2ra-2467/16 — încasarea penalitatilor, constatarea ilegalitatii actului juridic, incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-2467/16 — încasarea penalitatilor, constatarea ilegalitatii actului juridic, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-2467/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea Comercială „Stabilimobil” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată

de avocatul Tănase Victor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rădăuță Silvia

împotriva Societății Comerciale „Stabilimobil” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la constatarea ilegalității actului juridic, încasarea penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a Societății Comerciale

„Stabilimobil” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Silviei Rădăuță cu privire

la rezilierea contractului de investire în construcția spațiului locativ cu aducerea

părților în poziția inițială și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Societatea Comercială „Stabilimobil” Societate cu

Răspundere Limitată și Rădăuță Silvia și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 21 septembrie 2015 prin care acțiunea inițială a fost respinsă ca

neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind depusă tardiv,

c o n s t a t ă :

La data de 08 iulie 2013 Rădăuță Silvia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SC „Stabilimobil” SA cu privire la încasarea penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că în temeiul contractului de

investire în construcția spațiului locativ nr. 3-BN/16/26 din 22 septembrie 2010, SC

„Stabilimobil” SA și-a asumat organizarea construcției blocului locativ nr.16 din str.

Băcioii Noi, mun. Chișinău, darea în exploatare și transmiterea în proprietate a

apartamentului nr. 26 cu două odăi, cu suprafața totală de 62,7 m.p., amplasat la

etajul 5 al blocului nr.1.

Prin pct. 2.1 al contractului, de comun acord a fost stabilit prețul contractului

în mărime de 27 588 euro, din care suma de 25 514,60 euro deja o achitase în contul

SC „Imobil și Siguranță”, iar diferența de 2 073,40 euro a achitat-o pîrîtului SC

„Stabilimobil” SA.

Menționează reclamanta că pîrîtul și-a asumat obligațiunea de a finaliza

lucrările de construcție nu mai târziu de luna martie a anului 2012, însă a depășit

termenul stabilit astfel încît, pînă la sesizarea instanței de judecată termenul a fost

depășit cu 456 zile.

Relevă că în repetate rînduri a solicitat pîrîtului informația despre mersul

lucrărilor de construcție și termenul de finisare al acestora iar la solicitarea din 26

aprilie 2012, SC „Stabilimobil” SA i-a expediat răspunsul din 14 mai 2012 prin care

a stabilit un nou termen de finisare a lucrărilor de construcție, pînă la sfîrșitul anului

2012.

Susține reclamanta că din motiv că la sfîrșitul anului 2012 lucrările de

construcție nu au fost finisate, la 22 mai 2013 s-a adresat pîrîtului cu o reclamație

prin care a solicitat plata penalității pentru depășirea termenului de finisare a

lucrărilor în mărime de 1 144 902 euro însă, executarea benevolă a reclamației a fost

ignorată.

În context, invocînd prevederile art. 21 alin. (1) și art. 32 alin. (2) din Legea

privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 care stabilește obligațiile

prestatorului (executantului) la prestarea serviciului (executarea lucrării) și

responsabilitatea vînzătorului, prestatorului pentru încălcarea termenelor stabilite,

susține reclamanta că în legătură cu încălcarea termenului stabilit pentru executarea

lucrărilor de construcție prestatorul SC „Stabilimobi” SA urmează să-i achite pentru

fiecare zi depășită o penalitate în mărime de 10% din prețul lucrării.

Astfel, întrucît valoarea contractului de investire în construcția spațiului locativ

(prețul lucrării) este de 27 588 euro, iar pîrîtul este în întîrziere cu 456 zile,

penalitatea pentru o zi de întîrziere constituie 2 758,8 euro.

Respectiv pentru întreaga perioadă de întrîziere - 415 zile pîrîtul urmează să-i

achite o penalitate în mărime de 1 144 902 euro.

În drept își întemeiază cerințele în baza prevederilor Legii privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003.

Solicită, încasarea penalității pentru neexecutarea în termen a obligațiunilor, în

mărime de 1 44 902 euro și a cheltuielilor de judecată.

La 31 ianuarie 2014, Rădăuță Silvia a depus cerere de concretizarea cerințelor

în care suplimentar la motivele invocate în acțiunea inițială a indicat că valoarea

bunului care face obiectul contractului de investire în construcția spațiului locativ nr.

13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010, este de 27 588 euro, care calculată conform

pct. 2.2 din contract în lei la cursul oficial stabilit de BNM la data semnării

contractului (15,9763 lei pentru 1 euro) constituia 440 505,87 lei.

