3ra-1450/16 — cu privire la excluderea sumei din facturile de plată

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-1450/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Victor Tatomirov și Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 21

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Tatomirov

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 cu

privire la excluderea sumei din facturile de plată pentru agentul termic și repararea

prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Victor Tatomirov și Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 26 octombrie 2015, Victor Tatomirov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 21 cu privire la excluderea sumei din facturile de plată pentru agentul termic și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 26 iunie 2007 acțiunea civilă a ÎMGFL - 21 împotriva lui

Victor Tatomirov cu privire la încasarea datoriei pentru furnizarea energiei termice

pe perioada noiembrie 2001 - noiembrie 2006 în sumă de 3782,95 lei, a fost

respinsă, din motivul omiterii termenului de prescripție.

Explică că în pofida acestui fapt ÎMGFL - 21 continuă să includă în facturile

de plată pentru agentul termic pe numele lui Victor Tatomirov lunar, datoria în

sumă de 3782,95 lei.

Indică că la 18 septembrie 2015 s-a adresat către ÎMGFL - 21 cu cerere prin

care a solicitat radierea datoriei în sumă de 3782,95 lei și de a nu mai include în

facturile de plată lunară pentru agentul termic pe numele său, însă în admiterea

cererii a fost refuzat

Solicită excluderea sumei de 3782,95 lei din facturile de plată pentru agentul

termic și repararea prejudiciului moral.

Ulterior Victor Tatomirov a depus cerere de concretizare a cerințelor prin

care a solicitat excluderea sumei de 3732,95 lei din facturile de plată pentru

agentul termic.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 281 Cod civil, art. 5, 85,

166-167 CPC, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 28 martie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligată ÎMGFL - 21 să excludă din ordinul de

încasare a numerarului nr. 126648484 din luna august 2015, rubrica ,,datorii, lei”

suma de 3732,95 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de Victor Tatomirov și ÎMGFL - 21 și menținută hotărârea

primei instanțe.

La 11 august 2016 Victor Tatomirov a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 07 iulie 2016 prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului Victor Tatomirov a invocat dezacordul cu decizia

instanței de apel, considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că atât instanța de apel cât și prima instanță au interpretat în

mod eronat legea și anume prevederile art. 212 CPC.

Indică că prima instanța la emiterea hotărârii s-a bazat doar pe cererea de

concretizare a cerințelor, fapt pentru care a ajuns la concluzia de a admite capătul

de cerere cu privire la excluderea din ordinul de încasare a numerarului

nr. 126648484 din luna august 2015, rubrica ,,datorii, lei” suma de 3732,95 lei, iar

în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral, a respins acțiunea.

Relevă că atât instanța de apel cât și prima instanță au ignorat prevederile

art. 98 alin. (1) CPC, adică nu a fost încasată taxa de stat din contul ÎMGFL- nr. 21

în beneficiul statului, precizând că în privința ÎMGFL - 21 nu sunt aplicabile

prevederile art. 85 CPC.

Explică că prima instanță a respins cerința cu privire la încasarea

prejudiciului moral, bazându-se pe Hotărârea CtEDO (cauza Amihalachioae contra

R. Moldova). În acest sens consideră că soluția respectivă este una neîntemeiată,

deoarece cazul la care a făcut referire, în Republica Moldova nu est un izvor de

drept, iar CtEDO la acest caz a luat în considerație situația patrimonială a

reclamantului.

La 11 august 2016 ÎMGFL - 21 a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii ca neîntemeiată și tardivă.

În motivarea recursului ÎMGFL - 21 a invocat dezacordul cu decizia

instanței de apel, considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile art.

267 Cod civil.

Explică că prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din

26 iunie 2007, cererea de chemare în judecată a ÎMGFL - 21 împotriva lui

Victor Tatomirov cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică în sumă

de 5536,78, a fost admisă parțial și a fost dispusă încasarea în beneficiul ÎMGFL -

21 a datoriei în mărime de 1049,78 lei. În rest cerințele au fost respinse ca depuse

cu omiterea termenului de prescripție.

Relevă că odată cu expirarea termenului de prescripție se pierde posibilitatea

exercitării silite a dreptului subiectiv prin intermediul acțiunii civile, or, prescripția

se răsfrânge asupra posibilității persoanei fizice sau juridice de a-și apăra dreptul

încălcat pe calea unei acțiuni în justiție, mai numit și drept la admiterea acțiunii, a

persoanei, dreptul căreia a fost încălcat.

Evidențiază că reeșind din prevederile art. 267 Cod civil, ÎMGFL - 21 în

astfel de circumstanțe a pierdut dreptul de a cere pe cale judiciară (pe calea acțiunii

civile) încasarea forțată a datoriei, odată cu expirarea termenului general de

prescripție de 3 ani, dar nu și dreptul propriu zis asupra întregii datorii existente,

iar emiterea de către Judecătoria Râșcani mun. Chișinău la 26 iunie 2007 a

hotărârii prin care a fost admisă parțial acțiunea ÎMGFL - 21, nu poate servi drept

temei pentru obligarea întreprinderii de a radia din factura de plată datoria pentru

serviciul de energie termica.

Precizează că expirarea termenului de prescripție extinctivă, deși constituie

un temei de refuz pentru debitor de a executa obligația față de creditor (art. 281,

alin. (l) Cod Civil), nu reprezintă în același timp și un temei de stingere a dreptului

subiectiv civil. Aceasta, deja formează conținutul unui raport obligațional care

include în sine obligații naturale degenerate și drepturi de creanță corelative

acestora. Din conținutul art. 517, alin. (l) Cod Civil rezultă ca este naturală

obligația în a cărei privință nu se poate cere executarea silită în conformitate cu

cele supra reiterate, în coroborare cu normele de drept enunțate, concluziile de mai

sus, sunt confirmate și prin faptul ca în Codul Civil, expirarea termenului de

prescripție extintivă nu a fost atribuit de legiuitor la categoria mijloacelor juridice

de stingere a obligațiilor potrivit prevederilor art. 642-665 Cod civil.

Menționează că chiar dacă a expirat termenul de prescripție extintivă în

privința unei obligații pecuniare, acesta nu presupune sub nicio formă stingerea

obligației, ci doar dreptul debitorului de a refuza executarea ei, implicit și

imposibilitatea creditorului de a solicita executarea silită în privința unei obligații,

aceasta devenind o obligație naturală.

Consideră recurentul ÎMGFL - 21 că este îndreptățit să includă în facturile

de plată suma de 3782,95 lei, cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale și

necomunale pentru ap. 46 din str. Gh. Madan, nr. 87/3 mun. Chișinău. Mai mult, în

dispozitivul hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 26 iunie 2007, nu se

regăsește obligația impusă pe seama ÎMGFL - 21 privind exonerarea lui

Victor Tatomirov de la achitarea datoriei în privința căreia a expirat termenul de

prescripție.

Precizează că sunt eronate concluziile primei instanței și instanței de apel în

privința respingerii argumentului ÎMGFL nr. 21, că acțiunea lui Victor Tatamirov

este una tardivă.

Subliniază că situația din speța dată este supusă din punct de vedere al

naturii juridice regulilor referitoare la prescripția extinctivă, și că sunt aplicabile

dispozițiile art. 267-283 Cod Civil.

Indică că hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 26 iunie 2007 a

intrat în vigoare la 16 iulie 2007. Din 16 iulie 2007,ori, din momentul de când

hotărârea judecătorească menționată a devenit irevocabilă, intimatul

Victor Tatomirov nu a contestat ordinul de plată pentru energia termică, în care era

indicată suma de 3782,95 lei, nu a adresat pretenții în acest sens, astfel acceptând

tacit situația, începând cu perioada anului 2007, pe când cererea de chemare în

judecată prin care s-a solicitat excluderea sumei a fost înaintată la

26 octombrie 2015.

Explică că în acest sens Victor Tatamirov a omis termenul de adresare către

o autoritate publică în vederea formulării cărorva pretenții, la caz, cu privire la

excluderea sumei din factura lunară.

La data de 09 septembrie 2016 intimatul Victor Tatomirov, a depus referință

la cererea de recurs declarată de ÎMGFL - 21prin care a solicitat respingerea

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 14 iulie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 90), careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți, la

materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Victor Tatomirov și

ÎMGFL - 21, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de Victor Tatomirov și ÎMGFL - 21, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Victor Tatomirov și ÎMGFL - 21 ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursurile declarate de Victor Tatamirov și Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 21se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari