2rac-417/16 — privind rezilierea contractelor si încasarea sumei

2rac-417/16 — privind rezilierea contractelor si încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2rac – 417/16

prima instanță: S. Iorgov

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societate Comercială

„Plugarul” Societate cu Răspundere Limitată în procedura falimentului,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către „Fin –

Gestioni Immobiliari” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății

Comerciale „Plugarul” Societate cu Răspundere Limitată în procedura falimentului

privind rezilierea contractelor și încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societate Comercială „Plugarul” Societate cu

Răspundere Limitată în procedura falimentului cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău din 09 februarie 2016,

c o n s t a t ă :

La 28 ianuarie 2014, „Fin – Gestioni Immobiliari” Societate cu Răspundere

Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale

„Plugarul” Societate cu Răspundere Limitată în procedura falimentului privind

rezilierea contractelor și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 19 mai 2008, a încheiat cu

Societatea Comercială „Plugarul” Societate cu Răspundere Limitată 10 contracte

de investiții privind construcția spațiului locativ, după cum urmează: contractul de

investire nr. 25 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

1

contractual al obiectului imobiliar constituind suma de 76 146 euro; contractul de

investire nr. 26 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual al obiectului imobiliar constituind suma 52 374 euro; contractul de

investire nr. 27 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual al obiectului imobil constituind suma de 43 715 euro; contractul de

investire nr. 28 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual obiectului imobiliar constituind suma de 38 885 euro; contractul de

investire nr. 29 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008 prețul

contractual al obiectului imobiliar constituind suma de 38 885 euro; contractul de

investire nr. 30 privind construcția spațiului loca din 19 mai 2008, prețul

contractual al obiectului imobiliar constituind suma de 45 584 euro; contractul de

investire nr. 31 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual al obiectului imobiliar constituind suma de 29 568 euro; contractul

investire nr. 32 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual al obiectului imobiliar constituind suma de 26 978 euro; contractul de

investire nr. 35 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual al obiectului imobil constituind suma de 43 715 euro; contractul de

investire nr. 38 privind construcția spațiului locativ din 19 mai 2008, prețul

contractual obiectului imobiliar constituind suma de 45 584 euro.

Astfel, reclamantul menționează că, potrivit contractelor nominalizate,

pârâtul s-a angajat să construiască blocul locativ cu obiective menire socială pe

adresa str. Ciuflea, mun. Chișinău, iar reclamantul s-a angajat să plătească integral

costul bunurilor imobile viitoare: (apartamente) cu caracteristicile indicate la pct.

1.2 din contractele sus indicate. În acest sens, în perioada mai - iulie 2008,

reclamantul a transferat (trei tranșe) la contul bancar al pârâtului prețul integral al

contractelor încheiate, în mărime de 441 434 euro. Onorarea obligațiilor

contractuale de către reclamant privind prețul contractelor și modul de achitare se

confirmă prin ordinul de plată din 21 mai 2008, 19 iunie 2008 și 18 iulie 2008.

Susține că, în conformitate cu prevederile pct.2 lit. (f) din contractele de

investire indicate, blocul de locuințe amplasat în mun. Chișinău, str. Ciuflea nr. 1,

ce constituie obiectul contractelor specificate, urma să fie dat în exploatare nu mai

târziu de semestrul IV al anul 2009. Prin scrisorile din 14 ianuarie 2010, 16

septembrie 2012, 18 mai 2011 și 18 noiembrie 2011, reclamantul a solicitat

pârâtului informații asupra executării obligațiilor asumate prin contractele de

investiție din 19 mai 2008, însă un răspuns la aceste scrisori nu au parvenit.

În continuare, reclamantul relatează că, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 08 aprilie 2013, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința

2

SC „Plugarul” SRL. În interiorul termenului stabilit, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 08 aprilie 2013, la data de 17 mai 2013, reclamantul a depus cerere de

validare a creanței față de patrimoniul debitorului în mărime de 441 434 euro. Prin

urmare, prin încheierea din 19 iunie 2013, instanța de insolvabilitate a validat

creanța cerută. Împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2013,

administratorul insolvabilității a contestat-o cu recurs, iar prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 20 septembrie 2013 a fost casată încheierea atacată,

respingând cererea de validare a creanțelor.

