2ra-2096/16 — încasarea sumei

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: S. Papuha dosarul nr. 2ra-2096/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

I. Cimpoi, A. Panov, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Bergman Eduard,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bergman Eduard

împotriva lui Stan Marian cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Bergman Eduard și menținută hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 19 februarie 2014, Bergman Eduard a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Stan Marian cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul Bergman Eduard a indicat că la 11 iunie 2010

i-a transmis lui Marian Stan suma de 3000 euro, iar Marian Stan s-a obligat să

îndeplinească în decursul unei luni lucrările de documentare ale proiectului de

edificare al nivelului de mansardă la blocul locativ din str. Alecu Russo 8/1 mun.

Chișinău. În cazul neexecutării obligațiilor asumate pîrîtul s-a obligat să restituie

suma menționată. În acest sens a fost întocmită o recipisă semnată personal de către

Marian Stan.

Declară reclamantul că, la 12 martie 2011 Primăria mun. Chișinău a eliberat

certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 169i/11 în urma cererii adresate de

către Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului municipal

Chișinău și SRL „Vitruvius” cu privire la edificarea nivelului de mansardă la blocul

locativ situat pe str Alecu Russo 8/1 mun. Chișinău.

Menționează că la 20 iunie 2011 Primăria mun. Chișinău a eliberat autorizația

de construcție nr. 461 ca urmare a cererii adresate de către Direcția Generală

locativ-comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău și SRL „Vitruvius” cu

privire la edificarea nivelului de mansardă la blocul locativ din str. Alecu Russo 8/1

mun. Chișinău.

1

Susține reclamantul că, la 15 septembrie 2011 Inspecția de Stat în Construcții a

înaintat prescripția nr. 001090 cu privire la sistarea valabilității certificatului de

urbanism nr. 169i/11 din 12 martie 2011 și autorizației de construcție nr. 461 din 20

iunie 2011 ce țin de proiectarea nivelului de mansardă la blocul de locuit din str.

Alecu Russo 8/1 mun. Chișinău, motivînd că nu sunt suficiente acorduri la

construcția blocului mansardei din partea cetățenilor-locatari de la ultimul nivel al

blocului de locuit din str. Alecu Russo 8/1.

Indică că SRL „Vitruvius” a contestat prescripția Inspecției de Stat în

Construcții nr. 001090 din 15 septembrie 2011 pe cale judiciară. Prin hotărîrea

Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2012 acțiunea a fost respinsă, iar prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 19 iunie 2013 hotărîrea Curții de Apel

Chișinău din 02 octombrie 2012 a fost menținută.

Afirmă că, pîrîtul Stan Marian nu și-a îndeplinit obligațiile asumate cu bună-

credință neexecutînd lucrările de documentare ale proiectului de edificare al

nivelului de mansardă la blocul locativ din str. Alecu Russo 8/1 mun. Chișinău în

modul corespunzător.

Cere Bergman Eduard încasarea sumei de 3000 euro din contul lui Stan Marian

în beneficiul său pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin recipisă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de Bergman Eduard cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 16 decembrie 2015.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel și-au argumentat soluția prin prisma

termenului de prescripție și anume în cazul în care obligațiunile asumate de Marian

Stan nu ar fi fost îndeplinite, termenul de adresare în judecată ar fi curs de la 11 iulie

2010 și ar fi expirat la 11 iulie 2013, în consecință constatînd că Eduard Bergman s-

a adresat cu acțiune la 19 februarie 2014, respectiv termenul de prescripție

extinctivă a fost depășit cu mai mult de 7 luni.

La 07 iulie 2016, Bergman Eduard a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05

mai 2016 și hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015 cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Bergman Eduard a invocat că instanțele ierarhic

inferioare ilegal au respins acțiunea ca fiind tardivă, întrucît termenul de prescripție

a început să curgă la 19 iunie 2013 cînd hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 02

octombrie 2012 privind respingerea acțiunii împotriva Inspecției de Stat în

Construcții a rămas irevocabilă, dată la care recurentul a aflat despre faptul că

dreptul său a fost lezat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 05

mai 2016 a fost expediată în adresa recurentului la 13 mai 2016 (f.d. 97) și

recepționată la 19 mai 2016 (f.d. 102).

2

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Bergman Eduard se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 05 august 2016, în adresa intimatului Stan Marian a fost expediată copia

recursului declarat de către Bergman Eduard cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 02 septembrie 2016, intimatul Marian Stan a depus referință, solicitînd

respingerea recursului declarat de către Bergman Eduard cu menținerea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, pe care o consideră legală și întemeiată,

invocînd că instanța de apel just a ajuns la concluzia că nu sunt temeiuri de restituire

a sumei de 3000 euro, avînd în vedere că documentația necesară executării lucrărilor

de construcție a fost eliberată de către autoritățile publice competente și lucrările de

construcție puteau fi demarate, iar intimatul nu a primit din partea lui Eduard

Bergman sau SC „Vitruvius” SRL careva pretenții referitoare la calitatea lucrărilor

executate.

Mai susține intimatul că atît instanța de fond cît și cea de apel au constatat

corect că termenul de prescripție extensivă a expirat.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Bergman Eduard este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

3

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Bergman Eduard nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca motiv al admisibilității recursului argumentul lui

Bergman Eduard precum că termenul de prescripție în cazul dat începe a curge de la

19 iunie 2013, din momentul în care hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 02

octombrie 2012 a rămas irevocabilă, dată la care recurentul a aflat despre faptul că

dreptul lui a fost lezat.

Or, conform prevederilor art. 272 alin. (1) și (2) Cod Civil, termenul de

prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul

la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului. Dacă legea prevede altfel, prescripția începe să curgă de la data cînd

obligația devine exigibilă.

Astfel, în baza recipisei din 11 iunie 2010, Marian Stan urma să îndeplinească

obligațiunile asumate în termen de o lună – pînă la 11 iulie 2010. Respectiv, în cazul

neîndeplinirii acestor obligațiuni în termenul indicat, termenul de adresare cu

acțiune în instanța de judecată ar fi curs de la 11 iulie 2010 și ar fi expirat la 11 iulie

2013.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă la data de 19 februarie

2014, respectiv termenul de prescripție extinctivă a fost depășit cu mai mult de 7

luni. Acel fapt, că numai la 15 septembrie 2011 cînd Inspecția de Stat în Construcții

a sistat valabilitatea certificatului de urbanism nr. 169i/11 din 12 martie 2011 și

autorizației de construcție nr. 461 din 20 iunie 2011 a aflat despre numărul

insuficient de acorduri din partea locatarilor la construcția mansardei și s-a convins

despre aceasta la 19 iunie 2013 cînd a rămas definitivă hotărîrea Curții de Apel din

02 octombrie 2012, nu confirmă încadrarea recurentului-reclamant în termenul de

prescripție prevăzut de art. 267 Cod Civil, deoarece conform art. 272 Cod Civil

termenul de prescripție începe să curgă din momentul cînd reclamantul trebuia să

afle despre aceasta, adică la 11 iulie 2010 – termen limită de îndeplinire a

obligațiilor.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de

drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și

urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia

în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Bergman Eduard ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Bergman Eduard se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5