2rac-424/16 — incasarea datoriei, a dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

dosarul nr. 2rac-424/16

Prima instanță; Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud: V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, S. Natalia, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de SRL

„Vinex-Victoria” împotriva deciziei din 01 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare de judecată depusă de SRL „Vinex-

Victoria” împotriva SRL „Bonviatrans”, intervenient accesoriu SA „Vinuri Ialoveni”

privind încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La 23.03.2015 SRL „Vinex-Victoria” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Bonviatrans”, intervenient accesoriu SA „Vinuri Ialoveni” privind

încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a menționat că, la data de 09.07.2009 între SRL „Vinex-

Victoria”, SRL „Bonviatrans” și SA „Vinuri Ialoveni” a fost încheiat contractul de

fidejusiune nr. 14/09, prin care SRL „Vinex-Victoria” s-a obligat să achite față de SRL

„Bonviatrans” în locul SA „Vinuri Ialoveni” suma de 176725,00 lei. Achitarea sumei a

fost efectuată în termenul prevăzut de contract în sumă de 176725 lei, fapt confirmat prin

ordinul de plată nr.73 din 13 iulie 2009.

Indică reclamantul că, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat față de SA

„Vinuri Ialoveni” s-a constatat că prin încheiere irevocabilă, SRL „Bonviatrans” nu a luat

în considerare stingerea creanței SA „Vinuri Ialoveni” în sumă de 176725 lei prin

intermediul contractului de fidejusiune din 09.07.2009. Instanța de insolvabilitate, prin

încheierea irevocabilă din 21.01.2015 a anulat contractul de fidejusiune nr. 14/09 din

09.07.2009.

Consideră reclamantul că, după anularea contractului, SRL „Bonviatrans” urmează

să restituie suma de 176725 lei către SRL „Vinex-Victoria”, iar pentru utilizarea acestor

bani în perioada 2009-2015 urmează să achite dobînda și penalitatea de întîrziere,

conform prevederilor Codului civil.

Precizează reclamantul că, SRL „Bonviatrans” odată cu înaintarea cererii de

validare a creanțelor față de SA „Vinuri Ialoveni”, în care a inclus și suma de 176725 lei,

urma să restituie suma nominalizată către SRL „Vinex Victoria”.

Solicită reclamantul încasarea de la SRL „Bonviatrans” în beneficiul SRL „Vinex-

Victoria” suma de 357057,13 lei, constituită din: suma de 176725 lei - conform

contractului de fidejusiune nr. 14/09 din 09.07.2009, suma de 148521,63 lei - dobînda de

întîrziere și suma de 31810,50 lei - penalitatea.

La data de 14.12.2015, SRL „Vinex-Victoria” și-a concretizat cerințele din acțiune

solicitînd încasarea sumei de 176725 lei conform contractului de fidejusiune nr. 14/09

din 09.07.2009 și dobînda de întîrziere în mărime de 138257.06 lei (f.d.86-87).

Prin hotărîrea din 14 decembrie 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de SRL „Vinex-Victoria”; s-a încasat de la SRL „Bonviatrans”

în beneficiul SRL „Vinex-Victoria” suma conform contractului de fidejusiune din

09.07.2009 în mărime de 176725 lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în

mărime de 10712 lei, în total suma de 187437 lei; s-a respins solicitarea SRL „Vinex-

Victoria” privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 138257,06 lei, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 01 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de

SRL „Vinex-Victoria” și s-a menținut hotărîriea primei instanțe.

La data de 12 august 2016 SRL „Vinex-Victoria” a declarat recurs împotriva

deciziei din 01 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău solicitînd casarea hotărîrilor

instanțelor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, hotărîrile instanțelor judecătorești sunt

neîntemeiate și pasibile de a fi casate, deoarece au interpretat eronat normele de drept

material și de drept procedural.

De asemenea, menționează că instanța de apel a examinat pricina în absența unui

participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 01 iulie 2016 și expediată

participanților la proces în baza scrisorii de însoțire datate cu 08.07.2016 (vol. I, f.d. 232).

Recursul declarat la data de 12 august 2016 se consideră a fi declarat în termen, deoarece

la materialele pricinii este anexată recipisa, care atestă că decizia contestată a fost

recepționată la data de 08 iulie 2016. (vol. I, f.d. 236)

Examinînd temeiurile recursului declarat de SRL „Vinex-Victoria”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Vinex-Victoria”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul acestora la

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

2

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de SRL „Vinex-Victoria” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Vinex-Victoria” împotriva

deciziei din 01 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

3