2r-878/16 — încasarea plăților debitoriale

prima instanță: V. Stratan dosarul nr. 2r-878/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic, Iurie Bejenaru,

examinînd recursul declarat de Volosatîi Boris și Întreprinderea Individuală

„Volosatîi Sergiu”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva lui Volosatîi Boris și Întreprinderii Individuale „Volosatîi

Sergiu” cu privire la încasarea plăților datorate,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin

care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de atac a apelului depusă de

Volosatîi Boris și Întreprinderea Individuală „Volosatîi Sergiu” și restituit apelul ca

fiind depus în afara termenului legal,

c o n s t a t ă

La 01 decembrie 2014 Întreprinderea Mixtă Organizația de Microfinanțare

„Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Volosatîi Boris și Întreprinderii Individuale „Volosatîi

Sergiu” cu privire la încasarea plăților datorate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26 ianuarie 2016

acțiunea a fost admisă. S-a încasat în mod solidar de la ÎI „Volosatîi Sergiu” și

Volosatîi Boris în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL suma de 4137,90 dolari

SUA cu titlu de datorie, suma de 851,11 dolari SUA cu titlu de dobîndă aferentă,

suma de 1019,50 dolari SUA cu titlu de penalitate, în lei moldovenești la cursul

oficial al BNM la data executării hotărîrii, precum și taxa de stat 2673,18 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 15 aprilie 2016 ÎI

„Volosatîi Sergiu” și Volosatîi Boris au declarat apel, solicitînd repunerea în

termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărîrii primei

instanțe și restituirea pricinii spre rejudecare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 a fost

respinsă cererea de repunere în termenul de atac a apelului depusă de Volosatîi

Boris și ÎI „Volosatîi Sergiu” și restituit apelul ca fiind depus în afara termenului

legal.

La data 08 septembrie 2016 – ÎI „Volosatîi Sergiu”, iar la 13 septembrie

2016, Volosatîi Boris au declarat recurs nemotivat împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 07 septembrie 2016. La data de 06 octombrie 2016, depunînd

recurs motivat, au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate,

repunerea în termen a apelului și punerea pe rol a cererii de apel.

În opinia recurentului este neîntemeiată constatarea instanței de apel, precum

că deoarece scrisorile recomandate nu au fost reclamate, se consideră că apelanții au

refuzat să ridice corespondența de la oficiul poștal. Susține că în cazul refuzului în

primirea corespondenței, persoana responsabilă să o înmîneze consemnează refuzul

pe citație sau înștiințare și o restituie instanței de judecată. La materialele dosarului

lipsește dovada refuzului recepționării citațiilor. Invocă că nereclamarea citațiilor și

refuzul de a le primi reprezintă proceduri cu semnificație diferită.

Cu referire la art. 208 CPC, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că

prima instanță nu a aplicat citarea publică în privința sa sau citarea la locul de

muncă. Or, este un fapt de notorietate publică că Volosatîi Boris este directorul

liceului „Gh. Asachi”. Astfel, prima instanță nu a întreprins toate căile pentru

citarea lor.

În privința repunerii apelului în termenul de atac, susține că a prezentat în

instanța de apel probe, precum că Volosatîi Boris a făcut cunoștință cu încheierea de

intentare a procedurii de executare și implicit cu hotărîrea primei instanțe abia la

data de 31 martie 2016.

Atenționează recurentul asupra faptului că f.d. 83 și 84, la care face referire

instanța de apel, nu conține avizele de recepție care ar demonstra faptul expedierii și

/sau recepționării de către pîrîți a hotărîrii primei instanțe.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea încheierii instanței de apel și emiterea unei noi

hotărîri sub formă de încheiere prin care a admite cererea de repunere în termen a

apelului, iar pricina restituită spre rejudecare în instanță de apel la etapa primirii

apelului, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

În conformitate cu art.427 lit. c) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul să

caseze integral sau parțial încheierea, soluționînd prin decizie problema în fond.

2

Materialele dosarului atestă că prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 26 ianuarie 2016 acțiunea a fost admisă. S-a încasat în mod solidar de

la ÎI „Volosatîi Sergiu” și Volosatîi Boris în beneficiul ÎM OMF „Microinvest”

SRL suma de 4137,90 dolari SUA cu titlu de datorie, suma de 851,11 dolari SUA

cu titlu de dobîndă aferentă, suma de 1019,50 dolari SUA cu titlu de penalitate, în

lei moldovenești la cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii, precum și taxa

de stat 2673,18 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 15 aprilie 2016 ÎI

„Volosatîi Sergiu” și Volosatîi Boris au declarat apel, solicitînd repunerea în

termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărîrii primei

instanțe și restituirea pricinii spre rejudecare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 a fost

respinsă cererea de repunere în termenul de atac a apelului depusă de Volosatîi

Boris și ÎI „Volosatîi Sergiu” și restituit apelul ca fiind depus în afara termenului

legal.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că concluziile instanței de apel sunt contrare normelor de drept

procedural, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 116 alin. (1,3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de

procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

La caz se reține că la depunerea apelului, apelanții au solicit repunerea în

termen a apelului, motivînd omiterea lui, prin faptul că la ședința primei instanțe nu

au fost prezenți, iar copia hotărîrii primei instanțe nu au primit-o.

Din materialele dosarului rezultă că la examinarea pricinii în primă instanță,

pîrîții ÎI„Volosatîi Sergiu” și Volosatîi Boris nu au fost prezenți.

