3ra-1222/16 — Contestarea actului administrativ

3ra-1222/16 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosar nr. 3ra-1222/16

Prima instanță: Judecătoria Drochia

Judecător: Lucia Lupașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: Galina Polivenco

Ion Talpă

Adriana Garbuz

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecătorii: Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Melnic Vera,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Melnic Vera cu menținerea hotărârii judecătoriei Drochia

din 17 noiembrie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea

termenului de prescripție,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Vera

împotriva Consiliului sătesc Mîndîc și Consumcoop Tîrnova, privind anularea actului

administrativ și încasarea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

La data de 18 ianuarie 2006 Melnic Vera a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului sătesc Mîndîc și Consumcoop Tîrnova, privind anularea actului

administrativ și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta Vera Melnic a indicat că la data de 07

februarie 2000 între Î.I. „Licurici-Melnic” (director al căreia ea este) și URECOOP

Dondușeni a fost încheiat un contract de vânzare – cumpărare a încăperii cafenelei

din s. Mîndîc, r. Drochia, cu suprafața de 239,6 m2 și construcțiile auxiliare.

Prin decizia Consiliului s. Mîndîc, r. Drochia din 21 mai 2004 a fost efectuată

delimitarea terenurilor aferente construcției Î.I. „Licurici-Melnic”, în rezultatul căreia

după întreprindere a fost întărit terenul aferent cu suprafața de 0,13 ha iar după

Consumcoop Tîrnova terenul cu suprafața de 0,07 ha.

În urma delimitărilor efectuate, pilonul de la care întreprinderea era

aprovizionată cu energie electrică și era conectat sistemul de canalizare, au rămas pe

1

teritoriul Consumcoop Tîrnova. Astfel, întreprinderea sa este lipsită de posibilitatea

de a fi aprovizionată cu energie electrică și de a se folosi de sistemul de canalizare.

Solicită reclamanta Melnic Vera, anularea deciziei Consiliului s. Mîndîc

nr.4/12 din 21 mai 2004, cu privire la delimitarea terenurilor aferente construcției Î.I.

„Licurici-Melnic” și Consumcoop Tîrnova și vânzarea terenului aferent construcției

Î.I. „Licurici-Melnic”.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 iunie 2006 acțiunea a fost respinsă

ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2006 apelul declarat de către

Vera Melnic a fost respins cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 01 februarie 2007 Vera Melnic a depus la Curtea de Apel Bălți o cerere de

revizuire, care prin încheierea Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2007 a fost respinsă

ca inadmisibilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 august 2007 a fost respins

recursul declarat de Vera Melnic, fiind menținută încheierea Curții de Apel Bălți din

12 aprilie 2007.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2008, cererea de

revizuire declarată de Melnic Vera a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 iunie 2008, a fost respinsă ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Melnic Vera împotriva deciziei

Curții Supreme de Justiție din 22 august 2007.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2008, cererea de revizuire

declarată de Vera Melnic în Curtea de Apel Bălți a fost restituită pe motiv că aceasta

este de competența Curții Supreme de Justiție.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 septembrie 2008, a fost admis

recursul declarat de Melnic Vera, casată integral încheierea Curții de Apel Bălți din

01 iulie 2008 cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Bălți.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2008, cererea de

revizuire depusă de Melnic Vera împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30

noiembrie 2006, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Conform deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 februarie 2009 recursul

declarat de Vera Melnic a fost admis cu restituirea pricinii pentru rejudecarea cererii

de revizuire la Curtea de Apel Bălți.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 05 mai 2009, cererea de revizuire

declarată de Melnic Vera a fost respinsă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2009, a fost admis

recursul declarat de Melnic Vera, casată încheierea Curții de Apel Bălți din 05 mai

2009 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2009, cererea de

revizuire declarată de Melnic Vera împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30

noiembrie 2006, a fost respinsă ca inadmisibilă.

2

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 martie 2010, a fost admis

recursul declarat de Melnic Vera, casată încheierea Curții de Apel Bălți din 17

decembrie 2009 cu pronunțarea unei noi încheieri sub formă de hotărâre prin care

cererea de revizuire declarată de Melnic Vera a fost admisă. S-a casat decizia Curții

de Apel Bălți din 30 noiembrie 2006 cu restituirea pricinii spre rejudecare în ordine

de recurs la Curtea de Apel Bălți.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2010, s-a admis recursul declarat

de Melnic Vera, casată hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 iunie 2006, cu

restituirea cauzei spre rejudecare.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 21 martie 2011, acțiunea a fost respinsă

ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2011, a fost admis recursul

declarat de Melnic Vera, casată hotărârea Judecătoriei Drochia din 21 martie 2011 cu

remiterea cauzei la rejudecare.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 28 aprilie 2015, s-a respins cererea

privind atragerea Î.I. „Licurici Melnic” în calitate de copîrît și cererea de concretizare

din 18 octombrie 2011.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2015 a fost respins recursul

declarat de Î.I. „Licurici Melnic”, cu menținerea încheierii Judecătoriei Drochia din

28 aprilie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 17 noiembrie 2015, acțiunea înaintată

de Melnic Vera împotriva Consiliului sătesc Mîndîc și Consumcoop Tîrnova, cu

privire la anularea parțială a deciziei nr. 4/12 din 21 mai 2004 și cererea de

concretizare din 18 octombrie 2011 privind încasarea prejudiciului moral au fost

respinse din motivul omiterii termenului de prescripție.

În hotărâre este indicat că la data de 09 decembrie 2005 Melnic Vera a solicitat

Consiliului sătesc Mîndîc anularea parțială a deciziei nr. 4/12 din 21 mai 2004.

Din materialele dosarului rezultă că reclamanta nu a primit un răspuns la

cererea înaintată. Cererea de chemare în judecată cu privire la anularea deciziei a fost

depusă în instanța de judecată la data de 18 ianuarie 2006, fără vre-un motiv

întemeiat și nu a solicitat repunerea în termen.

Astfel, prima instanță a concluzionat despre necesitatea respingerii acțiunii ca

fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016, apelul declarat de Melnic

Vera a fost respins cu menținerea hotărârii Judecătoriei Drochia din 17 noiembrie

2015.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, concluzia primei

instanțe și soluția dată în sensul respingerii acțiunii pe motivul omiterii termenului de

prescripție este una corectă, la caz fiind aplicate corect normele de drept material,

omiterea termenului de prescripție fiind invocată de pârâtul Consiliul sătesc Mîndîc.

Argumentul Verei Melnic despre survenirea unor circumstanțe de forță majoră care

au apărut ca temei de nerespectare a termenului este neîntemeiat deoarece contrar

3

prevederilor art. 17 alin. (1), (4) și alin. (5) din Legea contenciosului administrativ în

coroborare cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu au fost confirmate și

probate circumstanțele de forță majoră care i-au creat impedimente la contestarea în

termenul legal a actului administrativ.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 14 iunie 2016 Melnic

Vera, prin intermediul oficiului poștal, a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

considerate ca fiind stabilite, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept

material și procedural.

Instanța a pronunțat verdictul de respingere a cererii de chemare în judecată

invocând neîntemeiat doar expirarea termenului de prescripție, ceea ce nu corespunde

circumstanțelor de drept și de fapt ale pricinii.

A menționat recurenta că, respingerea cererii prin simpla motivare referitor la

termenul de prescripție este inechitabilă, deoarece a solicitant repunerea în termenul

de procedură. În aceste condiții prima instanță și instanța de apel nu au examinat

corect, nu au argumentat just fondul cauzei și nu au stabilit veridicitatea social-

juridică, astfel încălcându-i dreptul său la un proces echitabil.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Melnic Vera, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează

următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La data de 08 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților Consiliul sătesc Mîndîc și Consumcoop Tîrnova copia cererii de recurs, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de

Melnic Vera, intimații Consiliul sătesc Mîndîc și Consumcoop Tîrnova nu au depus

referință la cererea de recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) Cod de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016 a fost expediată în adresa

părților la data de 20 aprilie 2016, fiind recepționată de Melnic Vera la data de 21

aprilie 2016 (f.d.140, 189).

Melnic Vera a depus cererea de recurs la data de 14 iunie 2016, astfel, instanța

de recurs constată că cererea de recurs a fost declarată în termenul prevăzut.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că cererea de recurs declarată de Melnic Vera nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or cele

invocate în cererile de recurs sînt irelevante la examinarea admisibilității acestora.

Mai mult decât atât, nu a fost indicat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel.

Prin urmare, reieșind din prevederile art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4).

Analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de declarare

a recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de

normele de drept citate, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Dezacordul recurentei prin atacarea cu recurs a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, relatarea situației, în viziunea acestuia, fără a indica un

temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, este

inadmisibil și nu poate constitui temei de casare a deciziei, deoarece recursul

exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

5

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă la

caz motivele recursului sînt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra

căror instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII, Codul de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din

recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentei privind ilegalitatea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se

indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural și din care circumstanțe rezultă ilegalitatea acestor hotărâri.

Prin urmare, recursul declarat poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de ilegalitate al deciziei instanței de apel supusă controlului

judiciar.

În circumstanțele sus relatate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Melnic

Vera nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) și

(11) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Recursul declarat de Melnic Vera se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6