Invocă reclamantul că, în cadrul examinării cererii de validare a creanței, de

către instanța de insolvabilitate, cât și în recursul înaintat de administratorul

insolvabilității a fost precizat faptul că nu poate fi validată creanța reclamantului,

deoarece din informația contabilă a debitorului disponibilă administratorului

insolvabilității nu derivă executarea de către reclamant a obligației de plată a

valorii bunurilor imobile viitoare indicate în contractele de investire semnate de

părți la data de 19 mai 2008. La fel, ultimul a sugerat că cererea de validare a

reclamantului este tardivă. Astfel, instanța ierarhic superioară a constatat existența

unui litigiu de drept între părțile litigante, care, conform prevederilor Legii

insolvabilității, nu poate fi obiect de examinare în cadrul procesului de

insolvabilitate sau instanța de insolvabilitate. Din aceste raționamente, reclamantul

a decis să se adreseze în judecată cu cererea respectivă.

În argumentarea cerințelor sale, reclamantul a afirmat că, prin contractele de

investire privind construcția spațiului locativ nr. 25 – 32, nr. 35 și 38 din 19 mai

2008, SC „Plugarul” SRL s-a angajat să construiască 10 apartamente în viitorul

bloc locativ din str. Ciuflea nr. 1, mun. Chișinău. Specifică că, până la data

intentării față de pârât a procesului de insolvabilitate și a prezentei cererii de

chemare în judecată, pârâtul nu și-a executat obligația asumată privind construcția

și darea în exploatare a bunurilor imobile pentru care reclamantul a plătit sumele

bănești care se solicită a fi încasate.

Concomitent, reclamantul își întemeiază poziția pe dispozițiile pct. 2.1 lit. f)

din contractele de investire, potrivit cărora, pârâtul s-a obligat să construiască și să

dea în exploatare bunurile imobile indicate în termen până la expirarea trimestrului

IV al anului 2009, adică până la data de 31 decembrie 2009. Iar în corespundere cu

prevederile pct. 6.2 din contractele încheiate la 19 mai 2008, dacă blocul de

locuințe a fost dat în exploatare cu întârziere mai mare de 6 luni de la expirarea

termenului indicat la pct. 2.1 lit. f) din contracte, reclamantul este în drept să

solicite rezilierea contractelor. Termenul de 6 luni stipulat la pct. 6.2, a expirat la

data de 01 iulie 2010. Cu toate acestea, apartamentele care urmau a fi edificate

3

către pârât și pentru care s-au încheiat contractele de investire din 19 mai 2008, nu

au fost construite și nici date în exploatare la termen nici în interiorul termenului

de întârziere prevăzut prin contractele semnate de părțile litigante. În acest mod,

rezultă că prestația pârâtului nu a fost executată nici în prezent, iar această

neexecutare este esențială pentru faptul că ține de însuși obiectul contractelor.

Consideră reclamantul că este în drept să solicite rezilierea contractelor cu

obligarea pârâtului de a restitui prestațiile executate de către reclamant anterior,

avându-se în vedere suma în mărime totală de 441 434 euro, achitată de acesta,

conform ordinelor de plată. Totodată, în opinia sa, dreptul de a cere restituirea

sumelor plătite poate fi considerat prescris doar în cazul în care nu ar fi întreprinsă

nici o acțiune în vederea restabilirii dreptului încălcat către 01 iulie 2013. Astfel,

coroborând prevederile pct.2.1 lit. (f) din contractele de investiții din 19 mai 2008

cu prevederile pct. 6.2 din aceleași contracte, termenul de întârziere de 6 luni a

expirat la 01 iulie 2010. Prin urmare, se constată că termenul de prescripție pentru

realizarea dreptului subiectiv al reclamantului de a cere restituirea prestației în

legătură cu neexecutarea în termen a obligației pârâtului începe să curgă de la data

expirării termenului suspensiv, adică de data de 01 iulie 2010. Or, contractele de

investiții în discuție au fost semnate sub condiție suspensivă. La 17 mai 2013,

reclamantul relevă că a depus în instanța insolvabilitate cerere de validare a

creanțelor față de patrimoniul pârâtului în sumă de 441 434 euro, iar intentarea

procedurii de insolvabilitate față de pârât la data de 08 aprilie 2013 întrerupe cursul

prescripției extinctive, începând să curgă un nou termen în favoarea garantării

dreptului de proprietate al reclamantului asupra sumelor transmise pentru investire

în construcția blocului locativ din str. Ciuflea nr. 1, mun. Chișinău.

