2r-890/16 — incasarea datoriei si a dobînzii contractuale

Prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2r-890/16

Judecător: C. Ursachi

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, N. Simciuc, L. Bulgac

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru,

judecătorii: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî

examinînd recursul declarat de către Fîșcot Alla,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Boico Andrei

împotriva Allei Fîșcot cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii contractuale,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2016, prin care nu s-a

dat curs cererii de apel depuse de către Fîșcot Alla și a încheierii Curții de Apel Chișinău

din 19 mai 2016, prin care s-a respins cererea avocatului cu privire la amînarea

procesului și s-a restituit apelul declarat de Fîșcot Alla ca fiind neîntemeiat,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2015, Boico Andrei a depus cerere de chemare în judecată către

Fîșcot Alla privind încasarea datoriei în mărime de 37000 lei, a dobânzii contractuale

în mărime de de 92500 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în calitate de moștenitor testamentar al Tatianei

Smirnova, decedată la 04.03.2013, a moștenit toată averea rămasă după decesul

acesteia. În baza recipiselor din 01.07.2010, 14.07.2010, 17.08.2010 și 29.08.2010,

Fîșcot Alla a împrumutat de la Smirnova Tatiana 10 mii lei, obligându-se să achitate

următoarele dobânzi lunare în mărime 50 lei, 250 lei, 500 lei, 500 lei, 7000 lei, 10000

lei și 10000 lei. Despre datoria nominalizată a cunoscut de la defuncta Smirnova

Tatiana, care i-a comunicat că pârâta nu i-a restituit suma împrumutată și nici dobânda

contractuală, astfel, că datoria totală constituie 129500 lei, dintre care 37 000 lei -

datoria, iar 92500 lei - dobânda contractuală.

La data de 13 decembrie 2014, a expediat în adresa pârâtei o somație, prin care a

solicitat restituirii sumelor datorate, însă care nu a fost recepționată de ultima din motiv

că nu se află la domiciliu.

Solicită încasarea datoriei în mărime de 37000 lei, a dobânzii contractuale în

mărime de 92500 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2015, acțiunea

a fost admisă. S-a încasat de la Fîșcot Alla în beneficiul lui Boico Andrei cu titlul de

datorie suma de 37000 lei, cu titlul de dobândă contractuală suma de 92500 lei, taxa de

stat în sumă de 3885 lei și cu titlul de cheltuieli de judecată pentru citarea publică 60

lei.

La 24 decembrie 2015, Fîșcot Alla a declarta apel împotriva hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2015, solicitînd repunerea în termenul de

declarare a apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și cu restituirea pricinii spre

rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, cererea Allei Fîșcot

a fost repusă termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2016, nu s-a dat curs

apelului declarat de Fîșcot Alla, comunicîndu-i-se acesteia despre necesitatea

prezentării diferenței taxei de stat în sumă de 1913 lei 75 bani, stabilindu-i un termen

până la data de 19 mai 2016, ora 10.30.

Reprezentantul apelantei Fîșcot Alla, avocatul Cujba Veaceslav, a depus prin

intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău la data de 10 mai 2016, cerere, prin care

a solicitat amânarea examinării cauzei în legătură cu faptul aflării la tratament balneo –

sanatorial, însă dovada de plată a diferenței taxei de stat nu a fost prezentată.

Prin încheierea din 19 mai 2016, s-a respins cererea avocatului Cujba Veaceslav

în interesele Allei Fîșcot cu privire la amînarea examinării cauzei și s-a restituit cererea

de apel depusă de către Fîșcot Alla, din motiv că ultima nu a îndeplinit în termenul

stabilit indicațiile instanței de apel, menționate în încheierea din 25 aprilie 2016.

Invocînd ilegalitatea încheierilor instanței de apel, la 28 iunie 2016, Fîșcot Alla a

depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2016, prin care nu s-a dat curs cererii de apel,

precum și a încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, prin care s-a restituit

cererea de apel și cu remiterea cauzei în instanța de apel în vederea examinării apelului.

În motivarea recursului, aceasta a indicat că, încheierile instanței de apel au fost

adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea normelor de

drept procedural.

Totodată, mai invocă recurenta că, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii Curții de Apel Chișinău 25

aprilie 2016, atacată cu recurs la 28 iunie 2016, a fost recepționată de către recurenta

Fîșcot Alla la 10 mai 2016, fapt confirmat prin avizul de recepție a corespondenței

(f.d.76).

În conformitate cu art. 111 al. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni

sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei

comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a

condiționat începutul lui.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a recursului și-a început curgerea la

11 mai 2016, ziua imediat următoare datei comunicării încheierii contestate și a încetat

la 25 mai 2016. Astfel, cererea de recurs depusă împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2016, de către Fîșcot Alla, contrar prevederilor art. 425 CPC, a

fost declarată în afara termenului legal.

