În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19.09.2016, a fost dispusă scoaterea de pe rol, în temeiul art. 267 lit. l) CPC, pe motivul constatării unui litigiu de drept ce ține de competența instanțelor judecătorești. În justificarea soluției, instanța de insolvabilitate a invocat pct. 19 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 07.07.2008 „Privind practica judiciară cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată” în care se explică că: „Instanțele judecătorești constată posesiunea, folosința și dispoziția unui bun imobil în drept de proprietate numai în cazul în care petiționarul a avut un document care confirmă dreptul de posesiune asupra acestui imobil, însă actul este pierdut și restabilirea lui este imposibilă.
Totodată, instanța judecătorească la examinarea unor asemenea cereri constată numai faptul existenței documentelor care confirmă aparținerea imobilului petiționarului și nu dreptul lui de proprietar. Concomitent, petiționarul trebuie să prezinte probe despre imposibilitatea de a obține documentul sau despre imposibilitatea restabilirii lui. Instanța judecătorească nu are dreptul să constate faptul aflării în posesie a construcțiilor care nu sunt terminate sau nu sunt primite în exploatare”. Prin urmare, instanța de fond concluzionează că, în speță, nu este îndeplinită condiția ca petiționarul să fi pierdut actul de proprietate și restabilirea lui este imposibilă.
Verificând situația de fapt și de drept prin prisma celor arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că conform art. 5 alin. (2) din prevederilor Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Potrivit art. 117 alin. (17) din această lege, bunul din masa debitoare neânscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul insolvabilității/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanței de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului insolvabilității/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică.
Încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată. În cazul în care bunul a fost vândut înainte sau fără a fi înscris în registrul public, obligația înregistrării și cheltuielile aferente, precum și riscul de constatare a lacunelor la precizarea datelor din registrul public trec în sarcina lichidatorului. Astfel, coroborând normele de drept citate se deduce că cererile privind constatarea faptului cu valoare juridică, ce decurg din prevederile art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilității, se atribuie unor litigii ce țin de masa debitoare și judecarea lor este de competența exclusivă a instanței de insolvabilitate. Concluzia dată, fiind bazată și pe faptul că, pentru vânzarea bunului din masa debitoare care nu este înscris în registrul public este necesară înscrierea lui în registru, potrivit unei proceduri stabilite, iar temei de a înscri bunul imobil din masa debitoare în registrul public, îl constituie încheierea instanței de insolvabilitate.
În context, cerințele solicitate, în baza art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilității, se referă la un singur proces de insolvabilitate și se judecă de același complet (judecător) al instanței de insolvabilitate care are în procedură dosarul de insolvabilitate respectiv. După cum atestă materialele speței, Lichidatorul SRL „Romanta Plus”, Balan Vladimir, și-a înaintat cerințele în temeiul art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilității. În asemenea circumstanțe, instanța de recurs conchide că încheierea Curții de Apel Chișinău din 19.09.2016 este neântemeiată și contrară prevederilor Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, care au un caracter special în raport cu prevederile Codului de procedură civilă, aplicate la caz.
Astfel, instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce țin nemijlocit de masa debitoare și a circumstanțelor relevante cauzei. Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Lichidatorul SRL „Romanta Plus”, Balan Vladimir. Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în pricina civilă la cererea în pricina de insolvabilitate la cererea SRL „Romanta Plus” privind constatarea faptului cu valoare juridică, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea în fond.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.