Reclamantul subliniază că exigibilitatea datoriei pârâtului este confirmată

prin actul reviziei economico - financiare din 23 septembrie 2011, efectuată la SC

„Plugarul” SRL de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupției, potrivit căruia creanța respectivă este reflectată în evidența contabilă a

pârâtului. Un alt document la care face trimitere reclamantul este rechizitoriul la

cauza penală nr. 2011018050, pornită la 04 aprilie 2011 față de persoanele cu

funcție de răspundere ale pârâtului.

Solicită „Fin – Gestioni Immobiliari” Societate cu Răspundere Limitată,

rezilierea contractelor de investire privind construcția spațiului locativ din 19 mai

2008 încheiate cu SC „Plugarul” SRL; încasarea sumei de 441 434 euro sau 7 090

489,48 lei, ce constituie valoarea investițiilor efectuate de către reclamant, conform

contractelor de investiție din 19 mai 2008, precum și încasarea cheltuielilor de

judecare a pricinii.

4

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 09 februarie 2016 s-a

admis acțiunea și au fost reziliate contractele de investire în construcția imobilului

nr. 25 din 19 mai 2008, nr. 26 din 19 mai 2008, nr. 27 din 19 mai 2008, nr. 28 din

19 mai 2008, nr. 29 din 19 mai 2008, nr. 30 din 19 mai 2008, nr. 31 din 19 mai

2008, nr. 32 din 19 mai 2008, nr. 35 din 19 mai 2008, nr. 38 din 19 mai 2008

încheiate între SC „Plugarul” SRL și Fin – Gestioni Immobiliari” SRL. La fel, a

fost încasat din contul SC „Plugarul” SRL, în procedura falimentului, în beneficiul

Fin – Gestioni Immobiliari” SRL suma de 441 434 euro, valoarea investițiilor, sau

echivalentul acestora în lei moldovenești la ziua executării hotărârii și suma de

53 623,56 lei, cu titlul de cheltuieli legate de achitarea taxei de stat. (f. d. 32, 37 –

42, volumul II)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de SC „Plugarul” SRL, în procedura falimentului, cu menținerea hotărârea

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 09 februarie 2016. (f. d. 70 – 77, volumul

II)

La 01 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei integrale

din 28 iunie 2016 în adresa participanților la proces. (f. d. 78, volumul II)

La 11 august 2016, SC „Plugarul” SRL, în procedura falimentului, a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, solicitând

casarea hotărârii primei instanței și deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care să fie încetat procesul sau cererea să fie scoasă de pe rol, sau

prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată, ca fiind depusă tardiv.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de SC „Plugarul” SRL, în procedura falimentului la 11 august 2016 este

depus în termen.

În motivarea recursului SC „Plugarul” SRL, în procedura falimentului afirmă

că instanțele judecătorești au aplicat eronat normele de drept material, au

interpretat în mod eronat legea și au apreciat arbitrar probele anexate la dosar,

invocând prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de procedură civilă.

Astfel, recurentul consideră că instanțele au examinat pricina fără stabilirea tuturor

circumstanțelor importante a cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

La 24 august 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Fin –

Gestioni Immobiliari” SRL cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 85, volumul II)

La 25 octombrie 2016, intimatul a depus referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă, cu menținerea în

vigoare a hotărârii contestate. În justificarea poziției sale, a precizat că recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea hotărârii instanței de fond și

deciziei instanței de apel, rezumându-se la expunerea circumstanțelor de fond ale

pricinii, examinate prin prisma probelor administrate de instanțele inferioare,

reprezentând în sine enunțuri generale și nedezvoltate, care nu permit încadrarea

lor în temeiurile prevăzute la art. 423 din CPC.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

6

Colegiul menționează că recurentul SC „Plugarul” SRL, în procedura

falimentului în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia

lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ...

art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care

o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care

sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios,

la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SC „Plugarul” SRL, în procedura falimentului,

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea Comercială „Plugarul” Societate cu

Răspundere Limitată, în procedura falimentului se consideră inadmisibil.

7

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

8