Prin urmare, prin prisma prevederilor Legii privind protecția consumatorului,

penalitatea pentru o zi de întîrziere constituie 44 050,59 lei, iar pentru o perioadă de 6

luni constituie 7 929 105,60 lei.

Solicită încasarea penalității de întîrziere în mărime de 7 929 105,6 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 10 000 lei (f.d. 46-47).

La 09 aprilie 2014, SC „Stabilimobil” SRL a depus acțiune reconvențională

împotriva Silviei Rădăuță cu privire la rezilierea contractului de investire în

construcția spațiului locativ cu aducerea părților în poziția inițială și încasarea

cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii reconvenționale SRL „Stabilimobil” SA a indicat că într-

adevăr în temeiul contractului de investiție în construcția spațiului locativ nr.

BN/16/26, și-a asumat obligația de a organiza construcția blocului locativ nr. 16/2 din

str. Băcioii Noii, darea în exploatare și transmiterea în proprietatea reclamantei a

apartamentului în cauză însă, doar după achitarea integrală a costului total al

apartamentului de către investitor.

Menționează că Rădăuță Silvia avînd calitatea de investitor în perioada

efectuării a lucrărilor de construcție în conformitate cu normativele și conform

planurilor aprobate în construcții, a achitat doar suma de 2 073,40 euro, iar lucrările

de construcție și finalizare a apartamentului au fost realizate din alte mijloace

financiare decît cele investite de Rădăuță Silvia.

Totodată, susține că Rădăuță Silvia a confirmat că a depus la contul SRL

„Stabilimobil” doar suma de 2 073,40 euro, și nu a achitat diferența în mărime de 25

514,60 euro, iar acest fapt împiedică executarea contractului de investiție în

construcție și continuarea raporturilor contractuale.

Rădăuță Silvia nu a investit și a refuzat să investească suma restantă de 25

514,60 euro, avînd intenția de a obține în proprietate un apartament construit din

mijloace financiare străine, suplimentar solicitînd și încasarea despăgubirilor

pecuniare prin calcularea unor pretinse penalități, cheltuieli de asistență juridică.

Astfel, deoarece Rădăuță Silvia a achitat numai suma de 2 077 euro din prețul

total al apartamentului de 27 588 euro și refuză achitarea diferenței de 25 514,60

euro, însă pretinde la încasarea unor penalități în sume enorme, consideră că acțiunea

reclamantei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cu rezilierea contractului nr.l3-

BN/16/26 din 22 septembrie 2010 și restituirea costului prestațiilor efectuate.

Relatează că necesitatea constatării rezilierii contractului cu revenirea părților

la poziția inițială rezultă din pct. 2.1 al contractului de investire potrivit căruia suma

investită în apartament se transferă în contul achitării prețului contractului sau, suma

de 25 514,60 euro urma să fie transferată în contul achitării prețului total al

apartamentului, iar construirea și dobîndirea dreptului de proprietate asupra

apartamentului în baza contractului de investiție de către Rădăuță Silvia era

condiționată de achitarea prețului integral al bunului imobil.

Relevă SC „Stabilimobil” SRL că, obligația reclamantei Rădăuță Silvia de a

achita integral costul apartamentului derivă și din prevederile pct.3.2 din contract, în

care au fost stabilite obligațiile beneficiarului.

In acest sens, pct.3.2 lit. b) din contract prevede, că beneficiarul se obligă să

achite prețul apartamentului în termenele și mărimea indicată în compartimentul 2 al

contractului, iar pct. 3.2 lit. d) stabilește că beneficiarul se obligă să execute din cont

propriu lucrările necesare pentru asigurarea dării în exploatare a blocului locativ,

după achitarea prețului apartamentului și primirea în folosință a apartamentului.

Astfel, obligația de a achita prețul apartamentului în sumă de 27 588 euro a fost

pusă în sarcina Silviei Rădăuță, iar în cazul neachitării integrale a costului

apartamentului și achitării doar a 12 % din valoarea acestuia, Rădăuță Silvia nu poate

pretinde la executarea deplină de către SC „Stabilimobil” SRL a obligațiilor

contractuale.

Or, contractul nr. BN/16/26 este un act juridic consecvent, a cărui temei nu

rezidă în prestarea serviciului de efectuare a lucrărilor în construcție, dar a fost

întocmit în scopul de a asigura executarea prevederilor contractului de administrare

fiduciară cumulativă nr. 41 din 21 iulie 2010 încheiat între SC „Stabilimobil SRL și

SRL „Imobil și Siguranță”.

Prin urmare, consideră că Rădăuță Silvia putea invoca neexecutarea obligațiilor

din partea SC „Stabilimobil” SRL doar în cazul în care executa pe deplin propriul

angajament de achitare a investiției costului apartamentului și/sau doar în cazul în

care ar fi fost executat contractul de administrare fiduciară cumulativă nr. 41 din 21

iulie 2010.

