2rac-319/16 — încasarea dobânzii de întârziere, a penalității, a ratei inflației și a cheltuielilor de judecată

2rac-319/16 — încasarea dobânzii de întârziere, a penalității, a ratei inflației și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 2rac-319/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî, Oleg Sternioală

Dumitru Mardari, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Ministerul Finanțelor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „MTC

Solutions” societate cu răspundere limitată împotriva Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Cancelaria de Stat a Republicii Moldova cu privire la încasarea

dobânzii de întârziere, a penalității, a ratei inflației și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și

Ministerul Finanțelor și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul

Chișinău din 30 iunie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 26 februarie 2015, ÎM „MTC Solutions” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere, a penalității, a ratei inflației și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 26 decembrie 2008,

între ÎM „MTC Solutions” SRL și Ministerul Administrației Publice Locale a fost

încheiat contractul de achiziționare a mărfurilor (serviciilor) nr. 95/10.

Menționează că, conform pct. 1.1 al contractului enunțat, ÎM „MTC Solutions”

SRL și-a asumat obligația de a vinde serviciul prevăzut în specificația din anexa nr. l

la contract (elaborarea și implementarea sistemului informațional automatizat de

administrare teritorială), iar Ministerul Administrației Publice Locale și-a asumat

obligația să recepționeze și să achite marfa (serviciul), iar conform pct. 3.2 al

contractului enunțat, părțile au stabilit că, suma totală a contractului constituie

5 500 000 lei.

Susține că, și-a executat integral obligațiile sale, ce rezultă din contractul

enunțat, fapt confirmat prin factura de expediție seria EO nr. 245026 din 31 martie

2009 și actul de confirmare a serviciilor prestate din 31 martie 2009.

Afirmă că, Ministerul Administrației Publice Locale și-a executat parțial

obligațiile contractuale asumate, achitînd reclamantei doar suma de 983 080 lei.

1

Relevă că, datoria contractuală restantă a Ministerului Administrației Publice

Locale constituie suma de 4 516 920 lei.

Mai relevă că, la data de 01 aprilie 2011, ÎM „MTC Solutions” SRL a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor cu privire la

încasarea datoriei, iar prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 mai

2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2013, a fost

admisă acțiunea, însă ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie

2014 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Finanțelor, a fost casată

decizia instanței de apel și a fost restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Invocă că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014 a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Finanțelor și menținută hotărârea primei instanțe.

Menționează că, la data de 23 septembrie 2014, Ministerul Finanțelor a

contestat cu recurs decizia instanței de apel, însă prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 19 noiembrie 2014 recursul a fost considerat inadmisibil.

Susține că, pârâtul Ministerul Finanțelor a tergiversat prin diferite metode

executarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 mai 2013, prin care a

fost obligat să achite datoria existentă din 31 mai 2009.

Relevă că, hotărârea judecătorească a fost executată de către Ministerul

Finanțelor la data de 05 ianuarie 2015, adică a fost stinsă cu întîrziere.

Cere încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a

dobânzii de întârziere în sumă de 3 819 396,15 lei, a penalității în sumă de 275 000

lei, a ratei inflației în sumă de 1 517 685,12 lei, a cheltuielilor de asistență juridică și

a taxei de stat.

Pe parcursul judecării cauzei ÎM „MTC Solutions” SRL și-a concretizat

pretențiile, solicitând încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor a dobânzii de întârziere în sumă de 3 819 396,15 lei, a penalității în sumă

de 275 000 lei, a ratei inflației în sumă de 1 517 685,12 lei, a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 150000 lei și a taxei de stat în sumă de 50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 iunie 2015 acțiunea a

fost admisă parțial și au fost încasate de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul ÎM „MTC Solutions” SRL dobânda de întârziere

în sumă de 3 819 396,15 lei, penalitatea în sumă de 200 000 lei, taxa de stat în sumă

de 50000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 50 000 lei, iar în total

suma de 4 119 396,15 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Cancelaria de Stat a RM și Ministerul Finanțelor și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 30 mai 2016, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate

și ilegale.

2

Menționează că, Ministerul Finanțelor, în calitate de administrator al bugetului

de stat, a executat hotărârea judecătorească privind achitarea în beneficiul intimatei a

sumei de 4516920 lei într-un termen restrâns.

