2rac-283/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere

2rac-283/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Ialoveni dosarul nr. 2rac-283/2016

judecător: C. Crețu

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Mariana Pitic, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Piața

Agroindustrială Ialoveni”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

cu Răspundere Limitată „Servibit-Com” împotriva Întreprinderii Municipale

„Piața Agroindustrială Ialoveni” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de

întîrziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Piața Agroindustrială

Ialoveni” și casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2015 cu

pronunțarea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 02 iulie 2015, reclamanta SRL „Servibit-Com” a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” cu privire la

încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat, că în perioada din 25 august

2012 pînă la 28 februarie 2014, reclamanta a prestat servicii, prin care a eliberat

marfa pîrîtului potrivit facturilor: seria HB nr. 0104234, HB nr. 0104276, HB nr.

0104194, HB nr. 0104276, WI nr. 2085271.

Susține că, reieșind din aceste raporturi, SRL „Servibit-Com” a prestat

servicii de a elibera mărfuri de cancelarie, iar ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni”

a primit marfa și s-a obligat să achite serviciile în sumă de 14 820 lei.

Astfel, a menționat că în urma prestării serviciilor nominalizate, ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni” a achitat o parte de sumă în valoare de 13 550 lei,

conform actului de verificare din 23 ianuarie 2015, rămânând datoria în sumă de

1270 lei.

De asemenea, reclamantul mai indică că a expediat în adresa ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni” la 03 aprilie 2015 pretențiile privind reclamarea

datoriilor acumulate, care a fost recepționată de către pîrît la 09 aprilie 2015, însă

pretenția respectivă din partea pîrîtului nu a fost soldată cu careva răspuns,

1

considerînd că acțiunile pîrîtului contravin clauzei contractuale și legislației în

vigoare.

Solicită SRL „Servibit-Com” încasarea din contul ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni” în beneficiul său a datoriei în sumă de 1 270 lei,

dobînda de întîrziere în mărime de 908 lei, precum și cheltuielile aferente formate

din taxa de stat achitată de reclamant la depunerea cererii în mărime de 270 lei,

precum și asistență juridică acordată în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2015 s-a admis

acțiunea integral, s-a încasat de la ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” în

beneficiul SRL „Servibit-Com” datoria în sumă de 1 270,00 lei, dobînda de

întîrziere în mărime de 908 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 5 270 lei, iar

în total suma de 7 178 lei.

La 19 noiembrie 2015, ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” a declarat apel

împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii

Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care a respinge cererea acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 s-a admis apelul

declarat de ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei

Ialoveni din 04 noiembrie 2015, cu pronunțarea unei noi prin care s-a admis

parțial acțiunea, s-a încasat de la ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” în beneficiul

SRL „Servibit-Com” dobînda de întîrziere în sumă de 908 lei, cheltuielile de

achitare a taxei de stat în mărime de 270 lei, și cheltuielile de acordare a asistenței

juridice în sumă de 1 000 lei.

La 30 mai 2016, ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” a declarat recurs,

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiate și ilegale

hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel, deoarece la pronunțarea

hotărîrilor au dat o apreciere greșită materialului probator, a interpretat eronat

normele materiale.

Susține recurentul că, instanța de apel a dat o apreciere eronată normelor

de drept material, iar în consecință eronat a dispus încasarea dobînzii de întîrziere

și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care dobînda a fost calculată pentru

perioada de la 25 august 2012 pînă la 30 iunie 2015, deși suma care se pretinde în

mărime de 1 270 lei, figurează din data de 01 martie 2014.

Totodată, a mai invocat recurentul că, la data depunerii acțiunii în

judecată, 02 iulie 2015 datoria deja era stinsă, conform dispoziției de plată nr. 84

din 30 iunie 2015, prin care s-a achitat suma de 1 270 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 30 mai 2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost

recepționată de recurent la 21 aprilie 2016 (f.d. 88).

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 14 iunie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL

„Servibit-Com” cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 iulie 2016, recursul

declarat de ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni”, s-a considerat admisibil și s-a

fixat spre examinare întrun complet de 5 judecători pentru examinarea fondului

recursului pentru 21 septembrie 2016.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2016 s-a

dispus amînarea examinării cauzei pentru 12 octombrie 2016, pentru studiere

suplimentară.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să admită

recursul și să modifice decizia instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.