Or, potrivit art. 113 al. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează

o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească

(judecător).

Totodată, instanța de recurs reține că o astfel de soluție este compatibilă și cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru 3

exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest

mod, principiul securității raporturilor juridice.

Cu trimitere la încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, contestată prin

același recurs, la 28 iunie 2016, de către Fîșcot Alla, instanța de recurs reține că, la

materialele cauzei nu sunt anexate acte confirmative ce ar certifica data recepționării

încheierii instanței de apel sus-menționate. Prin urmare, completul Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art.

425 C.P.C.,consideră recursul depus împotriva încheierii din 19 mai 2016, în termen.

La data de 30 septembrie 2016, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a expediat în adresa lui Andrei Boico, copia

recursului depus de către Fîșcot Alla, cu comunicarea concomitentă a acestuia despre

posibilitatea depunerii referinței.

Pînă la data examinării recursului depus de către Fîșcot Alla, intimatul nu a depus

referința în vederea expunerii opiniei vis-à-vis argumentele înaintate.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierilor Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie

2016 și din 19 mai 2016, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

După cum rezultă din materialele cauzei, s-a constatat cu certitudine că, la 03

februarie 2015, Boico Andrei a depus cerere de chemare în judecată către Fîșcot Alla

privind încasarea datoriei în mărime de 37000 lei, a dobânzii contractuale de 92500 lei

și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, prin hotărîrea judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 27 aprilie 2015, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la

Fîșot Alla în beneficiul lui Boico Andrei, cu titlul de datorie suma de 37000 lei, cu titlul

de dobândă contractuală, suma de 92500 lei, taxa de stat în sumă de 3885 lei și cu titlul

de cheltuieli de judecată pentru citarea publică 60 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, cererea Allei Fîșcot

a fost repusă în termenul de declarare a apelului iar prin prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2016, nu s-a dat curs apelului declarat de Fîșcot Alla și i s-a

comunicat ultimei despre necesitatea prezentării diferenței taxei de stat în sumă de 1913

lei 75 bani, stabilindu-i un termen până la data de 19 mai 2016, ora 10.30.

Prin încheierea din 19 mai 2016, s-a respins cererea avocatului Veaceslav în

interesele Allei Fîșcot cu privire la amînarea examinării cauzei și s-a restituit cererea de

apel depusă de către Fîșcot Alla, din motiv că ultima nu a îndeplinit în termenul stabilit

indicațiile instanței de apel menționate în încheierea din 25 aprilie 2016.

Judecând pricina în ordinea de recursului depus la 28 iunie 2016, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat că

instanța de apel a examinat pricina cu respectarea tuturor normelor de drept procedural.

La caz, instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Fîșcot Alla, nu au un

suport legal și nu constituie temei de casare a încheierilor contestate din considerentele

ce urmează.

În conformitatate cu art. 368, alin.(1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără

plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,

acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Iar în conformitate cu art. 369, alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).

În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 111, alin. (1), (2) și (3) Codul de procedură civilă, actele

de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul

de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării

actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că

se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua

imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură

sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativa al Curții

Supreme de Justiție constată că, termenul acordat de instanță, în vederea înlăturării

neajunsurilor constatate a fost unul rezonabil, or, la stabilirea acestuia instanța de apel

a ținut cont de perioada de timp în care urma a fi livrată încheierea remisă în adresa

Allei Fîșcot, precum și de termenul în care este posibil de a îndeplini actul de procedură.

Totodată instanța de recurs, ia act și de faptul că, recurenta a cunoscut despre

necesitatea achitării taxei de stat încă din 10 mai 2016, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexat la materialele cauzei. (f.d.76). Prin urmare, se conchide că atît recurenta,

cît și avocatul acesteia au avut suficient timp pentru prezentarea dovezii de plată a taxei

de stat.

Astfel, contrar celor menționate, atît recurenta Fîșcot Alla cît și avocatul acesteai

Cujbă Veaceslav, nu au prezentat în fața instanței dovada de achitare a taxei de stat. Or,

în conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Iar articolul 61, alin. (1) Codul de procedură civilă, la fel prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

În conformitate cu art. 10, alin. (1) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă

a unui drept procedural.

Încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, este compatibilă și cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, dacă termenul pentru introducerea

unei căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive

care nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că,

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează

și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu

mai este posibilă.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierile Curții de

Apel Chișinău din 25 aprilie 2016 și din 19 mai 2016, sunt întemeiate, iar argumentele

invocate în cererea de recurs nu au suport legal, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de către avocatul Fîșcot Alla și de a menține încheierile contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Fîșcot Alla.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2016 și încheierea

Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de către Boico Andrei împotriva Allei Fîșcot cu privire la încasarea

datoriei și a dobînzii contractuale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii: Oleg Sternioală

Valentina Clevadî