Menționează că contractul de administrare fiduciară nr.41 din 21 iulie 2010,

încheiat între SC „Stabilimobil” SRL și SRL „Imobil și Siguranță” a fost reziliat prin

hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 05 martie 2012, din cauza

neonorării obligațiilor de către SRL „Imobil și Siguranță” referitor la

investirea/transmiterea banilor acumulați de la investitori, inclusiv și de la Rădăuță

Silvia în construcția blocurilor locative din mun. Chișinău, str. Bacioii Noi, 16/2 și

intentarea în privința factorilor de decizie a SRL „Imobil și Siguranță” a urmăririi

penale pe fapt de escrocherie și fraudarea mijloacelor bănești străine.

Afirmă că pînă la încheierea contractului de investire în construcția spațiului

locativ nu au fost efectuate careva lucrări de ridicare a blocului locativ respectiv,

construcția fiind realizată din sursele financiare ale investitorilor SC „Stabilimobil”

SRL care au investit cîte de 100 % din costul apartamentelor lor.

La momentul încheierii contractului, Rădăuță Silvia era în imposibilitate de ași

returna sau valorifica banii achitați SRL „Imobil și Siguranța” și cunoștea despre

faptul că aceasta a fost implicată într-o fraudă economică de proporții, fiind pornită

urmărirea penală și intentate cauze civile, fapt confirmat și prin pretenția expediată de

Rădăuță Silvia către SRL „Imobil și Siguranță” la data de 11 august 2010, copia

căreia este anexată la dosar.

Prin urmare consideră că cerințele Silviei Rădăuță privind încasarea penalității

în mărime de 7 929 105,60 lei este o tentativă de a se îmbogăți fără justă cauză din

contul investițiilor altor investitori ai SRL „Stabilimobil”, iar careva temeiuri legale

de solicitare a penalităților nu există or, Rădăuță Silvia a investit doar suma 2 073,40

euro, însă calculul penalităților l-a efectuat reieșind din suma de 27 588 euro.

Mai indică SC „Stabilimobil” SRL că întrucît la reclamația nr.01-06 din 07

februarie 2014, Rădăuță Silvia a refuzat transferarea sumei restante de 25 514,60

euro în scopul efectuării înregistrării dreptului de proprietate asupra apartamentului,

a considerat că este eliberat de executarea deplină a obligațiilor conform contractului

de investiție în construcția apartamentului.

Astfel, crezînd că relațiile contractuale stabilite cu Rădăuță Silvia au fost

desființate, conducîndu-se de principiul bunei credințe contractuale, și-a asumat

obligația de a restitui suma de bani în cuantum de 2 073,40 euro, investită de Rădăuță

Silvia în baza contractului de investiții, încheiat sub nr. 13-BN/16/26 la data de 22

septembrie 2010.

Este de părerea că în situația în care Rădăuță Silvia nu a achitat suma restantă

de 25 514,60 euro, și refuză executarea deplină a obligațiilor de investiție în

construcția apartamentului, instanța urmează a constata rezilierea contractului

încheiat cu revenirea părților la poziția inițială.

Solicită rezilierea contractului nr. 13-BN/16/26 încheiat între SC

„Stabilimobil” SRL și Rădăuță Silvia la 22 septembrie 2010 cu restituirea mijloacelor

bănești în sumă de 2 077 euro.

La data de 19 mai 2014, Rădăuță Silvia a depus cerere de completare a

pretențiilor în care suplimentar la cele indicate în acțiunea inițială a invocat că la data

de 07 februarie 2014 pîrîtul i-a expediat solicitarea nr.01- 06 prin care SC

„Stabilimobil” SRL i-a stabilit un termen pînă la 20 februarie 2014 pentru asigurarea

transferării în contul societății a sumei de 25 514,60 euro.

La fel, a indicat că în cadrul ședinței de judecată din 19 martie 2014, împreună

cu referința i-a fost înmînată declarația de reziliere a la contractul de investire în

construcția spațiului locativ nr. 13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010, emisă de SC

„Stabilimobil” SRL, care consideră că este ilegală.

Solicită încasarea penalității de întîrziere în mărime de 7 929 105, 60 lei,

constatarea ilegalității și anularea declarației SC „Stabilimobil”SRL nr.01-37 din 04

martie 2014 de reziliere a contractului de investire în construcția spațiului locativ nr.