Astfel, înaintând cererea de chemare în judecată împotriva ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni”, SRL „Servibit-Com” a solicitat încasarea datoriei în

sumă de 1 270 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 908 lei, precum și

cheltuielile aferente formate din taxa de stat achitată de reclamant la depunerea

cererii în mărime de 270 lei, și de asistență juridică acordată în mărime de 5 000

lei.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță a

concluzionat asupra temeiniciei acțiunii, iar instanța de apel a casat hotărîrea

primei instanțe, pronunțând o nouă hotărîre de admitere parțială a hotărîrii.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și deciziei

instanței de apel, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că concluzia instanței de apel este parțial eronată, rezultată din

aprecierea incorectă a materialului probator propus de părți în raport cu

prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.

3

În favoarea concluziei enunțate, conform materialelor cauzei, instanța de

recurs reține că, în perioada 25 august 2012 - 28 februarie 2014, SRL „Servibit-

Com” a prestat servicii, prin care a eliberat marfa ÎM „Piața Agroindustrială

Ialoveni” potrivit facturilor: seria HB nr. 0104234, HB nr. 0104276, HB nr.

0104194, HB nr. 0104276, WI nr. 2085271.

Tot, materialele cauzei atestă că SRL „Servibit-Com” a prestat servicii de

a elibera mărfuri de cancelarie, iar ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” a primit

marfa și s-a obligat să achite serviciile în sumă totală de 14 820 lei, iar ca rezultat

al achitării parțiale, conform actului de verificare din 23 ianuarie 2015, a acumulat

o datorie în sumă de 1270 lei.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu

face.

Potrivit art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Iar, conform art. 572 alin. (1) - (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în

existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Prin prisma normelor enunțate, în coraport cu materialele cauzei, Colegiul

consideră că prima instanță a dat o apreciere eronată materialului probator și

eronat a încasat ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” datoria în sumă de 1270 lei,

pe cînd instanța de apel just a reținut faptul achitării datoriei.

Or, conform ordinului de plată nr. 84, la 30 iunie 2015 ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni” a achitat SRL „Servibit-Com” datoria în sumă de 1270

lei.

Astfel, Colegiul consideră neîntemeiată cerința SRL „Servibit-Com” de

încasare a datoriei în mărime de 1270 lei, în cazul în care la data adresării în

instanță cu acțiune, 02 iulie 2015, această datorie deja era achitată.

Conform art. 619 Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe

perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii

prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă

proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă

consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă

legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai

redus.

În interpretarea corectă a normei supra citate, urmează a reține că,

debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urmare a

neexecutării obligației pecuniare asumate. Neexecutarea include orice încălcare a

obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Prin obligație pecuniară se va înțelege acea obligație, în virtutea căreia

debitorul e obligat, în baza unui contract sau a unei obligații extra contractuale

prevăzute de Codul civil, să transmită creditorului bani, în sumă determinată sau

determinabilă, adică utilizează banii ca mijloc de plată.

4

Lipsa la debitor a surselor bănești necesare pentru achitarea datoriei

rezultate din obligații pecuniare nu poate servi drept temei pentru eliberarea

acestuia de achitarea dobînzii de întîrziere.

Totodată urmează a reține că, dobînda de întîrziere urmează a fi încasată

de la data punerii debitorului în întîrziere. Punerea debitorului în întîrziere constă

într-o manifestare de voință din partea creditorului prin care el pretinde

executarea obligației unui debitor care tergiversează o executare ce mai este

posibilă. Procedura punerii în întîrziere nu este reglementată în mod special, de

aceea poate rezulta din orice act, notificare, telegramă. Aceasta urmează a fi

confirmată prin avizul de recepție din partea debitorului.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, SRL „Servibit-Com” la 03 aprilie

2015 a expediat în adresa ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” pretenție, prin care

a solicitat stingerea datoriei în mărime de 1270 lei, în termen de 5 zile de la data

recepționării (f.d. 14A).

Iar, la 08 aprilie 2015 ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” a recepționat

pretenția înaintată, (f.d. 14), însă în termenul stabilit nu a achitat datoria

acumulată.

Astfel, potrivit celor supra relatate, Colegiul consideră eronată concluzia

primei instanțe și a instanței de apel, în partea încasării dobînzii de întîrziere în

mărime de 908 lei, pentru perioada de la 25 august 2012 pînă la 30 iunie 2015, în

cazul în care pretenția a fost înaintată la 03 aprilie 2015, și recepționată la 08

aprilie 2015, iar termenul de achitare a datoriei a fost stabilit de 5 zile.

Reieșind din cele supra indicate, instanța de recurs consideră că, ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni” a fost în întîrziere din data de 14 aprilie 2015 pînă la

data achitării datoriei, adică 30 iunie 2015, prin urmare conform calcului urmînd a

încasa de la ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” în beneficiul SRL „Servibit-

Com” dobînda de întîrziere în mărime de 61,61 lei.

În consecință, reieșind din cele relatate și conform normelor de drept

enunțate Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, circumstanțele pricinii au fost constatate de

instanțele inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat și nu

este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” cu modificarea

deciziei instanței de apel în sensul micșorării perioadei de încasare a dobînzii de

întîrziere. .

În conformitate cu art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din

taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

5

Subsecvent celor relatate, instanța de recurs consideră că, ÎM „Piața

Agroindustrială Ialoveni” urmează să achite SRL „Servibit-Com” cheltuielile de

judecată sub formă de achitare a taxei de stat la înaintarea acțiunii, în mărime de

270 lei.

În partea încasării cheltuielilor de acordare a asistenței juridice, Colegiul

reține prevederile art. 96 alin. (1) - (11) CPC, conform căruia instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se

compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Prin prisma normei precitate urmează a înțelege că, cheltuielile pentru

asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca

mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se

evidențiază necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea

cheltuielilor, a următoarelor documente: dovada achitării onorariilor avocaților

(copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe

facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri

stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a

timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

Iar, pentru determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de

recurs, pentru a face o apreciere corectă, va tine cont de: complexitatea cauzei;

noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la

soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale

necesare pentru a acorda asistența (cunoștințe tehnice speciale, cunoașterea

profundă a unor reglementări de profil, cunoașterea limbilor străine, a altor

procedee de comunicare cu clienți specifici etc.); faptul în ce măsură munca

avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare;

rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei;

natura și durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea

avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; precum și alți factori.

Din materialele dosarului, Colegiul reține că SRL „Servibit-Com” a

prezentat în calitate de probă privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 5 000 lei, bonul de plată nr. 273989 din 01 iulie 2015 (f.d. 6).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție reținînd că, în prevederile legale nu este stipulat o taxă stabilă pentru

acțiunile efectuate de către avocat în ședințe de judecată, în baza probelor anexate

la materialele dosarului și în conformitate cu normele materiale indicate,

consideră că în speță dedusă judecății cheltuielile de asistență juridică solicitate de

SRL „Servibit-Com” nu sunt reale, necesare și rezonabile de a fi încasate, or suma

de 5000 lei este una exagerată și nejustificată, prin urmare consideră că instanța

de apel just a concluzionat asupra temeiniciei parțiale a acestei cerințe, dispunînd

6

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1 000 lei, ca fiind reale,

necesare și rezonabile în raport cu speța dedusă judecății.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a modifica decizia instanței de apel în

partea prin care a încasat din contul ÎM „Piața Agroindustrială Ialoveni” în

beneficiul SRL „Servibit Com” a dobînzii de întîrziere, prin micșorarea acesteia

pînă la suma de 61,61 lei, iar în rest a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. e), 445 alin. (3) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Piața

Agroindustrială Ialoveni”.

Se modifică decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere

Limitată „Servibit-Com” împotriva Întreprinderii Municipale „Piața

Agroindustrială Ialoveni” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și

cheltuielilor de judecată, în partea încasării dobînzii de întîrziere după cum

urmează:

Se micșorează suma încasată din contul Întreprinderii Municipale „Piața

Agroindustrială Ialoveni” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată

„Servibit-Com” cu titlu de dobîndă de întîrziere de la 908 (nouă sute opt) lei pînă

la 61 (șaizeci și unu) lei, 61 bani.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 se menține fără

modificări.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Galina Stratulat

7