Susține că, contractul de achiziționare a mărfurilor (serviciilor) nr. 95/10 din 26

decembrie 2008 a fost încheiat cu Ministerul Administrației Publice Locale, iar

Ministerul Finanțelor nu a fost parte a contractului și nu are careva obligații directe

față de ÎM „MTC Solutions” SRL.

Afirmă că, Ministerul Finanțelor nu este succesor în drepturi și obligații al

Ministerului Administrației Publice Locale și, respectiv, nu putea fi obligat la plata

unor eventuale prejudicii cauzate de o autoritate publică lichidată.

Relevă că, instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat și prevederile

legale în partea ce ține de termenul de prescripție. Conform art. 267 alin. (l) din

Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Astfel,

ținînd cont de prevederea enunțată și în situația în care instanțele de judecată au ajuns

la concluzia privind temeinicia parțială a acțiunii, acestea nu puteau să dispună

încasarea prejudiciului pentru o perioadă de circa 6 ani, curgerea căreia a început să

fie calculată din momentul neexecutării obligației pecuniare de către Ministerul

Administrației Publice Locale.

Mai relevă că, hotărârile pronunțate sunt neîntemeiate reieșind și din faptul că,

hotărârea judecătorească irevocabilă și, anume, decizia Curții Supreme de Justiție din

19 noiembrie 2014 privind încasarea datoriei de bază a Ministerului Administrației

Publice Locale din contul bugetului de stat a fost executată în termen restrîns la 05

ianuarie 2015.

Consideră că, intimata nu este în drept de a pretinde încasarea prejudiciului din

contul bugetului de stat, începînd cu 31 mai 2009, deoarece obligația de a achita

serviciul prestat revenea exclusiv unei persoane juridice independente și, anume,

Ministerului Administrației Publice Locale. La rîndul său, Ministerul Finanțelor ar fi

fost în drept să stingă datoria Ministerului Administrației Publice Locale doar în

temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, care ar pune pe seama bugetului de

stat suportarea unor asemenea cheltuieli. Prin urmare, perioada de neexecutare a

obligațiilor contractuale de către Ministerul Administrației Publice Locale nu poate fi

imputată Ministerului Finanțelor, căruia i-a revenit obligația de a achita datoria de

bază doar după devenirea irevocabilă a hotărârii judecătorești (19 noiembrie 2014).

Susține că, hotărârile pronunțate sunt ilegale și în partea cuantumului

cheltuielilor de asistență juridică încasate, care, în opinia sa, suma de 50 000 lei nu

este una reală, necesară și rezonabilă, cerințe prevăzute în art. 96 alin. (l) din Codul

de procedură civilă.

La data de 12 iulie 2016, Cancelaria de Stat a RM a prezentat poziția sa, prin

care a invocat că, susține solicitările Ministerului Finanțelor expuse în cererea de

recurs cu privire la casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanței și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 07 septembrie 2016 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

3

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea încasării dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de asistență

juridică, iar în rest de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 26 decembrie 2008,

între ÎM „MTC Solutions” SRL și Ministerul Administrației Publice Locale a fost

încheiat contractul de achiziționare a mărfurilor (serviciilor) nr. 95/10.

Conform pct. 1.1 al contractului enunțat, ÎM „MTC Solutions” SRL și-a

asumat obligația de a vinde marfa (serviciul) prevăzut în specificația din anexa nr. l la

contract (elaborarea și implementarea Sistemului informațional de administrare

teritorială), iar Ministerul Administrației Publice Locale și-a asumat obligația să

recepționeze și să achite marfa (serviciul), iar conform pct. 3.2 al contractului

enunțat, părțile au stabilit că, suma totală a contractului constituie 5 500 000 lei.

Dat fiind faptul că, Ministerul Administrației Publice Locale nu și-a executat

obligațiile contractuale asumate, la data de 01 aprilie 2011, ÎM „MTC Solutions”

SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor cu

privire la încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 mai 2013, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă și

a fost încasată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor datoria

pentru serviciile prestate în baza contractului de achiziționare a mărfurilor

(serviciilor) nr. 95/10 din 26 decembrie 2008, cu anexele nr. 1 și nr. 2, încheiat între

ÎM „MTC Solutions” SRL și Ministerul Administrației Publice Locale, în sumă de

4516920 lei.

Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014 a fost

admis recursul declarat de către Ministerul Finanțelor, casată decizia instanței de apel

și restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014 a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Finanțelor și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 23 septembrie 2014, Ministerul Finanțelor a contestat cu recurs

decizia instanței de apel, însă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19

noiembrie 2014 recursul a fost considerat inadmisibil.

De asemenea, s-a constatat că, hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 17 mai 2013 a fost executată de către Ministerul Finanțelor la data de 05 ianuarie

2015 (f. d. 61).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎM „MTC Solutions” SRL a

solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a

dobânzii de întârziere în sumă de 3 819 396,15 lei, a penalității în sumă de 275000

4

lei, a ratei inflației în sumă de 1 517 685,12 lei, a cheltuielilor de asistență juridică și

a taxei de stat.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul ÎM „MTC Solutions” SRL dobânda de întârziere

în sumă de 3 819 396,15 lei, penalitatea în sumă de 200 000 lei, taxa de stat în sumă

de 50000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 50 000 lei, iar în total

suma de 4119396,15 lei, în rest respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu apelurile declarate de către

Cancelaria de Stat și Ministerul Finanțelor, a ajuns la concluzia netemeiniciei

acestora, menținând hotărârea primei instanțe.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Conform art. 572 alin. (2) din Codul civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 602 alin. (1) și (2) din Codul civil, în cazul în care nu execută

obligația, debitorul este ținut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat

astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

La caz, se reține că, Ministerul Administrației Publice Locale a fost un organ

central de specialitate a administrației publice, finanțat integral din bugetul de stat.

Din materialele dosarului rezultă că, datoria în sumă de 4516920 lei a fost

achitată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor la data de 05

ianuarie 2015 de către Ministerul Finanțelor.

Mai mult ca atît, faptul existenței obligației statului față de ÎM „MTC

Solutions” SRL, rezultate din contractul enunțat, a fost stabilit prin hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 mai 2013, menținută prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 01 iulie 2014 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 19

noiembrie 2014.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de

drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei

alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

De asemenea, se mai reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în

hotărârea din 03 iulie 2007 în cauza Cooperativa Agricolă Slobozia-Nanesei contra

Moldovei, a menționat că, statul este responsabil pentru orice datorie a Întreprinderii

de Stat „Moldranselectro”, căreia statul i-a delegat unele funcții.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, Ministerul Finanțelor este obligat să repare

prejudiciul cauzat ÎM „MTC Solutions” SRL ca urmare a neexecutării obligațiilor

contractuale în litigiu, iar argumentul invocat de către Ministerul Finanțelor precum

că, nu a fost parte a contractului de achiziționare a mărfurilor (serviciilor) nr. 95/10

din 26 decembrie 2008 și nu are careva obligații directe față de ÎM „MTC Solutions”

SRL nu poate fi reținut, conform celor expuse.

5

Conform art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobânzi pe perioada întârzierii. În cazul actelor juridice la care nu participă

consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea

sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Conform art. 585 din Codul civil, În cazul în care, conform legii sau

contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o dobândă egală cu rata

de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă

rată.

Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că, instanțele judecătorești corect au ajuns la concluzia cu privire la încasarea

dobânzii de întârziere, însă greșit au încasat dobânda de întârziere pe toată perioada,

începând din momentul cînd datoria a devenit exigibilă, adică de la data de 31 mai

2009.

La caz, se reține că, acțiunea în cauză a fost înaintată la data de 26 februarie

2015, astfel, dobânda de întârziere urmează a fi încasată pentru o perioadă nu mai

mare de 3 ani, adică pentru o perioadă ce nu depășește termenul de prescripție

extinctivă prevăzut de art. 267 alin. (1) din Codul civil, care stabilește că, termenul

general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni

în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Respectiv, acest termen urmează a fi calculat de la data de 26 februarie 2012

(26 februarie 2015-26 februarie 2012) pînă la data de 01 iulie 2014, cînd a devenit

definitivă și executorie hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 mai

2013.

Prin urmare, instanțele judecătorești urmau să încaseze dobânda de întârziere

pentru perioada 26 februarie 2012-01 iulie 2014, iar conform art. 24 din Codul de

executare, începând cu data de 01 iulie 2014 și până la data executării hotărârii

judecătorești enunțate, la cererea creditorului, dobânda de întârziere urmează a fi

calculată de către executorul judecătoresc.

Astfel, dobânda aferentă neexecutării de către Ministerul Finanțelor a obligației

de achitare în termen a datoriei în sumă de 4 516 920 lei constituie, pentru perioada

26 februarie 2012-01 iulie 2014, suma de 1 379 888,10 lei, conform calcului anexat la

materialele dosarului (f. d. 35-58).

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a modifica

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe prin micșorarea sumei dobânzii

de întârziere încasată de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în

beneficiul ÎM „MTC Solutions” SRL de la 3819396,15 lei pînă la 1379888,10 lei.

Conform art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o

prevedere contractuală, prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că

debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de

bani sau un alt bun.

Conform pct. 8.9 din contractul de achiziționare a mărfurilor (serviciilor)

nr.9510 din 26 decembrie 2008, pentru achitarea cu întârziere a mărfii, cumpărătorul

poartă răspundere materială în valoare de 0,1% din suma mărfii neachitate, pentru

fiecare zi întârziată, dar nu mai mult de 5% din suma totală a prezentului contract.

6

Conform art. 630 alin. (1) din Codul civil, în cazuri excepționale, luîndu-se în

considerare toate împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei

penale disproporționat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu

numai de interesele patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale

creditorului.

Având în vedere prevederile legale enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele

judecătorești, reieșind din mărimea dobânzii încasate raportată cu datoria de bază

încasată, corect au concluzionat că, penalitatea solicitată este disproporționat de mare

și, prin urmare, temeinic și legal au ajuns la concluzia cu privire la încasarea parțială

a penalității.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 20 ianuarie 2015, ÎM „MTC

Solutions” SRL a achitat CA „Anatolie Bacalâm” pentru acordarea asistenței juridice

suma de 50 000 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 03 din 20 ianuarie

2015, iar la data de 17 februarie 2015, ÎM „MTC Solutions” SRL a achitat CA

„Anatolie Bacalâm” pentru acordarea asistenței juridice suma de 100000 lei, fapt ce

se confirmă prin ordinul de plată nr. 05 din 17 februarie 2015 (f.d.10, verso).

În conformitate cu art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei

de asistență juridică în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Ținând cont de prevederile legale enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

modifica decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe prin micșorarea sumei

cheltuielilor de asistență juridică încasată de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul ÎM „MTC Solutions” SRL de la 50 000 lei pînă

la 25 000 lei, sumă care este reală, necesară și rezonabilă.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul și de a modifica decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe în partea

încasării dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de asistență juridică prin micșorarea

sumelor încasate de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în

beneficiul ÎM „MTC Solutions” SRL cu titlu de dobândă de întârziere de la 3 819

396,15 lei pînă la 1 379 888,10 lei și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică de la

50 000 lei pînă la 25 000 lei, iar în rest de a menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanțelor.

Se modifică decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 30 iunie 2015 în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „MTC Solutions” societate cu

răspundere limitată împotriva Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova cu privire la încasarea dobânzii de

7

întârziere, a penalității, a ratei inflației și a cheltuielilor de judecată în partea încasării

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de asistență juridică, după cum urmează:

Se micșorează sumele încasate de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor în beneficiul Întreprinderii mixte „MTC Solutions” societate

cu răspundere limitată cu titlu de dobândă de întârziere de la 3 819 396,15 (trei

milioane opt sute nouăsprezece mii trei sute nouăzeci și șase lei cincisprezece bani)

lei pînă la 1 379 888,10 (un milion trei sute șaptezeci și nouă mii opt sute optzeci și

opt lei zece bani) lei și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică de la 50 000

(cincizeci mii) lei pînă la 25 000 (două zeci și cinci mii) lei.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 30 iunie 2015 se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

Judecătorul

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8