13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010, și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 10 000 lei (f.d. 93-94).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 septembrie 2015,

acțiunea inițială a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost

respinsă ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, au fost respinse

apelurile declarate de Rădăuță Silvia și SC „Stabilimobil” SA și menținută hotărîrea

primei instanțe.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel a reținut contractul de

investiție în construcție a spațiului locativ nr. 13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010

încheiat între Rădăuță Silvia și SC „Stabilimobil” și contractul de administrare

fiduciară acumulativă nr.41 din 21 iulie 2010 încheiat între SRL „Imobil și

Siguranță” și SC „Stabilimobil” SRL și a stabilit că pînă la încheierea contractului de

investiție în construcție a spațiului locativ nr. 13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010,

Rădăuță Silvia a achitat SRL „Imobil și Siguranță” suma de 25514,60 euro în contul

achitării costului apartamentului care face obiectul contractului nr. 13-BN/16/26 din

22 septembrie 2010, motiv din care, în pct. 2.1.(a) al contractului de investiții a fost

menționat că conform condițiilor contractului de administrare fiduciară acumulativă

nr.41 din 21 iulie 2010, încheiat între SRL„Imobil și Siguranță” și SC „Stabilimobil”

suma investită în apartamentul nr.26, etajul 5, blocul 1, conform pct.4 a actului de

reziliere din 21 septembrie 2010, ce constituie 25 514,60 euro, se transferă în contul

achitării prețului contractului de investiție în construcție a spațiului locativ nr. 13-

BN/16/26 din 22 septembrie 2010.

Totodată instanța de apel a reținut că prin scrisoarea nr.01-37 din 30 martie

2012 SC „Stabilimobil” SRL a reconfirmat că la încheierea contractului de investiție

în construcție a spațiului locativ nr. 13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010, s-a

considerat ca achitată suma de 25 514,60 euro, iar la încheierea contractului Rădăuță

Silvia a achitat doar diferența de 2 073,40 euro.

Subsecvent, instanța de apel a conchis că Rădăuță Silvia și-a onorat obligație

de plată a costului apartamentului care face obiectul contractului de investiție în

construcție a spațiului locativ nr. 13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010, însă

neexecutarea în termen de către pîrît a lucrărilor de construcție, dare în exploatare și

transmiterea în proprietatea reclamantei a apartamentului pentru care reclamanta a

chita costul integral, a fost generată de neonorarea de către SRL „Imobil și Siguranță”

a obligații asumate prin contractul de administrare fiduciară acumulativă nr. 41 din 21

iulie 2010, factori care nu îi sunt imputabili SC „Stabilimobil” SRL.

Prin urmare, instanța de apel, considerînd că nu a fost stabilită vinovăția SC

„Stabilimobil” SRL în neexecutarea în termen a obligațiilor asumate față de Rădăuță

Silvia, a conchis că prima instanță corect a reținut că nu există temei de a obliga SC

„Stabilimobil” SRL la achitarea penalităților de întîrziere, în speță nefiind aplicabile

prevederile art. 32 alin. (2) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorului.

Concomitent, instanța de apel a apreciat critic argumentele SC „Stabilimobil”

SRL vizavi de faptul că prima instanță la respingerea cererea reconvențională a

invocat din oficiu curgerea prescripției și a remarcat în acest sens că din materiale

cauzei (f.d.98 verso), rezultă cert că Rădăuță Silvia, persoana în favoarea căreia a

curs prescripția, a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca fiind depusă tardiv,

iar SC „Stabilimobil” nu a solicitat repunerea în termen, deși nu a negat omiterea

termenului de prescripție pentru înaintarea cererii reconvenționale.

La 12 august 2016, SC „Stabilimobil” SA, a declarat recurs împotriva deciziei

instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii reconvenționale ca fiind depusă

tardiv cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea reconvențională să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat

eronat prevederile Codului civil cu privire la rezilierea contractului de investiție nr.

13-BN/16/26 din 22 septembrie 2010 și au interpretat eronat prevederile aplicabile

rezilierii contractului și prescripției extinctive

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele copia deciziei instanței de apel din 21 iunie

2016 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv recurentului

SC „Stabilimobil” SRL la data de 23 iunie 2016, fapt ce se confirm prin scrisoarea cu

nr. de ieșire 20441-4 (f.d. 68 Vol. II), însă careva date privind recepționarea acesteia

de către destinatari materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 12 august 2016, împotriva deciziei instanței de apel din

21 iunie 2016 în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SC „Stabilimobil” SRL, reprezentată de avocatul Tănase Victor este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Stabilimobil” SRL,

reprezentată de avocatul Tănase Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SC „Stabilimobil” SRL, reprezentată de avocatul Tănase Victor asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SC „Stabilimobil” SRL, reprezentată de avocatul Tănase Victor ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea Comercială „Stabilimobil” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Tănase Victor se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță