2ra-2375/16 — cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii

prima instanță: A. Procopișina nr. 2ra-2375/16

instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Corporația de Finanțare Rurală” împotriva lui Cristian Perțu cu privire la

contestarea faptului acceptării succesiunii

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală” și

menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 29 iulie 2015 SA „Corporația de Finanțare Rurală” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Cristian Perțu, persoana cointeresată Primăria

satului Caracușenii Vechi, raionul Briceni cu privire la constatarea faptului

acceptării succesiunii.

În motivarea acțiunii a invocat că în rezultatul abținerii de către judecătorii

Tverdohleb Elena, Comerzan Ghenadie, Caduc Viorica, din cadrul judecătoriei

Briceni, de la examinarea cauzei civile pornite de judecătoria Briceni, la cererea

reclamantului SA „Corporația de Finanțare Rurală” împotriva pârâților

G.Ț. „Pertu Ion Dumitru”, Pertu Ion, Pertu Iulia, intervenient accesoriu: Intehagro,

Inspectoratul Supravegherii Tehnice de Stat și SRL „Natadim-Auto” privind

transmiterea obiectului gajului, dosarul a fost repartizat spre examinare la

judecătoria Edineț, unde se află la moment pe rol.

Afirmă că în temeiul contractului de împrumut nr. 747/2007 din

24 decembrie 2007, cu termenul final de rambursare 01 septembrie 2012,

SA „Corporația de Finanțare Rurală” a acordat GȚ „Pertu Ion Dumitru” un

împrumut în sumă totală de 150000 lei fiind asigurată rambursarea prin

contractului de gaj nr.747/2007/1 din 25 decembrie 2007, confirmare de

1

înregistrare a gajului nr. 98501 din 27 decembrie 2007 au fost grevate cu gaj

bunuri mobile în sumă totală de 195 000,00 lei.

Susține că GȚ „Pertu Ion Dumitru” nu și-a onorat obligațiunile contractuale

privind rambursarea împrumutului și dobânzilor pentru utilizarea lui și astfel a

încălcat prevederile punctelor 3.3.4. și 3.4.1. a contractul de împrumut.

Menționează că potrivit certificatului de deces din 12 mai 2009, Ion Perțu a

decedat la 10 mai 2009, ca urmare prin cererea nr. 114 din 03 februarie 2010,

SA „Corporația de Finanțare Rurală,, în calitate de creditor al debitorului Ion Perțu

a solicitat deschiderea procedurii succesorale.

Subliniază că prin certificatul nr. 78 din 24 septembrie 2011 notarul public

Aliona Guzun a informat judecătoria Briceni că la 03 martie 2010 a fost deschis

dosarul succesoral nr. 69/341577, dosarul fiind deschis la cererea

BC „Victoriabank„ SA, SA „Corporația de Finanțare Rurală” și SA „ProCredit”.

Declarație de acceptare a succesiunii de la moștenitorii legali sau testamentari nu a

fost depusă, nimeni nu s-a adresat până în prezent, astfel certificat de moștenitor nu

a fost eliberat.

Menționează că prin scrisoarea nr. 4 din 22 ianuarie 2015, Primăria satului

Caracușenii Vechi a informat judecătoria Briceni că succesorii lui Ion Perțu sunt

soția Iulia Perțu, fiul Octavian Perțu, fiul Dumitru Perțu, fiica Veronica Perțu, fiul

Cristian Perțu.

Mai indică că ulterior prin scrisoarea nr. 18 din 17 iunie 2015, Primăria

Caracușenii Vechi a informat SA „Corporația de Finanțare Rurală” precum că în

prezent familia lui Ion Perțu, Iulia Perțu cu copii nu se află pe teritoriul satului

Caracușenii Vechi, fiind plecați peste hotare.

Remarcă că după decesul lui Perțu, membri familiei nu s-au adresat notarului

pentru a depune declarație de acceptare a succesiunii. însă, fiul Cristian Perțu a

intrat în posesiunea patrimoniului succesoral al defunctului, exercitând folosința și

posesia asupra terenului și casei.

Mai invocă că faptul intrării fiului Cristian Perțu în posesiunea bunurilor

imobile înregistrate pe numele defunctului Ion Perțu, este confirmată prin

scrisoarea nr.18 din 17 iunie 2015 eliberată de Primăria Caracușenii Vechi, prin

care se menționează că Cristian Perțu achită impozitele pe bunurile imobile care

fac parte din averea succesorală. Din aceste împrejurări rezultă că, fiul

Cristian Perțu a acceptat întregul patrimoniu succesoral rămas după decesul tatălui

său Pertu Ion.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. art. 2, 5, 6, 166, art. 239-

241 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea faptului acceptării succesiunii de

către Pertu Cristian Ion, prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral ce se

află în satul Caracușenii Vechi, raionul Briceni, lăsat de tatăl Ion Perțu cu ultimul

domiciliu în satul Caracușenii Vechi, raionul Briceni.

Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 22 octombrie 2015, au fost atrași în

proces în calitate de intervenienți accesorii Iulia Perțu, Octavian Perțu,

Dumitru Perțu și Veronica Perțu.

2

În cadrul procesului de examinare la 26 ianuarie 2016

SA „Corporația de Finanțare Rurală” a depus cerere de concretizare prin care a

solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 350 lei de la

Cristian Perțu.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 06 aprilie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală” și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 09 august 2016, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate cu emiterea unei decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o neîntemeiată.

Obiectează că instanța de apel, contrar prevederilor art. 117 și art. 130 CPC

nu a luat în considerare înscrisurile prin care se probează cu certitudine acceptarea

tacită a succesiuni de către Cristian Perțu prin intrarea în posesie de fapt a averii

succesorale.

Remarcă că instanța de apel arbitrar a constatat că recurentul nu a înaintat

pretenții față de moștenitori.

Consideră că instanța de apel deși a constatat și reținut ca probe pertinente și

concludente scrisorile de răspuns eliberate de notarul Aliona Guzun și Primăria

Caracușenii Vechi, r-nul Briceni, nu a aplicat normele juridice materiale cu privire

la acceptarea averii succesorale prin intrarea în posesiunea patrimoniului

succesoral de către moștenitori în mod tacit.

Menționează că în conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (4) CPC, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță, verifică circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. Instanța de apel este obligași să verifice legalitatea hotărârii.

Afirmă că instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor

cauzei, precum și materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele

legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația

în vigoare.

Remarcă că la examinarea prezentei pricinii civile în fond și în apel,

intimatul și intervenienții accesorii nu s-au prezentat la ședințele de judecată,

totodată nu au depus referință, sau careva obiecții, nu este cunoscută opinia lor, nu

este probat faptul că ei cunosc despre prezentul proces civil.

Consideră că instanța de apel nu a dat apreciere argumentelor din cererea de

apel a recurentului, asupra înscrisurilor prezentate de recurent.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la data de 20 iulie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 139), recepționată de către SA „Corporația de Finanțare Rurală” la

22 iulie 2016, (f. d. 143).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 iunie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Corporația de

Finanțare Rurală” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

4

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

5