S-a stabilit, de asemenea, că pîrîtulVolosatîi Boris a fost citat de mai multe ori

de către prima instanță la adresa de domiciliu, iar ÎI „Volosatîi Sergiu” la adresa

juridică. Aceasta se confirmă prin copiile citațiilor anexate la dosar (f.d. 56, 57, 67,

69, 76, 78). Însă acestea cu plicul sigilat au fost restituite instanței cu inscripția de la

oficiul poștal precum că se restituie din motivul nereclamării corespondenței, ceea

ce demonstrează că pîrîții nu au primit citațiile, și nici nu au primit copia

dispozitivului.

Or, conform art. 100 alin. (1) CPC, cererea de chemare în judecată și actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

3

recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în

act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Iar, în conformitate cu art. 105 alin. (5) CPC, citația sau înștiințarea adresată

persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau

înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de

răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se

înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de

organizație.

În conformitate cu art. 106 alin. (1) CPC, dacă destinatarul refuză să primească

citația sau înștiințarea, persoana împuternicită să o înmîneze consemnează refuzul

pe citație sau înștiințare și o restituie instanței judecătorești.

La dosar lipsește dovada refuzului recepționării de către apelanți a citațiilor,

deoarece nu se atestă consemnarea expresă efectuată în acest sens de către

colaboratorul poștal pe cotorul avizului de recepție.

Astfel, sunt eronate concluziile instanței de apel expuse în încheiere, precum

că pîrîții au fost citați prin aviz de recepție, dar deoarece acestea nu au fost

reclamate, prin urmare se consideră că apelanții au refuzat să ridice corespondența

de la oficiul poștal. Or, noțiunea de „nereclamare” a poștei este diferită de noțiunea

de „refuz” în primire.

Totodată, în conformitate cu art. 102 alin. (6), citația sau înștiințarea se trimite

la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu

locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi trimisă la

locul ei de muncă sau la locul unde se află.

Iar, conform art. 108 alin. (1) CPC, dacă locul de aflare a pîrîtului nu este

cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle

domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate.

Publicarea în presă se consideră citare legală.

Din materialele dosarului rezultă că procedura de înștiințare judiciară

prevăzută atît de art. 102 al. (2) CPC, cît și de art. 108 CPC, nu a fost respectată.

Astfel, atît prima instanță , cît și reclamantul nu au efectuat tot posibilul pentru

citarea legală a pîrîților, inclusiv citarea la locul de muncă cunoscut.

Mai mult, materialele dosarului nu conțin avize de recepție spre confirmarea

recepționării de către pîrîți a copiei hotărîrii primei instanțe.

La fel, materialele dosarului atestă că Boris Volosatîi a făcut cunoștință cu

încheierea de intentare a procedurii de executare și implicit cu hotărîrea Judecătoriei

Botanica din 26 ianuarie 2016, abia la data de 31 martie 2016, despre care fapt

dovedește mențiunea efectuată de Boris Volosatîi pe copia încheierii de intentare a

procedurii de executare (f.d. 100-101).

4

Aceste circumstanțe denotă faptul că pîrîții Boris Volosatîi și ÎI „Volosatîi

Sergiu” nu a cunoscut despre data examinării pricinii, prin urmare, fiind în neștiință

despre începerea curgerii termenului de declarare a apelului și respectiv în

imposibilitate de a depune apelul în termen.

Astfel, se constată că, deși, instanța de apel a stabilit că cauza în prima

instanță a avut loc în lipsa pîrîților și că dispozitivul hotărîrii a fost emis în lipsa

acestora, fără a le fi adus la cunoștință dispozitivul hotărîrii, însă la adoptarea

încheierii contestate nu s-a ținut cont de circumstanțele date și instanța neîntemeiat

a respins cererea de repunere în termen a apelului, restituindu-l.

Acest fapt indică că încheierea din 07 septembrie 2016 a fost emisă contrar

prevederilor procedurale, iar Boris Volosatîi și ÎI „Volosatîi Sergiu” urmau a fi

repuși în termen pentru depunerea apelului în condițiile art. 116 CPC.

În această ordine de idei, faptele relatate generează casarea încheierii

recurate, or menținerea acesteia, în condițiile enunțate, ar constitui o încălcare a

dreptului recurenților-pîrăți de a dispune de drepturile sale procedurale în condițiile

normelor în vigoare, care sunt garantate și de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, precum și îngrădirea accesului la justiție.

Distinct de cele enunțate, Colegiul civil, comercial și contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa

încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 și de a emite o hotărîre

nouă sub formă de încheiere prin care a admite cererea lui Boris Volosatîi și ÎI

„Volosatîi Sergiu” cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, cu

remiterea pricinii spre rejudecare în instanță de apel la etapa primirii apelului.

În conformitate cu art. 427 lit. b) și c), Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se admite recursul declarat de Volosatîi Boris și Întreprinderea Individuală

„Volosatîi Sergiu”.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva lui Volosatîi Boris și Întreprinderii Individuale „Volosatîi Sergiu” cu

privire la încasarea plăților datorate și se emite o hotărîre nouă sub formă de

încheiere prin care:

Se admite cererea lui Volosatîi Boris și Întreprinderea Individuală „Volosatîi

Sergiu cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului.

5

Se repun Volosatîi Boris și Întreprinderea Individuală „Volosatîi Sergiu” în

termenul de declarare a cererii de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău la etapa primirii apelului.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6